1,173 matches
-
invitați la cin) de unii dintre prietenii Alexandrei - care, ca și ea, predau matematică la Universitatea Ebraic). Oameni pl)cuți. Copiii, un b)iat și o fâț), sunt Încânt)tori. Vin la mas) și ne examineaz) cu Îndr)zneal), dând târcoale prin camer) ca niște pui de lei. Se uit) În farfuriile noastre, s) văd) cum m)nânc) str)inii cotletul. Suntem niște creaturi ciudate și Îi facem s) râd). Conversația, ca de obicei, devine rapid serioas). La Ierusalim nu auzi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Guvernul tătar local fusese Înlăturat de la putere de un Soviet nou-nouț și am fost supuși scandalosului și umilitorului sentiment de nesiguranță. În timpul iernii 1917-1918 și al unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru că am pecetluit niște tractate. Și nici pentru niște "sacre jurăminte", care, de multe ori, sunt făcute ca să fie călcate. Vor veni pentru că-și tem pielea. Suntem îmbarcați pe aceeași corabie" prea bine o știu... Turcii le dau și lor târcoale la hotare. De cade Moldova, la rând urmează Ungaria, Polonia și mai departe... Mateiaș e prea deștept să nu înțeleagă că ne paște același destin. Când intri în horă, vrai, nu vrai joci! De aceea vor veni!... Ei! aiasta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cioburi i-a atras atenția faianța de Iznâk. Găsise o jumătate de ceașcă; cealaltă era la Vili. Între dânșii s-a iscat un conflict, fiecare dorindu-și partea pe care n-o avea. Adulmecând ca o fiară, Octavian a dat târcoale cercului Archeos unde a îndrăznit până la urmă să intre. Nu s-a oprit la cercul de arheologie; l-au atras și felicitările pe care le zugrăveau copiii la cel de pictură. Prinzând tehnica, și-a vândut felicitările și așa a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
e constantă. Dispoziția și, odată cu ea, randamentul meu variază. Sînt un biet om sub vreme, un meteosensibil, cum se zice mai nou, iar uneori cea mai mică indispoziție devine un obstacol de netrecut. Așa se face că, în timp ce eu dau tîrcoale unui început ori mă perpelesc din cauza unei fraze nereușite, confratele meu (mai pot oare să-i spun așa?) a și trecut de mijlocul romanului sau al studiului în lucru. *Atenție însă la ceea ce spunea Rivarol în Pensées: „C’est un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la starea publicațiilor la dificultatea de a comenta anumite fapte obscure sau delicate biografic și nu În ultimul rând 732 chiar politicește. Sunt zile când mi se pare că nu avansez nici un strop și atunci descurajarea pare a-mi da târcoale. Apoi o iau de la capăt, Încercând să gândesc „pozitiv”, să mă resemnez cu fatalitatea nedesăvârșirii. Îmi spun că voi da maximum de ce pot, chiar dacă e departe de ceea ce mi-aș dori. Iată, domnule Dimitriu, cam În ce ape Înot În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pentru a da credibilitate celor doi consilieri? După cum se vede, comuniștii nu-i cruță pe acești slujitori ai bisericii, căci informațiile date de ei rămân la dosare oficiale și istoria va constata. Căci trăim o vreme de Apocalips. Satana dă târcoale turmei sfinte spre a prinde pe mulți. Dacă înșiși păstorii se lasă prinși, cine va păzi oile? Și totuși, împotriva persecuțiilor violente sau insidioase, a calomniei, a intimidărilor și a propagandei, credința (creștin-ortodoxă, catolică, greco-catolică și protestantă) continuă să crească
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca de lăcuste, a sărăciei! Toți pârliții și râioșii lumii, Înfometații În zdrențe, năvălind peste și În luxosul spațiu locativ al Berlinului. Și mă paște des, tocmai acum, pentru că lucrez zilnic la traducerea Mediteranei lui Panait Istrati și Îmi dau târcoale (te pup, drăguța mea Limbă Română) personajele din anturajul lui Adrian Zograffi”. Nu sunt lipsite de semnificație nici observațiile traducătorului asupra limbii germane Înseși, cea adusă de sași Înapoi În țara lor veche sau cea păstrată, În România, pentru traducerile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
