1,239 matches
-
ușoară bătea dinspre depărtarea siamez de fraternă. Spre a nu percepe apropierea evenimentului comoțional, se adânci în gânduri până la nivelul mâlului tulbure adus de curenții matinali ai zilei. Oricum ar fi sucit povestea cu nomazii și oricare ar fi fost tâlcurile ei ascunse, reieșea clar încercarea lor de-a prelua controlul proiectului locativ printr-o manevră destabilizantă. Mesajul scris propunea o tranzacție și anunța o reluare ulterioară a contactului, arogându-și cu tupeu inițiativa. Într-un fel, schimbarea de roluri fusese
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
barbară) sau de pierdere a rațiunii ( Desigur c-a înnebunit și că-și ascultă mintea rătăcită). Corifeul nu vrea să plece urechea la prevestiri : faima ta de ghicitoare o cunoaștem, dar nu avem aici nevoie de profeți. El nu înțelege tâlcul aluziilor Casandrei la crimele Atrizilor (după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
reprezintă nefericirea". 65 Oare cum mai pot fi azi spulberate tendințele veleitare? Cineva care ar avea abilitatea pătrunderii mai adânci în substanța vieții ar spune că încă sunt soluții. Prin pilde, parabole, apelul la sentințe și maxime celebre, povești cu tâlc. Nu prea cred în asemenea posibilități pentru că veleitarii, și cam toți cei care au afinități cu ambițiile prostești, sunt o "subspecie morală și culturală", cu alte cuvinte oamenii aceștia sunt "sub" în mai toate privințele. Dacă am lua politicienii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pentru a mă ocupa de mama (operată de peritonită) și de pământ. Mi-am reluat profesia de dascăl, la Costișa, unde am funcționat ca profesoară suplinitoare de limba rusă, până la căsătorie. De la tata și unchiul Nicu am început să înțeleg tâlcul povestirilor, iar pe la șase ani inventam și eu povești, spuneam versuri și tot tata a fost acela care a observat înclinația mea spre literatură. Școala primară am urmat-o în comuna natală în perioada 1939-1944, perioadă în care am manifestat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
m-au pus pe gânduri. A doua zi după ce am ghilit pânzele și le-am întins la soare, m-am apropiat de un grup de fete mai mari care băteau rufele cu maiul și le-am ascultat vorbele pline de tâlc: Să știi că după bulboana asta de lângă noi este un loc al satanei care dacă te prinde în vârtej te învârte până te amețește și chiar te poți îneca spunea Ileana lui Păpușoi. Doamne ferește! Întârește vorbele Catrina lui Proțap. Am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am dat seama c-au început pedepsele. Aceasta e doar prima. Adesea mama mi-a explicat că și în familie trebuie respectată o anumită ordine, anumite reguli, după cum viața zilnică a cetățenilor este reglementată de legi. Mai târziu am pătruns tâlcul acestor cuvinte. Fântâna lui Costea Marenței La Șvarac aveam trei ogoare: două se cultivau și unul rămânea fânaț. Acolo de multe ori ajungeam cu vacile la păscut. Mi-am făcut prieteni, băieți și fete, de vârsta mea și chiar mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și munca sporea. Dezlegându-se limbile, bărbații începeau a spune glume, bancuri, snoave, povestiri, care mai de care mai deocheate. Noi, copiii, roșeam și pufneam pe sub nas. Mai mult ne făceam că n-am auzit bine sau n-am înțeles tâlcul lor. Timpul trecea, de muncit se muncea, dar și... somnul venea. Ne scărpinam la ochi și ne era rușine să ne retragem la culcare, tocmai noi, gazda. De aceea începeam a moțăi și ne cădeau știuleții din mână. Tata văzându
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
casa părinților și a bunicii, ca un boboc de trandafir, udat de blândețea mamei și autoritatea tatălui. De copil, i-a iubit pe toți cei din jurul său, dar sentimente deosebite a avut față de mama, de la care a început să înțeleagă tâlcul povestirilor cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânziene. Școala primară (7 clase) a urmat-o în comuna natală, perioadă în care a manifestat mare atracție pentru mașini (șurubărie). Acest fapt explică frecventarea Școlii de mecanici agricoli (1964 1967) la Fălticeni, precum și Școala
