1,154 matches
-
obediență față de presupusa cerere a autorității. În acest gen de experimente, dar și în altele, subiecții sunt întrebați ce cred ei despre experiment și dacă au bănuit ipoteza experimentatorului. Acest demers își propune să identifice și eventual să înlocuiască subiecții suspicioși. O reanalizare aprofundată a experimentelor vizând efectul armelor de foc arată că cercetătorii sunt adesea nevoiți să înlocuiască subiecții din motive de suspiciune (Pahlavan, 1987). Carlson, Marcus-Newhall și Miller (1990) au efectuat o meta-analiză a 57 de studii având ca
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
foc, întrebându-se dacă nu cumva efectul armelor este rezervat doar subiecților care au intuiția ipotezelor experimentatorului. Concluzia autorilor sugerează că prezența atributelor agresivității favorizează actele agresive numai la subiecții care au afirmat că nu bănuiau ipotezele experimentatorului, pentru că subiecții suspicioși, ghicind care sunt ipotezele, au decis să nu colaboreze cu experimentatorul (Carlson et al., 1990). Pentru Sabini (1992) aceste rezultate nu sunt în totalitate concludente. Se poate crede că subiecții care au recunoscut că sunt suspicioși în timpul experimentului erau tocmai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ipotezele experimentatorului, pentru că subiecții suspicioși, ghicind care sunt ipotezele, au decis să nu colaboreze cu experimentatorul (Carlson et al., 1990). Pentru Sabini (1992) aceste rezultate nu sunt în totalitate concludente. Se poate crede că subiecții care au recunoscut că sunt suspicioși în timpul experimentului erau tocmai subiecții mai puțin cooperanți. * Agresivitatea și transferul de activare Zillmann (1979 citat de Tedeschi et al., 1994) admite că atributele asociate violenței pot declanșa agresivitatea, dar pune la îndoială explicațiile propuse de Berkowitz și LePage (1967
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de violență, reale sau fictive, individul ajunge să creadă că agresivitatea este legitimă. În acest caz, specialiștii vorbesc despre desensibilizare cognitivă. Printr-un astfel de proces de desensibilizare individul acceptă mai ușor propriile manifestări agresive. El poate chiar să devină suspicios, imaginându-și că ceilalți îi doresc răul. Bănuiala unor false intenții (biais de atribuire ostilă) reprezintă adesea cauza interacțiunilor agresive (Crick și Dodge, 1994 citat de Coie și Dodge, 1997). Un alt factor de natură cognitivă care influențează corelația dintre
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
consecința ideii false că o doză mai mare semnifică un diabet mai grav și deci o dependență mai mare de insulină. Și nu în ultimul rând, atragem atenția asupra relației terapeutice defectuoase, în care medicul are față de pacient o atitudine suspicioasă, critică și chiar confruntativă. Defecte ale farmacocineticii insulinei par a fi implicate în așa numitul „Sindrom de insulinorezistență subcutanată” - suspectat la pacienții care, în ciuda dozelor mari de insulină, continuă să aibă glicemii mari și chiar cetoacidoze recurente. La aceștia controlul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
în abordarea terapeutică este diagnosticul precis prin excluderea rapidă a bolilor intercurente sau schemelor inadecvate de insulină; pasul următor este abordarea non-cooperării prin metode de consiliere psihoterapică. Terapia cognitivă analitică pare mult mai promițătoare decât o abordare convențională (29). Atitudinea suspicioasă sau confruntativă nu este recomandată. Dimpotrivă, se va urmări realizarea unei relații ce se bazează pe acceptarea celuilalt așa cum este și pe oferirea unui suport psihologic. 4. Tulburările metabolice „factice” (false) Din cele expuse în capitolele anterioare se poate afirma
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
prin alte previziuni Caragiale poate să dejoace onorabilele manevre de asimilare a arsenalului său comic, în speță a satirei sale "necruțătoare" și de orientare combativă în direcția univocă a mediului social-politic din care descinde. O lectură mai atentă și mai suspicioasă a multor texte caragialiene ar fi putut provoca adesea motive de îngrijorare cu privire la calitatea maestrului de "premergător", de "mare aliat care merge alături de noi, împreună cu noi, spre socialism"26. Un fragment din Cronica fantazistă, de pildă, ar fi putut și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
