1,658 matches
-
noi sau mai ponosite), nădragi din postav sau ițari, precum și nelipsitele opinci din piele de porc. Cei culeși de prin orașe, aveau bocanci, ghete sau pantofi. Năprasnica iarnă a anului 1917, cu geruri de până la -250 și viscole interminabile și tăioase, a completat în mod nefericit un tablou al groazei și disperării. Mii de oameni nevinovați, în marea majoritate foarte tineri, n-au avut nicio șansă în fața atâtor greutăți. Conform documentelor descoperite de noi, au murit de: epuizare fizică, malnutriție, gripă
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
deschis Să folosim întrebări de tip închis Arătăm interes față de cealaltă persoană Să deviem de la subiect Să fim clari în afirmațiile pe care le facem Să evităm să oferim informații despre noi Folosim un ton al vocii potrivit Să fim tăioși în conversație sau gata mereu să ne apărăm punctul de vedere Încheiem discuția întru-un mod adecvat Să intervenim peste răspunsurile interlocutorului Folosim un umor moderat Să atacăm interlocutorul Ne asigurăm că mediul pentru desfășurarea comunicării este adecvat Să fim
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
că nimeni nu poate învăța nica pe nimeni în ruptu' capului. Nu cred asta cu adevărat, dar cred mult mai mult decât în opusul ei, și m-am gândit că v-aș putea capta atenția mai repede făcând o afirmație tăioasă. În restul timpului ce mi-ar rămâne, v-aș putea spune apoi la care parte din acea afirmație tăiosă și provocatoare făceam referire. Există trei tipuri de cunoștințe despre care vorbim în mod obișnuit ca despre subiecte pentru predare sau
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mai mult decât în opusul ei, și m-am gândit că v-aș putea capta atenția mai repede făcând o afirmație tăioasă. În restul timpului ce mi-ar rămâne, v-aș putea spune apoi la care parte din acea afirmație tăiosă și provocatoare făceam referire. Există trei tipuri de cunoștințe despre care vorbim în mod obișnuit ca despre subiecte pentru predare sau învățare; ele pot fi identificate în modul cel mai eficient ca fiind ce, cum și de ce. A fi educat
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
și furibund a provocat nu numai epuizarea marilor idealuri precum Dumnezeu, Binele și Adevărul, ci și subminarea din temelii a oricărei posibilități de a umple golul de sens ce rezulta de aici. În afară de aceasta, critica inspirată din Nietzsche, sarcastică și tăioasă, nu a fost o simplă descriere, ci a contribuit la inițierea sau accelerarea stării de criză pe care o descria. Rezultatul este bine cunoscut: a fost "deșertul care înaintează", prelungirea umbrei nihilismului. Iată de ce în secolul al XX-lea Nietzsche
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
toate imaginile, fantasmele și zeii care o populează, chiar dacă știe că altarele părăsite vor fi locuite de demoni. O aură vizibil gnostico-nihilistă emană astfel din scrierile acestui mistic fără Dumnezeu și se condensează, ca o obsesie, în succesiunea aforismelor sale tăioase și a peregrinărilor sale eseistice. Nihilismul cu care avem de-a face aici este evocat mai curând prin imagini și efecte literare decât desfășurat și expus în liniile ample și riguroase ale raționamentului filozofic. Dar tocmai în acest fel vin
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ce-a pățit: "Trecusem munții ăștia ce mi-au stîrnit uimirea Și, ca un Șoarece mare, umblam încolo-încoace, când două dobitoace mi-au și atras privirea: întîiul blînd și pașnic, în totul plin de vrajă, au celălalt năprasnic, cu ochi tăioși, de strajă, și glas dogit și aspru, menit să te-nfioare... Avea pe țeastă creastă și ca un fel de brațe cu care vrea să zboare și-o coadă cu panaș (mai povesti hoinarul cel poznaș) și se izbea în coapse
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dulăi [15] și nu-mi dați pace! [14] Dar [mi s-a spus să] mă răzbun La Fontaine, Fabule S-a vorbit foarte puțin despre fabulele lui La Fontaine atunci când am descris structura lor narativă. N-am amintit de umorul tăios al moralei, preluare a modelului latin: Această fabulă este scrisă împotriva celor care, din diferite motive, îi asupresc pe cei mai slabi decât ei." (Fedra). Putem vorbi aici despre ironie în măsura în care ceea ce "vrea să arate" fabula este atât de exagerat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