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de bibliotecă sau mape de arhivă etc. Dar aceasta ar fi o erudiție neprelucrată, "ne-șlefuită", ne-ajustată la contexte tematice, ideatice. De unde și importanța capitală pe care, în plasamentul erudiției, le au o mai specială și individuală "pătrundere a tâlcurilor" (ca metodă personală, "patentată"), înțelegerea noimelor și regizarea lor cât mai firească într-un sistem. Iar cea mai subtilă relație, care se întâmplă doar în conștiința, în intimitatea autorului ar fi cea dintre erudiție și intuiție, aceasta din urmă ținând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și acceptând Mâna care te ghidează, ai șansa să trăiești nemurirea. Dacă povestea mea indiană nu ar fi avut loc, nu aș fi știut-o inventa! Și chiar de aș fi avut acest har, ea, povestea, nu ar fi avut tâlc. Poate doar în sensul S.F. Dar așa... PARFUMUL INDIEI Este greu să reziști tentației, într-o țară ca India, situată de cealaltă parte a globului terestru ca, odată aflat acolo, să nu te... pierzi prin oraș, după cumpărături! Înainte de toate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
reprezenta tendința Corbin: ezoterism și simbolism. Poate că el nu este majoritar în comunitatea sa, dar e mereu acolo, surâzător și ușor disprețuitor față de zeloții momentului. "Degetele de la o mână sunt toate diferite unul de celălalt", îmi spune el cu tâlc. Și cu un ton care-mi amintește de "forța liniștită". Dexteritatea dialectică, simțul nuanței, gustul disidenței, cultivate de credincioșii aflați mereu în căutarea sensului ascuns, se pot întoarce oricând împotriva monolitismului comunitar. Adepți ai ijtihad-ului, interpretarea personală a lucrurilor ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nu-i fac d-lui Inculeț din aceasta o crimă, mai ales că și alții au înțeles tot așa de bine lucrurile. Afară de asta am a-i mulțămi d-sale pentru o anecdotă, pe care a spus-o odată cu mult tâlc, în parlamentul dela Iași. Această anecdotă întrucâtva se potrivește și acuma provinciei Moldovinești. Doresc să nu i se mai potrivească în curând. E o anecdotă ovreiască. Era odată un jidov sărac și năcăjit cu numele Nuhăm, care avea de hrănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întoarcă în țară să le restituie moșiile și să fie ținuți în cinste, fiecare după meritele sale. Era deci un aranjament care perpetua status-quo-ul. Dar concesia pe care Ștefan o face în privința boierilor fugari, se poate să fi avut un tâlc mai adânc, decât o simplă renunțare la dreptul lui de a-i pedepsi. Mărinimia arătată de domn cu acest prilej putea să aibă în împrejurările de atunci și sensul unei apropieri dintre domn și boierii pribegi. Era o dovadă că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puși să facă jogging” ,”va trebui să inventăm un detector de maghiari”, ”Băsescu are dificultăți în a număra până la zece”, ” Ziariștii procedează cum se scarpină maimuța” Totuși, eu nu găsesc aceste expresii vulgare, mai degrabă ironii fine și cu mult tâlc. Un lucru lăudabil, în mandatul lui Emil Constantinescu a fost organizarea unei conferințe de presă, după șase luni de la instalarea ca președinte al României, în care a încercat să arate, ce a înfăptuit și ce mai are de realizat, până la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de mult, nu este un plug fermecat ce poate ara, ca în poveste, singur. El poate face minuni numai stropit cu roua ostenelii noastre zilnice. Bateți, clopote, sub cerul Căprianei: ne-am regăsit neamurile, binecuvântați-le. Interesantă și plină de tâlc mi s-a părut și tableta fondatorului revistei, redactată cu data de 1 februarie 1989, la Moscova și intitulată " Ora Glasului": Nu știu cum și de ce, dar am avut întotdeauna impresia că la noi, în Moldova, adevărurile mari, temeinice, de căpătâi aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
-l taie pe mieluț că le era milă, Iuda a Înșfăcat cuțitul și mieluțul și la tăiat cu mândrie și cu răutate. Această duioasă poveste este scrisă În cartea Cireșul Înflorit scrisă de Traian Dorz. Sunt foarte multe povești cu tâlc și Fiul Pierdut și multe, foarte multe sunt educative. Să o citiți! Este Minunată! Și acum spuneam Domnul Iisus pregătea pe ucenici. Și deseori mergea În grădina Ghetsimani și se ruga acolo, că era mai retrasă, era liniște și nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