destul de anost. N-are decît role de leucoplast de toate felurile, paracetamol În cantități industriale și... Aaa. Un stetoscop. De cînd mă știu mi-am dorit un stetoscop. CÎt costă stetoscopul? arunc În treacăt. — Stetoscopul? Individul Îmi aruncă o privire suspicioasă. — SÎnteți medic? Pe bune acum. Ce, numai doctorii au voie să-și cumpere stetoscoape sau altceva de genul ăsta? — Nu chiar, mă văd forțată să recunosc Într-un final. Pot să cumpăr și eu unul, chiar dacă nu sînt? — Toate articolele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un far. — Ai auzit? A zis mama! Ce fată isteață! — Trebuie să plecăm acum, le spun repede paznicilor. Vă mulțumesc foarte mult pentru ajutor, aveți un sistem de securitate de nota zece... Ia stați așa. Unul dintre bodyguarzi se Încruntă, suspicios. — De ce i-a spus copilul „mama“ acestei doamne? — Pentru că... așa Îi spunem noi, Mamie, zic disperată. Tallulah-Phoebe, isteața noastră, asta e mătușica Mamie! Tanti Mama! Hai să mergem acasă acum... În drum spre ieșire, nu prea Îndrăznesc să mă uit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-mi vine să mă urnesc cu nici un chip. Nu vreau să-l las singur aici cu ea. Toate instinctele Îmi spun, pe toate canalele, să nu plec. Dar, dacă am să spun asta, el o să creadă că sînt posesivă și suspicioasă și iar o să ne certăm ca chiorii. — Bine, ok, zic Într-un final. Mă duc. — Ai grijă să-ți iei tot ce-ți trebuie, spune Venetia, arătînd spre geanta mea Marc Jacobs. Și nu vreau să aud că ai mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te simți ca o ratată În fața soțului tău. Aproape am ajuns lîngă ușă, cînd Îmi aduc brusc aminte ceva. Azi dimineață, cînd el era la duș, i-a sunat mobilul, și am răspuns eu. Nu fiindcă aș fi posesivă și suspicioasă, ci fiindcă... Mă rog, ok. Am crezut că poate e Venetia. Dar nu era ea, ci John de la Brandon Communications, și am uitat să-i spun că l-a căutat. Cred c-ar trebui să-i spun. Mă Întorc, străbat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
instinctiv fața cu mîna - pînă Îmi dau seama că nu e un aparat foto, ci o persoană care deschide portiera automobilului personal. — Ce-i, draga mea? Luke mă privește amuzat. Pe lîngă noi trece poștașul, și Îi arunc o privire suspicioasă. E chiar poștașul? A, da. El e. Grăbesc pasul spre Luke. — Ok, hai să intrăm În mașină. Acum. Ar fi trebuit să ne luăm o mașină cu geamuri fumurii. Mi-am răcit gura bătîndu-l la cap cu asta pe Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
influența oamenii să facă diverse lucruri pentru mine. NEÎNCREDEREA Neîncrederea sau sensibilitatea față de prețuri este o atitudine față de bani relevantă pentru acest studiu. Yamauchi și Templer (1982 apud Sybrowsky, 2007) consideră că neîncrederea îi definește pe cei care sunt ezitanți, suspicioși sau îndoielnici în situații ce implică bani. Din punct de vedere conceptual, este rezonabil să presupunem că cei care ezită în situații în care este vorba de bani sunt mai impulsivi. Roberts și Jones (2001 apud Sybrowsky, 2007) au propus
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
impulsivi. Roberts și Jones (2001 apud Sybrowsky, 2007) au propus redenumirea variabilei neîncredere în sensibilitate față de preț, deoarece au considerat că noua titulatură descrie mai bine ideea de bază. Persoanele care au un scor mare la această variabilă sunt ezitante, suspicioase și cu îndoieli în situații care implică bani. În contrast, persoanele cu scoruri mici sunt încrezătoare și acceptă situații în care este vorba de bani (Yamauchi și Templer, 1982 apud Pimental et al, 2009). Exemplu item: Spun automat „Nu-mi
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
mai mic va fi scorul obținut la neîncredere. O persoană care are îndoieli în situații care implică bani va avea o motivație hedonistă slabă, ceea ce este și normal deoarece situațiile care ne pun în gardă, care ne fac să fim suspicioși, nu pot furniza plăcere, distracție, elemente specifice motivației hedoniste. Atitudinea de neîncredere față de bani creează o tensiune interioară care anihilează orice stare de bucurie, de plăcere. În acest caz banii nu provoacă satisfacție, ba, dimpotrivă, ei determină trăiri ce se
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
s-a observat că subiecții din cadrul bugetar au o legătură mai strânsă între motivația hedonistă și neîncrederea, ca atitudine față de bani. Putem explica acest rezultat prin faptul că existența unei remunerări insuficiente în cadrul sistemului bugetar determină o abordare ezitantă și suspicioasă a activităților care includ bani, deoarece persoanele din acest sistem nu ajung să găsesc un mod de a gestiona și a se raporta la bani care să îi satisfacă. Există numeroase cazuri în care venitul dobândit în urma activităților prestate în
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
