2,234 matches
-
nesiguranțe. Unii se tem că iubirea arde cu flacără prea mare și se consumă prea repede. Altora le este frică să-și stârnească focul pasiunii, pentru a nu fi devorați de vâltoarea ei. Iubirea e ca o flacără aprinsă, ce tânjește să nu fie stinsă. De ea nu ești sigur că o ai, ci trebuie să o cauți! Iubirea este vecină cu suferința, Însă fără să se confunde cu aceasta. Ea presupune uitare de sine, pierdere, sacrificiu și jertfire. Se poate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
măsură a omului și umanității. Iubirea se supune la proba autenticității În zonele sale cele mai critice și mai problematice. A nu răspunde la rău cu rău, ci cu Înțelegere și iubire e o stare supremă spre care trebuie să tânjim. A nu căuta răul din ceilalți, ci a etala binele din noi (la orice atitudine Întâlnită În exterior) este un lucru ce arată cât de puternici și de valoroși suntem. Avem tendința să fixăm negativul pe cineva anume, nemaifiind În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
rânduială existențiale (vezi expresiile a-și duce casa, a avea casă bună, e om de casă), o formă de materializare a dorului nemuririi și perpetuării noastre biologice și spirituale, bunul cel mai relevant prin care simțim gustul proprietății. Cine nu tânjește după o casă ori nu o posedă acela nu e om cu adevărat (nu Întâmplător, În tradiția noastră este valorizat Întotdeauna cel care construiește o casă). Căminul este locul Întâlnirii cu sinele, cu bucuriile și durerile fiecăruia. E locul În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
una, de alta. Eu nu am fost niciodată cu steaua, nu știu de ce, și-mi pare rău. Încerc să adorm Într-un târziu, Îmi imaginez că și eu aș putea deveni Moș Crăciun, având de toate, eu dând altora, nu tânjind mai știu eu după ce... Și a fost o altă zi, și a venit o nouă noapte, al patrulea moment. Pe o cărare vine Înspre casa noastră bunica. Tocmai s-a-ntors de la biserică și ne aduce să gustăm dintr-ale ei. Și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
zodie norocoasă aceea în care s-a născut scriitorul. Cu firea lui senină și echilibrată, A. pășește prin viață lin, cu nonșalanță, gata oricând să guste o plăcere, cu delicii de rafinat epicureu. E înclinat spre confort și reverie, dar tânjește mereu să cutreiere prin ținuturi cu un soare blând și învăluitor. Dacă pare uneori infatuat și distant, mai ales în raport cu tânăra generație, față de cei apropiați se arată mereu afectuos, cu duioșii neașteptate. Ușurătatea celui pe care Eminescu l-a văzut
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
a fost un dandy”), să nu uităm că, spre bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am fost uneori foarte nefericit În viață, dar niciodată nu am uitat de mănușile mele albe!”. Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să fie „și Byron, și Brummell În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ni-l Înfățișeze În chip de Salomee, Într-un travesti impecabil, cu prilejul reprezentării piesei sale, scrisă anume pentru Sarah Bernhardt. Totul pare a-i determina invertirea. Educația „de fetiță”, la care Îl supune o mamă mult prea voluntară, care tânjește după o fiică (pe care o va și naște, de altfel, spre a o pierde la doar nouă ani), nostalgia nereprimată după „figura mamei”, singura prezență feminină acceptată o viață Întreagă, gustul pentru eleganța căutată, oroarea de „naturalețea” fiziologicului, a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
refugiul În oglindă, singura prezență pe care se pot bizui? De demult, din copilărie și adolescență, când mare parte din dandy Înfiripă relații tulburi cu mamele lor. Nici pe departe efluvii de dragoste, sufocări protectoare, după care unii poate ar tânji. Femei puternice, autoritare, destul de reci, aceste mame Își țin progeniturile sub control, dar oarecum la distanță. În timp ce tații sunt cu desăvârșire absenți, la propriu sau la figurat, În realitate sau simbolic. Nu există nimeni care să ghideze pașii viitorului bărbat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație adulatoare. Ținta acestui vălmășag de sentimente este o lume fundamental străină lui, dar după care uneori tânjește și căreia Îi dă viață, ca