1,240 matches
-
a cuvântului românesc „Crăciun”, Christos creator mundi în colindele cosmogonice românești, Etnogeneza românilor, Revelația manuscriselor lui Eutropius, Historia Augusta. O nouă lecțiune a textelor lui Vopiscus). Pline de nerv și de culoare sunt traducerile Fabulelor lui Esop (1972, 2000) și tălmăcirile în versuri ale Tragediilor lui Seneca (I-II, 1979-1984). Dar cele mai frumoase, denotând o vie participare sufletească, rămân transpunerile în vers alb din volumul Poeți latini postclasici (2000), unde sunt restituite versuri din Anonymus, Pentadius, Ausonius, Ambrosius, Claudianus, Prudentius
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
exaltare gloria trecutului, sacrificiul măreț întru dreptate. Într-o atmosferă apăsat romantică, la care participă și sceneria foarte complicată ori maniera discursiv-patetică a dialogului, distinctive apar câteva personaje chinuite de vinovăție, de îndoială, anticipând ceva din Viforul lui Delavrancea. În tălmăcirea lui D. au fost reprezentate mai multe melodrame: Căpitanul negru de V. Séjour, Don Juan de Maraña de Al. Dumas, Lucrătorii de E. Manuel, Acrobatul de O. Feuillet, Ludovic al XI-lea de C. Delavigne ș.a. Tot el a revizuit
DIMITRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286773_a_288102]
-
fiind pus și pe note. Atribuită lui Pușkin, poezia pare mai curând o traducere după un scriitor rus încă neidentificat. A mai tălmăcit, trimițând-o revistei „Dacia literară”, povestirea romantică Tunsul de A.F. Veltman (semnată cu pseudonimul Radu Curălescu); tălmăcirea va apărea integral în „Calendarul pentru poporul românesc”. Iscălind A. Dio, D. transpune o nuvelă a scriitorului polonez Osip Senkovski, Toată viața femeiască în câteva ceasuri (1840). În cooperare cu Constantin Negruzzi, traduce, cu unele libertăți față de original, Satire și
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
Mihail Dragomirescu. Debutează cu schițe în „Dunărea” din Galați (1916). D. a impresionat prin performanța de a tipări în cinci ani (1940-1944) mai multe volume cuprinzând traduceri din Goethe, între care unele apăreau atunci pentru prima dată în românește. Comentând tălmăcirile din Faust (I-II, 1940-1942; Premiul „Udriște-Năsturel” al Academiei Române), Perpessicius credea că ele „sunt cele mai aproape de litera și spiritul originalelor goetheene, precum și cele mai artistice și poetice”. Mai târziu, examinând întregul demers al traducătoarei, Ion Roman era de părere
DRAGOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286858_a_288187]
-
fost distinse, la ediția a doua (1902), de Academia Română, cu Premiul „Adamachi”, prilej cu care filologul clasic și profesorul de latină, academicianul Nicolae Quintescu, afirma că cele două versiuni sunt „o adevărată operă literară, excelentă sub toate punctele de privire”, tălmăcirea în ansamblu, fiind „din cele mai bune” din câte se făcuseră, până atunci, din literatura clasică antică. D. a alcătuit și a publicat un număr apreciabil de manuale școlare, multe în colaborare. SCRIERI: Alexandri. Vazul müködése a román irodalom terén
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
o versiune care a fost mult citită în vremea lui. Ca în tot ce a scris, limba lui G. e neaoșă, firească, lipsită de franțuzisme stridente. Interesante sunt și notele, comentariile marginale, unde, ca și într-o cuvântare funebră anexată tălmăcirii, G. face elogiul vieții patriarhale de familie, îndeamnă la cumpătare și la iubire de patrie, ajungând chiar să asemene vitejiile unor eroi din povestirile orientale cu faptele, la fel de minunate și vrednice de admirat, ale lui Mircea cel Bătrân în luptele
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
povestirile orientale cu faptele, la fel de minunate și vrednice de admirat, ale lui Mircea cel Bătrân în luptele cu sultanul Baiazid. Nu se cunosc alte traduceri ale cărturarului, care susținea totuși, prin 1832, că ar mai avea în manuscris, printre altele, tălmăciri din Biblie, pagini din Lucian din Samosata, o antologie din poeții greci antici, precum și Numa Pompilie de Florian. Probabil că tot lui îi aparține și traducerea fragmentului intitulat Desfătările, după Fénelon, apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1846
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
intelectuali care, grupați în jurul lui I. Heliade-Rădulescu, au participat la inițiativele culturale ale acestuia. Pentru crearea repertoriului trupei românești de teatru, înființată de Societatea Filarmonică, a tradus și tipărit în 1836 Domnul Pursoniac de Molière. Din același autor, tot în tălmăcirea lui, s-au reprezentat George Dandin sau Bărbatul cornat în părere și Bolnavul imaginar. Ultima comedie era anunțată ca aflându-se sub tipar în tipografia lui Heliade (1836). Aflat printre protagoniștii revoluției de la 1848 din Muntenia, G. este numit de
GRADISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287326_a_288655]
-