adieri de vînt, părea o pasăre uriașă, gata să-și ia zborul. (p. 220) În curînd, trăsura ajunse în plin cîmp. Să fi fost ora nouă. Era una din acele dimineți aspre de iarnă, cînd toată natura sclipește dur și tăios ca un bloc de cristal. Pomii plini de chiciură parcă au transpirat broboane de gheață; pămîntul răsună sub picioare; aerul uscat poartă pînă departe cel mai mic zgomot, cerul albastru scînteiază ca o oglindă, iar soarele, rece, strălucitor, străbate văzduhul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
au fost întâmpinați cu destule reproșuri. Varujan Vosganian era foarte roșu la față, mieros și "cântând" cuvinte care să placă, a sfârșit prin a se ploconi în fața primarului Simirad, care a fost extrem de dur, după intervenția ta, și ea destul de tăioasă. Am fost mirat atunci de energia cu care i-ați combătut, mai ales că mi se părea un simulacru de partid, Partidul Alternativa României (PAR). Astăzi, 30 oct. 2006, Varujan s-a adresat președintelui Băsescu astfel: "Domnule președinte, mă număr
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
completă, dar în același timp, de neegalat. Cuvintele lui Titu Maiorescu descriu cel mai potrivit acest fapt: “Stilul lui Kant este rece ca gheața. Să nu uităm însă că gheața mai are și alte calități, e și transparentă, e și tăioasă, e și strălucitoare”.
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
tânără femeie arzând după plăceri, adorând toaleta, radiind de forță și de sănătate? Naturile puternice nu sunt create pentru a fi închise. Și apoi, cum să reziști rugăminților, lacrimilor unei solicitante atât de încântătoare, lacrimi anunțând furtuna, însoțite de mustrările tăioase ale unei soacre mai exigente decât fiica sa? Bolnavul, silit să se ridice, se târî secătuit de puteri la toate balurile, la toate seratele. Aproape că muri de această grea îndeletnicire; din fericire, postul veni să-i ofere ceva odihnă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în bucle mari pe umerii săi albi, conducând un tilbury cu o mână fermă sau stăpânindu-și calul cazac pe șosea. Aceste două rivale ale vieții galante trebuiau să se ciocnească violent, odată reunite. Lupta începu prin vorbe jignitoare, cuvinte tăioase așa cum știu să le ascută aceste femei, prin priviri dușmănoase schimbate la fiecare întâlnire. În sfârșit, la încheierea unei orgii, Bl... își convinse convivii să asedieze casa dnei K... și să-i facă scandal. Aceasta, avertizată la timp despre complot
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mă uite...Să uit că mă doare. - Doar cucul își lasă puiul să-l legene altul în locul lui. Scoală-te, fată, trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Simțea cum vântul nu o iartă și prin vorbele sale tăioase o trimite acasă. Își pipăi fața, să vadă de mai trăiește, apoi își lăsă lin mâna peste pântec. Degetele se mișcau în bătaia vântului de toamnă. Inima pământului tresări prin inima ei și atunci simți cu adevărat că-l iubește
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
împreună, dar nimic din cele ce vedea nu semăna cu ceea ce crezuse ea. Se temuse de căldură, de roiurile de muște, de hotelurile murdare în care stăruie mirosul de anason. Dar nu se gândise nici o clipă la frig, la vântul tăios, la aceste podișuri polare, semănate cu morene. Visase palmieri și întinderi moi de nisip. Acum vedea că se înșelase și că pretutindeni în deșert domnește piatra, numai piatra, atât în cer, unde sălășluia, scrâșnitoare și înghețată, o pulbere de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
șoferul de pe autobuz își bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i apucase pe toți, și valurile de nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt sub bătaia vântului, și iarăși muntele, numai vârfuri negre, numai creste tăioase de fier, și călăuza, pe marea de pietre întunecate, nesfârșită, urlând de căldură, arzând cu mii de oglinzi sclipitoare, până la locul ăsta, aflat la hotarul ce desparte pământul negrilor de ținutul alb, unde se înalță orașul de sare. Și banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
kilometri, bum, așa cum alteori aud tăcerea. Da, aceeași tăcere, sunt ani de atunci, m-a întâmpinat, când străjile m-au adus la ei, în soare, în mijlocul pieței, între terasele concentrice care se înălțau lin către capacul cerului de un albastru tăios, sprijinit pe marginile căldării. Eram acolo, în genunchi, în scobitura acelui scut alb, cu ochii mâncați de săbiile de sare și de foc care izbucneau din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