rege Kummiya, va lua el Însuși plugul, iar Iștarxe "Iștar" și ¾epatxe " H~epat" vor măcina ele Însele șcuț râșnița (¾eddammu, episodul VI, A III 8’ sqq.). Zeii seamănă cu oamenii și În privința sentimentelor: ei pot urî și iubi; sunt suspicioși și supărăcioși, se pot Înfuria cumplit În relațiile cu oamenii care se fac vinovați, chiar inconștient, de diferite neglijențe, În ceea ce-i privește. În acest sens, este semnificativ mitul „zeului dispărut” și ritualurile de invocare pentru atragerea divinităților care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Șeicaru. Șeicaru l-a comparat odată pe Iorga cu "un stejar imens la umbra deasă și întinsă a căruia nu poate crește nimic"116. Iorga avea resentimente față de cei care considerau că mîndria lui era insuportabilă 117. Avînd o fire suspicioasă și relativ labilă, era ușor de influențat; schimbările bruște ale atitudinii sale și influențele nefaste cărora le cădea victimă însemnau că nu era statornic nici în prietenie și nici nu ținea la supărare. Necazurile avute cu mentorul lui, A. D. Xenopol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
public În seama clasei politice, curățate cum se cuvenea de colaboraționiști și trădători. Alternativa era anarhia sau ocupația pe termen nelimitat de către armatele aliate. Grupurile de rezistență din timpul războiului, devenite În 1944-1945 varii mișcări politice, erau și ele la fel de suspicioase. În ochii lor, politicienii, funcționarii și oamenii de curte care supraviețuiseră ocupației erau de două ori discreditați: prin erorile lor antebelice și prin tăcerea care le-a urmat. În Franța și Norvegia, reacția din 1940 i-a descalificat pe legislatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deloc - eforturilor americane În acest sens. Dar În lumina trecutului recent al Europei, chiar și cel mai mic pas În această direcție reprezenta un progres; invitația lui Marshall a avut cel puțin meritul de a obliga statele europene, toate la fel de suspicioase, să stea la masa tratativelor pentru a-și coordona răspunsurile - ceea ce a adus și alte puneri de acord. The Times nu se Înșela foarte mult când afirma, Într-un editorial din 3 ianuarie 1949, că „dacă e să comparăm eforturile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel Mare. Sub Ecaterina cea Mare, imperiul s-a extins spre sud și sud-vest. Iar țarul Alexandru I a consacrat modelul de implicare În Europa a Rusiei imperiale. La Congresul de la Viena din 1815, unde puterile aliate victorioase și reciproc suspicioase s-au Întâlnit pentru a restabili echilibrul continental În urma Înfrângerii unui tiran (exact ca În 1945), intențiile țarului Alexandru I au fost foarte clare. Preocupările țărilor mici erau eclipsate de cele ale marilor puteri. Cum Marea Britanie avea interese preponderent coloniale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
această posibilitate. Seducătorul plan de a reuni tot sud-estul Europei Într-un aranjament federal unic cu un guvern comunist ridica totuși două probleme. Ceea ce păruse la Început o bază de cooperare Între comuniștii locali s-a transformat curând, În ochii suspicioși ai lui Stalin, În tentativa unuia dintre ei de a obține hegemonia regională. Chiar și numai asta l-ar fi determinat pe Stalin, În timp, să reteze ambițiile generalului. În plus - și acesta a fost elementul decisiv -, Tito Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că viața fusese mai bună sub Kaiser. Dar dacă ne amintim ce i-a urmat Kaiserului, siguranța și liniștea conferite de automatismul pasiv al vieții zilnice din RFG erau un substitut mai mult decât acceptabil. Tinerii, Însă, erau mult mai suspicioși. „Generația sceptică” - formată din cei născuți În ultimele zile ale Republicii de la Weimar, deci destul de bătrâni pentru a fi trăit sub nazism, dar și destul de tineri ca să nu poarte responsibilitatea pentru crimele acestuia - nu avea Încredere În noua ordine germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mijloace. În septembrie 1957 Massu a Învins, după ce spărsese o grevă generală și Îi zdrobise pe insurgenți În bătălia pentru Alger. Populația arabă a plătit un preț Îngrozitor, Însă reputația Franței a fost terfelită iremediabil. Iar coloniștii europeni au rămas suspicioși ca Întotdeauna față de intențiile pe termen lung ale Parisului 5. În februarie 1958, guvernul proaspăt instalat al lui Felix Gaillard a fost pus Într-o situație dificilă de aviația franceză care a bombardat Sakhiet, un oraș de peste granița cu Tunisia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de invazia Cehoslovaciei, erau cele mai vulnerabile. Partidul Comunist Francez era condus de staliniști nereformați În totalitate, care nu s-au dezis niciodată cu adevărat de evenimentele din 1956 și cu atât mai puțin de cele din 1968. Inerent conservator, suspicios față de orice problemă sau persoană pe care nu o putea subordona și controla, partidul a pierdut cu fiecare nouă rundă de alegeri: de la apogeul postbelic de 28% În 1946 la 18,6% În 1977 și apoi, Într-o cădere vertiginoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]