amplu, ce ar fi cuprins monografii despre I.L. Caragiale, B. Delavrancea și G. Coșbuc. G. a publicat și o broșură cu observații asupra limbii literare, Știi românește ? (1911). Ca traducător, s-a dovedit foarte iscusit și nu mai puțin activ, tălmăcirea capodoperei goetheene Faust, apărută în 1906, reeditată în 1914 și în 1930, fiind cea mai bună versiune în românește înainte de traducerea lui Lucian Blaga. Pentru Teatrul Național din București a transpus în 1911 piesa Stâlpii societății de H. Ibsen. A
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Contele de Monte Cristo de Al. Dumas-père în 1922, Frânturi din viața omenirii de August Strindberg în 1924. În același an publică, în colaborare cu A. Toma, compilația Winetu, omul preriilor de Karl May, iar postum, în 1931, îi apare tălmăcirea scrierii lui Lewis Wallace, Ben Hur. În reviste au rămas numeroase texte traduse din H. Heine, Petőfi, Jókai Mór, Prosper Mérimée, Blasco-Ibáñez, Carmen Sylva, Bram Stoker, Hugo Bettauer, A. Bayer, Oscar Jäger ș.a. SCRIERI: Câteva versuri, București, 1901; Alb și
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
exotică, fără a le neglija nici pe acelea cu caracter satiric. Din Musset a transpus câteva mari poeme, precum Rolla, Noaptea din octombrie și Noaptea din mai. Toate s-au bucurat de aprecieri favorabile, cunoscând o mare răspândire. Ceea ce distinge tălmăcirile sale este cursivitatea deosebită, rezultată nu numai din fraza echilibrată, ci și din utilizarea curentă a ingambamentului. Fără a respecta întotdeauna fidel originalul, traducerile sale sunt făcute într-o limbă îngrijită, lăsând impresia spontaneității. Nu cu aceeași îndemânare, G. a
GRIGORIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
a putut da expresie schimbărilor petrecute în spiritualitatea românească și a fost capabilă să adune în jurul ei forțe intelectuale din toate marile secvențe de cugetare ale lumii românești și ale Sud-Estului european. Semnăturile celor doi frați se află și pe tălmăcirea, din grecește, a unei culegeri de omilii ale lui Ioan Chrisostom, dascălul de retorică practică al tuturor oratorilor ortodoxiei (între ei și al autorilor români de predici), cel care a prezidat „banchetul” elocinței de amvon în literatura română veche. Pentru
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
așezarea sa în categoria „fantezismului abstract și ermetic” (Radu G. Țeposu). Din activitatea de comentator literar și traducător sunt de reținut cercetarea monografică a biografiei și operei din exil a lui Aron Cotruș din perioada 1944-1969 (Aron Cotruș, exilatul, 1999), tălmăcirile din scriitori belgieni (Paul Emond, Philippe Jones, Alain Petre, Alain Jadot ș.a.), interviurile cu scriitori belgieni (tema centrală: traducerea) și succintele „însemnări pe marginea cărților”, în fapt un minidicționar de literatură belgiană. SCRIERI: În odăile fulgerului, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
pe care o conduce (cu Ion Gorun și Il. Chendi) este antimodernista „Viața literară” (1906). Lucrează intens la traduceri: Georgice de Vergiliu (1906), Parmeno de Terențiu (1908), Don Carlos de Schiller (1910), Odiseea de Homer (tipărită în 1966). Munca de tălmăcire a capodoperei lui Dante, Divina Comedie, îl absoarbe în întregime. Dându-se, în 1908, o amnistie pentru toți cei care nu se prezentaseră la serviciul militar în armata austro-ungară, C. vine la Hordou să-și vadă rudele și prietenii și
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Kalidasa, dar și la Divina Comedie a lui Dante), care îl interesau ca expresii ale eposului național, sau la scrierile clasice, care puteau oferi modele și educau nemijlocit (Georgicele lui Vergiliu, Antologia sanscrită, culegere de înțelepciune indiană). El a consacrat tălmăcirilor ani întregi de muncă și s-a impus drept cel mai bun traducător al epocii și unul dintre cei mai talentați traducători ai noștri dintotdeauna, probând calități de mare poet - intuiție, inventivitate, forță expresivă. A realizat o bună versiune a
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
fine nuanțe, cu păstrarea hexametrului originar. Înaintea elenistului G. Murnu, traducătorul cel mai autorizat al lui Homer, C. a tradus (și a publicat, în timpul vieții, fragmente) Odiseea după un intermediar german și după tâlcuirea în proză a lui I. D. Caragiani. Tălmăcirile din literatura indiană, făcute tot prin intermediul limbii germane, demonstrează pătrunderea gândirii arhaice indiene și transmiterea ei la nivelul unei înalte poezii. Principala contribuție a traducătorului este însă transpunerea capodoperei lui Dante. C. a reușit să dea în românește una dintre
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Dante). Cele mai multe dintre aceste scrieri sunt însă republicate aici, după ce, cu mulți ani înainte, apăruseră în alte periodice ale lui Gh. Asachi. Ioan Ianov retipărește „cânticelul comic” Tânărul din Sărărie, iar Ecaterina Chinezu, diverse traduceri literare. În revistă sunt și tălmăciri nesemnate, mai toate din limba franceză, anecdote istorice și politice, articole de știință popularizată (unele scrise de Dimitrie Asachi) ș.a. R.Z.