umanitatea falsificată. Ar reapărea, apoi, cine știe, munții și râurile, pădurile, văile, marea, piramide de gogoșari lăcuiți, coralii bolovănoși ai conopidelor, fețele de turtă arsă ale țăranilor înveseliți de scrâșnetul foilor de varză sau de rânjetul dovlecilor despicați cu barda tăioasă și neagră, tot ceea ce produce natura, din fantezie sau din întâmplare. Mi-aș suporta cu mai multă demnitate neputința, neliniș tile ? Aș primi viața și moartea, precum bătrânul prieten Piero de-acum cinci veacuri, drept înfățișări extravagante, joc captivant, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
regretat sau de recuperat, o permanență, egală cu ea însăși. Își șterge bărbia cu palma. Se întoarce spre ceilalți ; doar domnul Storck a urmărit, atent, scena. Doar domnul Storck prețuiește și evocă, în cercuri restrânse, fascinația care iradiază din chipul tăios al doamnei Manole. I-a și atins degetul, da, Manole a atins pe furiș degetul mic al soției sale, pentru a primi mai mult decât îi dăruia privirea ei intensă și ostilă sau doar ironică sau doar afectuoasă, scurtcircuitul, intensitatea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu această confruntare care, s-ar zice, o încântă. Dunga buzelor subțiate și vineții abia reprimă satisfacția, viclenia. Depune pixul galben pe masă ; nu, îl reține între degetele mâinii drepte ; cu vârful degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de-acasă, don' locotenent? Bologa se aruncă asupra plicului, dar văzând că-i de la Klapka, nu se mai grăbi să-l deschidă. Presimțea ce cuprinde și, într-adevăr, citind, dădu peste trei rânduri încurcate, din care înțelese cu o claritate tăioasă că, de o săptămână, în locul rușilor, au apărut românii. Se uită un răstimp la Petre, gânditor, și apoi zise: ― Nu-i de-acasă... E de pe front, de la domnul căpitan... De-acolo, nu de-acasă... Vorbind, gândurile i se strămutară departe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
are... ― Patru oameni la escortă! strigă iar Varga, sec, rece. Caporalul rămâne la urmă! Apostol Bologa se lipi cu spatele de stâncă, să facă drum locotenentului. In trecere Varga se întoarse cu fața spre Apostol care-i simți respirația aspră, tăioasă, înțepătoare. Apoi fâșia de lumină muri în potopul de întuneric... CARTEA A PATRA 1 Apostol Bologa mergea liniștit, parc-ar fi scăpat de toate grijile. Sudorile i se uscaseră pe față și pe gât. Îi trecu prin minte c-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e chin lung, bolnăvicios, iar fericirea pentru mine nu există. De ce oare timpul e atật de rău cu noi ? De ce oare timpul așterne peste frumoasele noastre amintiri acea cenușă întunecată și ne face să fim mereu triști? Lovite de ascuțisul tăios al timpului, ele, amintirile, mă chinuiesc amarnic. Peste pustiul inimii apune mereu soarele amintirii. Un drum... Două drumuri... Și toate sunt atật de departe!... Ce sunt în definitiv drumurile? Sunt viețile noastre, sunt rolfilmurile bucuriilor și necazurilor, sunt trandafirii ai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
serioasă și spune ducând halba către gură: Carolino, oi avea tu suflet mare, că ești destul de lată, ca să zic așa, dar cocoana mea are flori numa-n ghivece. În vaze nu le ține, e pericol de cădere și de cioburi tăioase. Se pot Întâmpla accidente casnice, ăia de la puls, cu salvarea, sunt scumpi, trebuie să avem grijă. Și mai zice cocoana că florile În vază prezintă tristețe la privire. Deci numa-n ghivece dorește dânsa! S-o vezi cum vorbește cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
retrovizoare o săgetă cu-o privire imprecis-pofticioasă; atracția ambiguă se împrăștie până la nivel de erecție. Uimit se uită mai atent la femeie, îi mângâie sânii cu privirea... trăsăturile dulci, delicate și formele atrăgătoare îl hotărâră deodată! Profesoara îi privi ochii tăioși prin oglindă și intui cu repulsie și groază tot ce gândea nelămurit de când s-a urcat în mașină; ușile din spate se deschideau numai de la șofer, deci nu putea să sară din mers! Și mânerele macaralelor pentru geamuri erau scoase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]