nimeni altul, În romane, plăsmuind-o ca un adevărat demiurg. Fără a-i cere unui tratat să fie mai mult decât ceea ce este - adică un soi de studiu aplicat - să privim micul op al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vestimentație. Ei perturbă la vedere un sistem care, instituind moda, propune implicit uniforma și uniformizarea. Or, cum s-a văzut deja, dandy-i refuză din principiu orice Înseriere, orice banalizare. Primele lor apariții În saloanele aristocrate (după care, de fapt, tânjesc) stârnesc uluirea. Nu atât printr-o excentricitate exacerbată, brutală, directă (care i-ar fi eliminat instantaneu din joc), ci printr-o strategie abilă, printr-o tactică a „piezișului”. Ei atacă „prin decalaj și transpoziție”. Percep linia generală a modei, o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oarecare tendință perversă și ineficientă spre ironie; cititorii noștri vor judeca de care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea Bisericilor, fie că zace ascuns În inimile oamenilor buni, contemplând, tânjind și trudind În tăcere la pregătirea unei noi Revelații, fie că rătăcește prin lume, lipsit de adăpost, ca un suflet fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un changement sémantique (" vêture " signifie une " cérémonie, dite aussi prise d'habit, par laquelle un jeune homme ou une jeune fille, après avoir fait șes épreuves dans un monastère, y prend l'habit religieux pour commencer son noviciat "1617). " roiuri tânjind după raiuri și ceară " (" essaims languissant après des paradis et du cire ") " essaims soupirant après l'éden et le ciel " (Timp fără patrie/Temps apatride) (Poncet, 1996 : 180). Le nom " ceară " (" cire ") du texte source est traduit, inexplicablement, par " ciel
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și nu am casă / piatra-nflorește dinspre genunchi / în locul pleoapei vreau o mireasă, / mamă, vestește ceasul la unchi. // În pivniți vinul albit pe frunte / leagănă lumea pentru-un argint, / îmi caut trupul de peste munte - / voalul miresei l-o fi
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
teatrul este literatură?). Că lăcașul Thaliei ar fi o școală de moravuri i se pare un „moft”. Teatrul este mai ales distracție, petrecere. Ca o reacție față de creațiile moderne, care i se par prea complicate, sofisticate, „insipide”, iubitorul de confort tânjește după „o bună și caldă melodramă” sau „o farsă nebună”. În seria de comentarii Cercetare critică asupra teatrului românesc („România liberă”, 1877-1878), incriminând lipsa de probitate a criticii dramatice (dramaturgul însuși s-a dedat exercițiului critic), C. conturează un tablou
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
materialul folosit de poet este el însuși o lavă care s-a răcit și a devenit materie verbală, dobândind formele reliefului pe care îl „umple” („Te-năbușai în pâcla încinsei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!”), tânjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de aceea) după „o altă lume”, după „slava-ntrevăzută”. Cele două extreme, căutând, în virtutea unui principiu supraordonator, apropierea și identificarea, sunt în prima fază a creației barbiene oarecum „epurate”, abstractizate, prezentate, cvasididactic, în felul unor
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
retorică, pedagogie și, nu în ultimul rând, în literatura de ficțiune alegorică și satirică. Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjește și aventurier, cântăreț în tambură țarigrădean, academician berlinez, prinț rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este un Lorenzo de Medici al nostru. G. CĂLINESCU Prima sa carte se adresează cititorilor de
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
du și vină iarăși, Dar la vânat vei merge fără acei tovarăși. (Bogdan închide coroana și vrea să iasă) Bogdane, vino-ncoace! (îl îmbrățoșază cu patimă) [BOGDAN] O tată-ți mulțumesc. [DRAGUL] Știi tu, eu nu sânt bolnav, eu num-așa tânjesc, Dar azi, chiar azi de pildă, de tot bine mă simt (se-neacă)E drept că... câteodată mi-i sufletul cam strimt Dar nu... nu e nimica, am să fiu sănătos. De grija mea, copile, tu poți să fii voios
