1,757 matches
-
apelul. Și la Culte s-a semnat, cu Patriarh cu tot. Ar fi bine să vă mai prelucreze Preaul, și protopopul mai ales, documentele cu orientările astea noi care apare acuma. Nu doar să vă numere banii de la lumânări și tămâie. Că trăiți și voi cu religia tot în societatea noastră. Patriotismul socialist e unul pentru toți. Nu-l tai în felii! Ai văzut că și Patriarhul e acolo, la tribună, la Front. Nu mai e vremea de dinainte. Îi întoarese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce mai, nu crede că a venit schimbarea?! Știi care a fost norocul nostru, ăl mare, la revoluție părinte? Popa Băncilă clătină abătut din cap. Căută ceva în buzunarele anteriului, scormonind îndelung. În cele din urmă scoase un bulgăraș de tămâie albă. Îl mirosi îngândurat, de parcă ar fi vrut să-l soarbă. - Norocul de-a salvat revoluția - se avântă Țongu, aproape înlăcrămat - a făst ăla că am avut tineri educați patriotic. Naționali! Dacă nu se ducea ei să moară la revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ăștia de-acuma ce-s sentimentele. Ăl mai curvar dintre curvari dacă e al tău, tot ții la el și plângi când s-a dus pe drumul ăla din urmă. Tot te mai duci la el cu o floare și tămâie. Că a fost și el om, un suflet lăsat de Domnul la suferința lumii. Ce mai știți voi... Așa am fost noi educate și uite că v-am crescut. - Educație comunistă. Să-nghiți toate de frică că te dă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai adineauri. Numai că chermeza asta de-acu, de mă pun s-o fac și de-o fi să vină și de-o fi să fie, e cu creieri zburați, cu vieți nenorocite, cu pocnete și zât! N-aveți voi tămâie, câtă ar trebui să tămâiați în urma lor. “ Vicarul porni spre ușă. Goncea îi făcu semn să nu se grăbească. „Apropoz. Ce e cu toată povestea asta cu ăia de care vorbește toată lumea? Că au apărut niște de-ăștia ciudați, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Solomon. Și, din nou un val de tristețe îi cuprinse sufletul. Singur, cu sine, își revărsă lacrimi de recunoștință, Celui care ne dă și mâhnirile și bucuriile pe această lume. ...Preoții cădelnițează. Iorgu tresări... parcă, trezit din somn. Mirosul de tămâie plutește in aer... Lacrimi de durere in jur. ”- Ce s-ar face lumea fără lacrimi ?!... Lumea, viata are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă... ca de soare și de lumină !” își zise el în gând, în genunchi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei erau măritate, la casele lor, cu copii și când ieșeau în sat, mergeau însoțite de bărbații lor, la braț. Duminica, de la biserică, se ducea în cimitir, la mormântul mamei ei și la cel al lui George; aprindea lumânări și tămâie și, de primăvara până toamna târziu, îngrijea florile pe care le sădise pe cele două morminte. Aici era liniștea ei sufletească, aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei, să o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
devenit notoriu faptul că, atât În România, cât și În celelalte state foste comuniste, majoritatea membrilor din toate partidele democrate sunt foști comuniști. Și, fără dovezi, fără argumente, căci misologii fug de raționamente corecte și de adevăr ca dracul de tămâie, falsul grosolan despre legionari rămâne totuși. Rămâne deoarece „deșteptul” misolog este cunoscut ca mare cărturar (desigur că prin mediatizare deșănțată, orchestrată de ocultă cu abilitate demonică) și pentru că o minciună, oricât de sfruntată, dacă-i spusă și-i scrisă cât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Întorceau de la biserică, schimbam priviri pline de suspiciune și dezaprobare reciprocă. Pentru ele, eu nu eram decât un caz nefericit, o fată nepricepută de la oraș care fusese crescută În ignoranță. Pentru mine, credința lor avea un miros inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră deja pe alte căi. Pe terasa cea mare a casei ascultam vântul dulce al sfârșitului de vară foșnind frunzele perilor și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vorbă cu un frate mai mare, să-l rog să mă Îndrume și să mă povățuiască, dar el era deja Îmbracat În sutană și, cum m-a văzut, a Început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fărĂ ca eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
întorceau de la biserică, schimbam priviri pline de suspiciune și dezaprobare reciprocă. Pentru ele, eu nu eram decât un caz nefericit, o fată nepricepută de la oraș care fusese crescută în ignoranță. Pentru mine, credința lor avea un miros inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră deja pe alte căi. Pe terasa cea mare a casei ascultam vântul dulce al sfârșitului de vară foșnind frunzele perilor și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vorbă cu un frate mai mare, să-l rog să mă îndrume și să mă povățuiască, dar el era deja îmbracat în sutană și, cum m-a văzut, a început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fără ca eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
când e de iubit - iubește-te!; când e de lenevit - lenevește!; când e de admirat ceva ce merită să fie admirat - admiră! Și așa mai departe. Ce ți-e drag - fă!; de ce nu ți-e drag - fugi ca dracul de tămâie! Pentru că, altfel, poți să devii un pierdut, fără de voia ta, ori, a altora, chiar. Într-o asemenea atmosferă generală s-a trezit, Andreel Conduru, În familia din care, mai apoi, la primit, drept unul dintre cele mai de preț, daruri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de nevastă! Poate că au fost amatori, dar numai de aventură, nu de căsnicie. Am înaintat în vârstă... La 35 de ani cine se mai uită la mine din iubire? Doar din interes, dar de asta fug ca dracu’ de tămâie, știi bine. Offf! Cât de mult mi-am dorit să am copii, Doamne! - Și nu ai avut, din nefericire? Dar aventuri câte ai avut, dragă Laura? - Asta-i bună! Eram tâmpită la cap să accept așa ceva? Cum ți-a trecut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