ICOANA LUMEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287495_a_288824]
-
Românească sau în nota referitoare la F. Aderca, ale cărui cunoștințe de limbă franceză nu l-ar îndreptăți să traducă sau să comenteze texte din Paul Valéry (Moralistul și grebla). Literatura străină este prezentă doar printr-un fragment, într-o tălmăcire semnată M.S., din O seară cu domnul Teste de Paul Valéry. A.-M.B.
IDEEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287502_a_288831]
-
Europei), Eugen Ionescu (Victor Hugo, Mircea Eliade și „Șantierul”, Efortul Arghezi), Virgil Godeanu (Procesul ortodoxiei), Andrei Flor (Ideile d-lui Iorga asupra problemelor actuale, „Pătru Lupu Maglavitu”). Versuri semnează Ștefan Ion George (din viitorul volum premiat în manuscris Argo, precum și tălmăciri din Georg Trakl), Horia Stamatu (poezii originale și traduceri din Villon și din Trakl), Emil Botta (din ciclul Marele Paianjen, cel dintâi care atrage atenția criticii), Ciril Vârnav și Mihail Vâlsan. Sunt plasate sub genericul „Cronica” recenzii, note și comentarii
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
Sf. Sava”, ocupă funcții în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice: șef al biroului de statistică, director al învățământului primar, inspector școlar. Până în 1907 e la cârma ziarului „La Roumanie”, făcând servicii conservatorilor. Semna cu pseudonimele Carillon, Fantasio, Lear, Cinel. Numeroasele tălmăciri din literatura franceză, care apar fără indicarea traducătorului în „Cimpoiul”, revista scoasă de el din 1882, îi aparțin fără îndoială. Din bogată activitate publicistica desfășurată în România, contribuția de cronicar dramatic (la „Românul”, între 1875 și 1880, la „Cimpoiul”, din
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Nuvelele Mixandra și Casa spânzuratului, românul Clucerul Mitică. Moravuri bucureștene, scrieri rămase în bună parte în pagini de gazeta, sunt încercări fără valoare. Utilă a fost activitatea lui D. de popularizare a literaturii franceze prin articolele din „Românul” și prin tălmăciri (Hugo, Balzac, P. Mérimée, Maupassant, A. France, Zola, Jules Verne, H. Malot, Al. Dumas, P. Féval, O. Feuillet, Ponson du Terrail, Fr. Copée ș.a.). D. a tipărit manuale și un dicționar român-francez, francez-român, lucrare de referință în literatura de specialitate
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Ereditatea culturală a românilor, și un discurs rostit cu prilejul încheierii anului școlar. În foileton se dă traducerea nuvelei exotice Kiana a lui Ch. Varigny, pe care autoarea transpunerii, Maria Chițu, o luase din „Revue des deux mondes”. Probabil în tălmăcirea aceleiași se tipărește apoi, în paisprezece numere, Fiul lui Titian de A. de Musset și, până la finele anului, o destul de bună versiune a Logodnicilor lui A. Manzoni. Singura bucată literară originală care poate fi semnalată este o modestă însemnare de
CARPAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286126_a_287455]
-
și (auto)manieră. Tot acum, o temă pregnantă e arta, sustrasă „Timpului-timp” și cucerind „clipa eternă” prin facultatea ei regală de a da formă. Poetul a tradus din limba franceză, distingându-se prin integrala versurilor lui Baudelaire (1991) și prin tălmăcirea lui Léopold Sédar Senghor. A mai tradus din Jacques Chessex, Jean Joubert, Khalil Gibran ș.a. Antologiile Poezia pădurii (I-V, 1998-1999) și Cinegetica (I-III, 2003), cuprind texte din literatura română și universală referitoare la pădure, vânătoare și pescuit. SCRIERI
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
se retrage discret din viața literară. Se întoarce la uneltele sale abia după 1944, de data aceasta ca un inspirat și activ traducător. S-a simțit atras îndeosebi de literatura de expresie germană, dar n-a ocolit nici alte literaturi. Tălmăcirile din poezia lui V. Hugo și E. A. Poe, din basmele lui H. Chr. Andersen (acestea din urmă în colaborare cu Al. A. Philippide), constituie o probă revelatoare pentru capacitatea traducătorului de a se adapta unor autori și opere diferite ca
CASSIAN-MATASARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
parizian „Albert I”. Două piesete pentru copii, Niță, Nuța și Labus și În țară trântorilor, au intrat în repertoriul Teatrului Popular din București (1926) și al Teatrului Național din Chișinău (1928). O încercare, Străinul, rămâne în paginile „Luptei” (1930), dar tălmăcirea din Christa Winsloe, Fete în uniformă, se joacă în București (1935). C., membră din 1924 a Societății Scriitorilor Români, a călătorit mult și s-a străduit să popularizeze în străinătate cultură românească. A făcut parte din Société des Auteurs Dramatiques
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]