spre exemplu, au rubrică separată în coloanele publicației, la fel ca desele întâlniri sindicale. O asemenea întrunire a avut loc în 16 iunie 1919 și despre care se relateză în paginile publicației mai sus amintite. Fiecare scriitură poartă în sine tâlcul ei: „Eri, la orele 9, greviștii și-au dat cu toții întâlnire în curtea Atelierelor din Nicolina. Măreața adunare, calmă și disciplinată în atitudinea ei, atrage admirația întregii cetățenimi din cartierul Socola. Prezidează mecanicul Adamiu, aducând la cunoștință tel. of. No
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în teren, cât și în tribune, chiar zilele trecute vorbeam despre publicul nostru că e cald, că știe să ne susțină, iar astăzi și băieții și publicul s-au autodepășit. “ Gabriel Armanu a Ținut să facă și două dedicații cu tâlc: “Sunt două persoane importante în viața mea cărora vreau să le dedic victoria. Unul este cumătrul meu, Rică Pârâianu, care și-a sărbătorit ziua de naștere și mi-a urat succes aseară, iar al doilea este președintele asociației Top Sport
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am vizitat și Mănăstirea Peri. Aceasta, așezată fiind pe malul românesc al râului Tisa, în Parcul Dendrologic Livada, în imediata apropiere a graniței cu Ucraina, este făcută
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
două mâini nu vor lipsi până la sfârșitul veacurilor... Nu vor lipsi din Spania, din Mexic, nici din Rusia, de nicăirea. - Deci adevărul nu e acela ce-l grăiți voi cu atât de nesocotită cutezare, ci nesocotința voastră nu are un tâlc mai frumos decât acesta ce-l conține răspunsul ce vi-l dau: Voi ziceți: Nu ne rugăm și avem!... E de răspuns: Și colo, uite un grajd, e un animal care... nu se roagă și e gras!... Nu trebuie preotul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
simț al datoriei. și cu atât mai prețios! 31 martie 1955 Începutul a ceva nou. După atâta timp, am spus: iubesc! Sunt fericit... Mai curând - neliniștea, sfârșeala unei fericiri care va să vină... Să vină! 1 aprilie 1955 Coincidențe cu tâlc ascuns, din cele născătoare de credință: cred în principii ce nu permit a fi călcate; cred în destinul meu care se cere împlinit, în steaua mea, și am să le fiu credincios precum am vrut și am promis. Astăzi, între
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
epistole pline de bărbăție și de încredere în viitor. Firea mea, incorigibil optimistă (ca și a ta, de altfel, și acesta e lucrul care ne leagă mai puternic decât oricare altul), vrea să creadă că viața noastră are neapărat un tâlc și că există un adevăr suprem pentru care merită să lupți, indiferent dacă învingi sau cazi în luptă. și eu cred din toate străfundurile ființei mele că e tocmai așa, și nu altfel. Sunt însă și în viața mea de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o fac demnă de renumele autorului tradus.“ VIRGIL STANCIU despre Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Steaua, noiembrie 1979 „Și în original, și în traducere, trilogia lui Miller are umor, patimă, văpaie și bruschețe de limbaj. Drumul de la sfârcuri la tâlcuri se face mai lesne decât ar crede scepticii neclintiți din convingerea că Miller scrie cliteratură. Luxurianța textului millerian e slujită de Antoaneta Ralian cu o răcoritoare lipsă de stânjeneală.“ RADU PARASCHIVESCU despre Sexus, Plexus și Nexus de Henry Miller, Cuvântul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pensulei și a propriului stil personal ce se diferenția unul de celălalt, te obliga să pășești în minunata lume a satului românesc. Aici te întâlneai cu diferite momente, obiceiuri și tradiții ce au marcat existența omului pe parcursul vremii, învăluite cu tâlc de o snoavă, ce fără să vrei îți aducea zâmbetul pe chip. Aflându-mă în expoziție aveam impresia că mă aflu într-o carte de basm deschisă în care totul din jurul meu era posibil și admis. Vernisajul a fost
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]