barbă mare, albă, răsfirată pe tot pieptul. Râdea din tot pântecele, rezista la cele mai grozave insinuații păgâne, parând cu glume prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite. Părintele, asistat de dascăl, făcu sfeștanie, umplând casa de fum de tămâie și stropind pereții cu agheasmă. Popa Țuică scotea din când în când câte un ison izolat, privind cu coada ochiului, să vadă dacă nu se pregătește ceva băutură. Când sfinția-sa stropi pe cei de față cu agheasmă (moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a unei țări, e hotărâtă mai curând de poeții acelei comunități decât de preoții ei... Preoți îndrăciți ca tine, vax! Ori poeții acestui întunecat Ordin al Generației 80 - scîrț! ce să spun? - când aud despre patrie, fug ca dracul de tămîie! Când le vine rândul la slăvit clasa muncitoare - scârț, te plesnesc! - trag oblonul îndatoririlor metafizice și se închid în closet... Și de-ar avea cel puțin, caracter. N-au și n-are. Chiar și cel mai infect caracter. Ori de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucături de pe fațadă... Zic și raiul fiindcă, într-un colț al cimitirului, se pripășiseră și niște țigănci murătorese, specialiste la îndeplinirea la ultimele dorințe, cu tămâie, lumânări, mititei, murături și damigenele de cocîrț. Murătoresele însă, după nițică vreme, au fost alungate de dubele de gabori. Dubele de milițieniști, primind ordin de la Comitetul Central să nu lase palmă de sol al patriei necultivat, aterizaseră, într-o sâmbătă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
punga cu rahat dintre degete, iar, în locul ei, să-l blagoslovească pe estropiat cu puterea de a scrie versuri care și pe îngeri îi uluiesc?!... Se adună îngerii, câte cinci, câte opt, în căcaturile alea de baruri ale lor, prizează tămâie pe nări, se dezlănțuiesc asupra unor psalmi, ce aduc perfect cu niște bluzuri și, după ce s-au dezmorțit, nu mai încetează a se minuna: "Doamne! Oare cum nu-l trăznește Dumnezeu, drăguțul, pe putredul de lingușitor?!..." Pentru că, dacă e să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dumneavoastră este înscris de trei ori. Și îmbiindu-mă să aflu iden- 125 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine-s? zvâcni iarăși, dinăuntru, vocea de jazz, înfășurată pe-o adiere de tuse și plutind ca pe-un nor de tămâie. Ucenica își reluă atribuțiile obișnuitului său dans de primire. Se întoarse pe călcâie către cei doi bărbați, schiță o reverență, debită cu mimică și cuvinte de televizor băgate la cap, pe de rost. - Doamna are desăvârșita onoare... - Hă, hă! - ...de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tipa tresări. Cu un gest nobil și imperativ, dădu de înțeles cooperatorului să dispară din Cabinet. Cooperatorul se evaporă. Mușuroiul era răsturnat, ca un ceaun de mămăligă, pe-o folie de plastic desfășurată pe blatul măsuței, printre hărți, grunji de tămâie, pendule și poze de vacă. - Dic la ciordoaică! Brava temperament! După cât văd, tovărășica poartă, în loc de chiloți, jar sub cur! îi descărcă, Genel, clientului o scuturătură de curent electric sub coaste. Și-apoi în gura mare: - Stimată doamnă, posedați o nobilă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ivi creatura din fum de eșapament de alaltăieri. La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu aplaudă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului, poezii și cămăși, pistoalele de duel, trofeele de vânătoare și pieptarul de scrimă, fotografii din albume, halatul, teancuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a fost hramul, a venit lume în păr, ba încă și din alte mahalale. Nu-i mai încăpea locul. Altarul era împodobit, tot, cu icoane, și luminările aruncau o lumină roșie, vie, pe pereții pictați în culori întunecate. Mirosea a tămâie și a zugrăveală proaspătă și femeile priveau stranele noi, făcute din lemn sculptat, cu îngeri pe margini. Avea Stere una și alți trei-patru mai cuprinși. Fiecare cu numele proprietarului scris pe o placă, bătută pe spătar. Cârciumarul se îmbrăcase în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care părea a-și purta insulele sale ca pe niște corăbii acoperite de dumbrave. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrâng în adânc icoanele stelelor, încît, uitîndu-te în el, pari a te uita în cer. Insulele se înălțau cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră. Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul râului, cât părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să râdă. - Dumnezeu știe, tată, de unde iei atâta veselie. Eu am momente când sunt trist, tu... nu cred. - Eu trist, Ieronime? Să mă ia dracul, fătul meu, dac - am fost trist vrodată. Tristețea fuge de mine ca cumătru-meu de tămâie. Dar lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul tău, am făcut o față cătrănită și turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
își despleti părul pe umerii rotunzi, își dezveli sânii, acești doi munțișori de zăpadă cari se susțineau drepți și numai se-nălțau * și [se] retrăgeau încet sub răsuflările ei, mișcîndu-și acele două pete fragede care sunt ca două grâne de tămâie gata a se aprinde amorului; una câte una lunecau hainele de pe ea până ce i se-mlădie * bustul numai până-n șolduri, apoi mai jos, până ce rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantagiul vieței, acea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]