șters pe mâini și m-am dus țintă la cutia din dormitor. Era mult prea ușoară pentru dimensiunile ei. Mai ușoară chiar decât o pălărie. Aveam o senzație foarte ciudată din pricina asta. Mult, mult prea ușoară. Începuse să-mi dea târcoale intuiția mea de specialist, cu toate că n-aș fi avut motive. Mi-am rotit privirile prin cameră. Liniștea care mă învăluia mi se părea chiar stranie. Poate fuseseră scoase sunetele și de-acolo. Am încercat să-mi dreg glasul, dar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care am dat zdravăn cu capul de pământ. Am încercat să-mi încordez auzul. Ce naiba! Iar s-au scos sunetele? Omul are întotdeauna o prezență de spirit stranie în situații extreme. Mi-era clar lucrul ăsta. Poate îmi dădea deja târcoale procesul evoluției. Apoi - sau mai bine zis cam în același timp - am simțit o durere înfiorătoare la cap. Am văzut stele verzi în fața ochilor de parcă ar fi explodat întunericul. M-am chircit pur și simplu de durere. Sigur mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Prea comode pentru a fi tragice, personajele sale au Întotdeauna o scamă pe sacou de Înlăturat, un pahar de vin de terminat, un televizor de aprins sau un avion de luat pentru a nu cădea pradă derelicțiunii care le dă târcoale. Viața de zi cu zi Înseamnă, pentru personajul echenozian, o permanentă evadare din raza de acțiune a nonsensului, tentativa sisifică de a nu deveni un Mersault, un condamnat din pornire. Deși primul său protagonist, din romanul suscitat, se sinucide. “Ceea ce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Iisus apostolilor săi. Imaginea se repetă, astfel încât, pentru medievali, lupul capătă o reputație accentuat negativă. De aici până la identificarea sa cu diavolul nu mai era decât un pas: "Lupul reprezintă Diavolul, căci acesta dovedește întotdeauna ură pentru oameni și dă târcoale gândurilor credincioșilor înainte de a le înșela sufletele", interpretează Pierre de Beauvais 9, sintetizând o concepție care era a epocii sale. Ce e drept, în mod curios, lupul lipsește din primele variante ale Fiziologului alexandrin, prin urmare și din cel latin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rău, prin analogie. Un astfel de caz este și că leul îl semnifică pe Cristos, unde se spune "a învins leul din tribul lui Iuda" (Apc 5.5), îl semnifică și pe diavol, unde este scris "inamicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu ce rage căutând pe cine să sfâșie". (I Pt 5.8) Tot astfel, șarpele este pus în bine: "înțelepți ca șerpii" (Mt 10.16), iar în rău: "șarpele a înșelat-o pe Eva cu șiretlicul lui" (II
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rău, prin analogie. Un astfel de caz este și că leul îl semnifică pe Cristos, unde se spune "a învins leul din tribul lui Iuda" (Apc 5.5), îl semnifică și pe diavol, unde este scris "inamicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu ce rage căutând pe cine să sfâșie". (I Pt 5.8) Tot astfel, șarpele este pus în bine: "înțelepți ca șerpii" (Mt 10.16), iar în rău: "șarpele a înșelat-o pe Eva cu șiretlicul lui" (II
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Rosny, și Wells, ca atâția alții de altfel, își publicau textele tributare acestui imaginar în revistele populare și "generaliste" precum Le journal des voyages (1877-1928), Lectures pour tous (1898-1940), Je sais tout (1905-1921) sau Sciences et Voyages (1919-1935). Le dădeau târcoale numeroși autori, ale căror texte le egalau valoric pe cele ale scriitorilor recunoscuți și legitimați și ale căror opere sunt adesea mai puțin desuete decât unele care au obținut Premiul Goncourt în aceeași perioadă 29. Însă această producție, adesea de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în stradă, la îndemâna carnivorelor flămânde. Dar atunci când pietonul renunță la imunitatea lui relativă, se urcă pe bicicletă și coboară în jungla veritabilă, începe spectacolul. Lupta pentru supraviețuire. Fiarele carnivore huruie, accelerează și se reped asupra prăzii, tachinând-o, dându-i târcoale, jucându-se de-a șoarecele și pisica, până ce vine momentul atacului. Nici o șansă pentru ierbivori. În cel mai bun caz, biata creatură pe două roți se alege cu mârâituri, scuipături și înjurături. „Numai tu și mă-ta lipseați aici!“ e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
