1,250 matches
-
de seară Ion Pillat Ți-aduci aminte seara de sub munte În țara ce privește către Jiu? Catapeteasma culmilor cărunte Purta chenar de aur stacojiu. Mestecenii cei albi veneau în pâlcuri De lumănări cu sfeșnice de-argint; Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de ceară Topite-n pacea mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ceea ce am auzit, mai țin minte doar două versuri, care mi se par acum cam rizibile, aproape stupide, dar care, atunci, m-au emoționat, poate, de vreme ce le-am reținut: "Rîd, râd / când inima-mi plînge". Întâmplarea are pentru mine un tâlc anume. Viața nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care găsești de toate, inclusiv nimicuri. De altfel, nu știu cum ar arăta o viață care ar vrea să fie o operă de artă. În acest bazar care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au umplut tot orașul, împărțindu-l în două tabere: fidelii părintelui susțin că o vorbă de-a lui, rară ca o nestemată, are și valoarea uneia, alții, mai isteți, dau cu subînțeles din mână sau scot câte un oftat cu tâlc, adică deh, ce mare lucru să taci când n-ai de spus nimic! Femeia așteaptă. Cine ești tu? o întreabă părintele. Și se apleacă puțin înainte, ca și cum ar vrea să fie sigur că va auzi bine răspunsul. Femeia îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
idei și nu prin formă, cum de exemplu poema L'asino d'oro. Dintre comedii se mai joacă La Mandragola, scrisă în stil Commedia dell'Arte. Povestea lui Belfagor arcidiavolo, care și-a luat nevastă, se mai citește azi pentru tîlcul ei. Se simțea lezat și gata de răspuns ironic atunci cînd era, totuși, omis dintre scriitori. Cu titlu de paranteză anecdotică dăm un fragment dintr-o scrisoare în care Machiavelli îi scria lui Alamanni (scriitor și om politic), în 1517
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca de obicei. Revista se Încheie cu salutul Frăției Scriitorilor Români adresat colectivului de la Europa: „GÎndul nostru să fie Într-un ceas bun... Înțelepciunea strămoșilor noștri să vă lumineze calea, spre Înălțarea Națiunii noastre...” Vă las să cugetați singuri asupra tîlcurilor, dacă mai aveți cu ce, Îmi e destul pentru luna asta, curiozitățile ajung guvernanți, vinovații, nevinovați, nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția e printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
galbene. Oblio tratează problemele de sexologie cu o impecabilă imprecizie, stîrnind furtuni de nedumerire la țară. Textele debordează de har mai ales În momentele-n care se mixează „strigătul șacalului În noapte” cu „All I Need Is Love”, spusele cu tîlc ale lui Mandavega cu „Ich bin krank Nach liebe”. Prin această poligloție, că altfel nu pot să-i zic, lingamul zburdă-n voie, yoni cască, somnoroasă, iar Înțelepții se Întrec să ne Învețe neapărat că „femeia vrea să fie străpunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elias”. De-aia l-a convins pe Michael Jackson să vină. De, prea multă carte strică. Tehnic vorbind. Deși, pînă la urmă, tot a Învățat ceva acolo, În secția de psihiatrie. Pe prima pagină a ziarului, Nicolae Cristache scrie cu tîlcuri tainice: „Aceasta este natura paradoxală a lumii. Ceaușescu Îi ierta pe Vadim și Eugen Barbu pentru porcăriile și vanitățile lor, pe integrul Ion Iliescu nu l-a iertat niciodată”. Nici măcar la TÎrgoviște. Nici n-apucăm să ne recăpătăm răsuflarea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maică, mi l-ai adus aproape. O ascultam tot mai fascinat, până ce nu i-am mai putut înțelege cuvintele. Vorbea o bengaleză de prunc, simplificată, aproape cifrată. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo câte un cuvânt, dar îmi scăpa tâlcul acestei incantații. Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-o ating, într-atît mi se părea de fermecată, de inaccesibilă. A vorbit tot ea întîi. (Rămăsesem cu o mână pe genunchi și cu cealaltă apăsată palmă pe pământ, parcă mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am). Acel eveniment a fost ziua de naștere a Maitreyiei, la 10 septembrie. Inginerul a ținut să o sărbătorească cu tot fastul, deși el era încă bolnav, iar Chabù aproape inconștientă. Împlinea Maitreyi 17 ani, și vârsta asta are nu știu ce tâlc ascuns în India; în plus, volumul ei de versuri, Uddhitta, tipărit cu câteva zile mai înainte, fusese primit de presa bengaleză ca o adevărată revelație, și d-l Sen ținea să invite toată elita literelor și artelor din Calcutta la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dimpotrivă, râdea mult, îmi servea foarte drăgălaș o ceașcă cu ciocolată, se pudra (renunțase la pudră și rouge de cum ajunsese la Himalaya) și tot încerca să mă facă să-i spun cum am ajuns eu în singurătate și care este tâlcul inelului cu piatră neagră pe care îl port. Este ciudat cât de mult mă gândeam la Maitreyi privind și vorbind cu Jenia. O aveam mereu în minte, pe ea, singura, și adesea, închipuindu-mă îmbrățișînd o femeie oarecare, pe Jenia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui Ivan, aici, acum câteva ceasuri, când m-ați strigat voi din urmă, era atât de important? E curios, nu e așa? întrebă întorcînd capul spre Zamfira. - Visuri, spuse Zamfira. Cine poate să le dea de rost? - Au și visele tâlcul lor, dacă știi cum să le tălmăcești, vorbi Iliescu. Darie clătină din cap, gânditor, și grăbi brusc pasul. - Nu, eu mă gândeam la altceva, de-aceea spusesem că-i curios. E curios pentru că în vis eram convins, pe de o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
când am colindat ulițele Iașilor. La început au fost suspicioase și pe drept cuvânt: „Adică unde umblă dumnealor cât îi ziulica de lungă?” Când au văzut însă că hoinăreala noastră a dat rod prin cartea „Ești ieșean, vere?” au înțeles tâlcul drumurilor noastre, care parcă nu mai aveau sfârșit. Îmi place optimismul tău, dragă ieșene. Pe deasupra, cred că ai și dreptate. Cu alte cuvinte, fiecare la casa lui și mâine, când rugina toamnei se va încălzi sub razele soarelui - îngăduitor încă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pentru a se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu tâlc după hangița care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
purtată de o mână nevăzută... Cu gura uscată, bătrânul s-a oprit să-și mai tragă sufletul și să soarbă ultima picătură de vin de pe fundul ulcelei. A dat de dușcă vinul și a rămas cu privirea în gol... Înțelegând tâlcul momentului, Neculai a făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În seara acea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
el nu vrea să experimenteze, să o facă pe modernul cu orice preț, fiindcă și el crede că modern este tot ce-i valoros. Prin urmare, ne aflăm în fața unei cărți în care personajele spun tot felul de istorisiri cu tâlc, unele dovedind mult har în a le spune, altele în a le asculta. Numai că, așa cum se întâmplă în viață, puțini sunt cei dăruiți de Dumnezeu cu darul și cu harul povestirii, chiar dacă îl putem completa pe Alecsandri, adăugând că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de râsul satului?” „Nu-i chip să n-o iau, tată...” „Cum nu-i chip, Toadere? Cum?!” „Apoi n-am ce face, tată. Cum să nu iau fata omului, dacă am lăsat-o grea?!” La auzul acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi cum să se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fi rău? Matei Dulmanu, care fusese aseară prin Amara, se tot uita în jos, parc-ar fi așteptat pe cineva. Bodogăni ca pentru sine: ― Numai focul curăță păcatele! Ceilalți clătinară din cap și unul observă că asta-i vorbă cu tâlc mare. Matei zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor, n-aveți grijă! Amărenii se mai înmulțiseră. Pe drum i-a ajuns din urmă Pavel Tunsu, iar alții