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu miere și semințe de mac sau de cânepă și le dădeau de pomană (54, p. 51). Sufletul mortului este și el narcotizat sau pur și simplu îmbătat pentru a uita „lumea albă” pe care o părăsește, pentru a nu tânji după ea și pentru a nu reveni ca strigoi : „Cu vin îl uda,/ Lumea alb’ uita” (146) ; sau : „Doi îngeri scoboară scara și mortul e suit la Cristos unde e udat cu vin alb și uită lumea albă” (140, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
La intrarea în lumea de dincolo se află de regulă o plantă psihotropă sau un râu prin care curge un lichid psihotrop (Lethe, Mnemosyne ș.a.). Uneori efectul lor este același. Ambele fac ca sufletul să-și uite trecutul, ca să nu tânjească după lumea de dincoace (sindrom al strigoilor). Pentru poetul Virgiliu, de pildă, macii sunt „impregnați cu somnul lui Lethe” (Georgicele). Menirea lor este de a modifica statutul sufletului călător. Pentru Homer, călătoria însoțitorilor lui Ulise pe insula loto- fagilor este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-a stricat vreunul. Maria ridică din umeri: ― Și cum aș putea să știu care este stricat de vreme ce nu știu cum ar trebui să arate și la ce folosesc? ― Te uiți după deosebiri, replică sec Abatele, fără să ofere amănuntele după care tânjea femeia. Maria începu să se plimbe printre structurile metalice. Păreau formate din două părți, una dintre ele semăna foarte mult cu un sistem primitiv de propulsie, în timp ce cealaltă părea un fel de nacelă al cărui scop era să ocrotească un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
legile augustiniene care condamnau monogamia pentru vina de a împiedica apariția tuturor sufletelor. Se simțea însă tare nefericit. Când dorul de fata cu șolduri fine și cu glasul domol aproape că îl sufocă, încercă să-și spună că, de fapt, tânjește după copilul lui nenăscut, după minunea pe care Dumnezeu i-o dăruise și apoi i-o luase înapoi atât de repede. Nici Maria nu părea dornică să îl ajute să treacă peste durerea de a-i fi pierdut pe Xentya
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Abație atunci, într-un fel sau în altul, misiunea lui avea să se încheie. Ezită, fascinat de momentul acela în care o minte total străină îi putea citi gândurile, putea desluși ceea ce este el cu adevărat. Quintul se trezi că tânjește după un verdict, după o sentință pe care el însuși n-o putuse da niciodată. ― Zeți... Ăștia ce-s? Amintirile despre ei sunt foarte puternice... Și recente... mamă, ce urâți sunt! Dacă împăratul tău te-a trimis să stai printre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în psiac, reprezenta probabil singura ei șansă de a transmite un mesaj despre destinația pe care urmau să o aibă clonele din Arcă. Zâmbi unui gând tainic. Nici măcar față de ea însăși nu era în stare să accepte că, de fapt, tânjea după o apreciere a incredibilei loialități de care dăduse dovadă în toți acești ani, expunîndu-se de nenumărate ori. Numai dragostea pe care i-o purta Durdrin îl împiedicase pe acesta să înțeleagă ceea ce se petrecuse cu adevărat în timpul excursiei lor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de data asta. - Atunci în numele cui vorbești? - V-a spus Augustin... Imaginați-vă un cristal. E nemuritor și nu se schimbă decât în sensul că ființei sale i se adaugă ordc nat mereu alți atomi. Când creșterea încetează, el nu tânjește după alții, fiindcă s-a împlinit. A ajuns în stare de echilibru. - Dar oamenii nu sunt nemuritori, protestă Alaana. Dorința noastră de a ne întrece și de a ne lupta unul cu altul e tocmai expresia faptului că viața noastră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
discursurilor nu sînt două lucruri separabile. De ce? Fiindcă își împart aceeași clientă, "opinia", care le hrănește și pe unele, și pe altele. Aparent, un lucru șubred. Dar e terenul oricărei dominații. Aluvial și nisipos, așa îi va apărea celui care tînjește după stabilitate. Așa și este, de fapt. Dar pedologia, ramură a geologiei aplicate, nu e o știință friabilă, fiindcă studiază structura solurilor. Trebuie să iei nisipul în serios, fiindcă orice edificiu statal este construit în mod durabil pe nisip. Durabil
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]