nu este cu adevărat din și în casă, dar nici afară. Întinzând nemăsurat spațiul și timpul, scara este imaginea așteptării și a metaforei existenței. "Sunt întotdeauna (spune vânătorul Gracchus), pe scara cea mare care urcă acolo. Îmi petrec timpul dând târcoale pe treptele ei imense, când sus, când jos, la stânga, la dreapta, mereu în mișcare. Vânătorul s-a transformat în fluture". Scara devine mitul de pornire către marea metamorfoză și așteptarea în mijlocul trecerii: Știți câte trepte sunt până la mine acasă? - Habar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite/ în timp ce o săruta privea peste umărul ei/ un cuvînt se scălîmbîia prin pietrișul de pe mal/ și furnicile îi dădeau tîrcoale" ( scria perfect senin). Contrariat de narațiune, poetul o acceptă ca pe un obiect asupra căruia își exercită polemica intestină, pe care-l "prelucrează" spre a-și stabili viziunea. Se cuvine a preciza cîteva din procedeele d-sale antinarative, aplicate într-
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
ne aflăm și asta este limpede, ne vor conduce în prăpastie. Cu alte cuvinte, dau glas gustului meu, fără să-l neg pe cel al lui Alice Georgescu. Știu ce înseamnă să faci o selecție, știu cîte îndoieli îți dau tîrcoale, cîte nopți fără somn acumulezi, cîte frămîntări există, și pînă ai făcut publică lista și după aceea. Așadar, dacă aș fi fost eu selecționer, probabil că aș fi omis, de exemplu, Roberto Zucco al lui Alexander Hausvater de la Teatrul Național
Fin de siecle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16597_a_17922]
-
reportajul complet al scrierii, dar de absența lui fascinantă se apropie îndepărtîndu-se". Despre o răsfățată vedetă: "Mircea Dinescu nu e, firește, primul post-dinescian. Dimpotrivă, s-ar putea ca el să fie ultimul". Valentin Iacob "se învîrte de două volume" "în tîrcoale cît mai strînse, cît mai largi", pe lîngă "rîpa Uvedenrode". Gabriel Chifu "de-o vreme încoace scrie cu o mînă romane și cu cealaltă versuri", fără a se prea ține de cele ale optzecismului, "luînd-o de cu zori pe șleaul
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
În 1547, când a simțit că moartea îi dă târcoale, Hernando Cortés a poruncit să fie înmormântat în Mexic, în mânăstirea Coyoacan, care urma să-i onoreze amintirea. Când a murit, mânăstirea încă era doar un plan, așa că defunctul a trebuit să se adăpostească la diverse domicilii din Sevilia.Într-
6 OCTOMBRIE. Ultimele călătorii ale lui Cortés. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296020_a_297349]
-
masca vie a dezamăgirii ce-o să-i îmbrace chipul peste vreo cincizeci de ani de pribegie prin lumea vie a închipuirii e un joc anapoda de trist și nu-i deloc luat în seamă de conștiința lui clipocitoare îi dau târcoale și șapte pitici, chiar foarte mici, dar cu caninii veninoși îl ademenesc cu ciocolată și mii de cercuri vesele și sclipitoare cât soarele de mari de fapt sunt găuri negre ce duc spre lumea aialaltă scot sprayul cel însemnat cu
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
Georgescu Și poate așa se cuvine se mai simte spaima în trupul nemișcat, cu ochii închiși, părând că doarme, dar fără suflare. părea înainte că moare, că e mort, dar gesturile încă se agățau de lucruri, iar cuvintele mai dădeau târcoale luminii reci și palide a frunții. și spaima lui vrea să zică ceva ce-a văzut în treacăt, dar buzele nu se mișcă, bat ca aripile fluturelui fără puterea de-a ajunge o floare. drumul e anevoios, nu poți să
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
Istorie militară," i-a fost acordat pentru lucrarea “Corsarii uitați ai adâncurilor. Delfinul, Rechinul, Marsuinul”, Editura Militară, 2014. Premiat cu "”Diploma de Excelență” pentru cartea de presă" de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) pentru volumul "” Când Satana îți dă târcoale. Gheorghe Racoveanu, ucenicul lui Nae Ionescu, în documentele Securității”", editura Agnos 2013 Interviuri Cărți
Florian Bichir () [Corola-website/Science/307611_a_308940]
-
liane și lighioanele junglei. Foștii chelneri, bucătarii, cameriștii, trăiesc într-o delăsare de nedescris, visând la splendoarea de altădată a vestitului lor hotel. Zilele trec egale, fără a se întâmpla ceva special. Urâtul și plictiseala le dau tot mai mult târcoale. În birourile de la etaj, un maimuțoi ponosit trage de zor din trabuc, ciulind urechile la cel mai mic zgomot. I se pare chiar că aude motorul unui elicopter. ""Turiștii - țipă el, înnebunit de fericire. Vin turiștii!"". Dar din păcate, nu
Maimuțoiul Monk () [Corola-website/Science/303421_a_304750]