s-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bodogăni ca pentru sine: ― Numai focul curăță păcatele! Ceilalți clătinară din cap și unul observă că asta-i vorbă cu tâlc mare. Matei zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor, n-aveți grijă! Amărenii se mai înmulțiseră. Pe drum i-a ajuns din urmă Pavel Tunsu, iar alții s-au agățat din curiozitate. Se sfătuiră cu Matei Dulmanu și apoi se împărțiră în două. Cei mai mulți trecură cu Nicolae Dragoș înainte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu-le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai sus «colocvii», la care participau membri ai breslei, dar și oameni din afară, se povesteau întâmplări, se precizau detalii legate de diferite împrejurări și, de multe ori, se rosteau vorbe de duh, care au rămas și au circulat pentru tâlcul și savoarea lor [...] Acestea sintetizau nu numai tema și atmosfera discuțiilor; ele reliefau fapte de importanță, mai puțin cunoscute, caracterizau oameni și comportamente. Seriozitatea sa <se> împletea cu umorul fin, transformând descrierile în povestioare, care vădeau talent, imaginație și o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
anodine, vizând un spor de expresivitate, o lectură „ghidată”: prin nonconformism tipografic, prin frazări și fragmentări imprevizibile, prin bararea, cu o linie orizontală, a unor cuvinte (la care poetul ar fi renunțat, dar pe care le lasă lizibile, nu fără tâlc) se obțin cezuri productive semantic, goluri, zigzaguri ale traseului privirii de-a lungul și de-a latul paginii, întreruperi și temporizări ale citirii, care structurează decodarea poemelor într-un chip anume. În și mai mare măsură caracteristică e o formulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
în care realitatea este convertită în metaforă de extracție folclorică, dovedește vocația etică a scriitorului. Romanele lui A. au, de asemenea, un mesaj etic, iar moralitatea e tema lor centrală. Nu lipsește umorul acid și, uneori, ludic, dar nu fără tâlc (manifestat prin introducerea în partitura unor personaje a unor jocuri de cuvinte ori verbigerații hazliu versificate, cu înțeles ambiguu, dar, la o decriptare mai atentă, revelator, ca la bufonii lui Shakespeare). Ceea ce este însă în primul rând caracteristic pentru modul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
aspiră („Râs și lacrimi, în adânc bolțile se-mpreună”). În teritoriul poeziei însă, nu s-au pierdut ireversibil sevele, lumina, care mai rar, dar cu accent notabil, ies la iveală, pe chipul ei, spălat de ,,fard”. Umil în aparență, „darul”/ „tâlcul” își revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine). Discernământul stă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
capabili să analizeze logic, să dezvolte comportamente și să reziste informațiilor primite. Mesajul învăluit într-un nimb de simboluri pozitive, seducător ca formă, este absorbit fără o prea mare scrutare a detaliilor. În același timp, a spune scurte povestiri cu tâlc, fabule, anecdote, a face trimiteri la mituri - mitul lui Icar, de pildă, pentru cei ce consumă droguri pentru plăcerea „înălțimilor” (getting high) - înseamnă a apărea în fața clientului nu numai ca un valoros specialist, dar și ca un om cult, spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
astfel, pentru a reda cu pregnanță conținutul ideatic și emoțional al proverbelor, ea face frecvent apel la epitete, metafore, alegorii, personificări, comparații, paronimii etc. Aceste mijloace stilistice sunt menite să pună mai bine În valoare nuanțele ironice și să dea „tâlcului” o notă sporită de subtilitate sau de expresivitate. De obicei, În proverbe exprimarea este alegorică, are un Înțeles ascuns (indirect, figurat), deoarece adevărul exprimat direct, printr-o ironie sau satiră nevoalată, ar putea răni prea mult sensibilitatea celui care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]