33,332 matches
-
căcăreze// și se mai vede piciorul unui mort/ care tocmai dă colțul străzii/ deghizat în Moș Crăciun// la sfîrșit închide ferestrele tabloului// și întoarce-l cu fața la perete// acolo zăpada nu este altceva decît o apă/ care vopsește pielea în albastru? (tabloul). Motivul tabloului e recurent: "după colț chiar în spatele ușii/ atîrnă un tablou/ într-o ramă metalică/ de acolo ochiul fixat privește întotdeauna/ pupila care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
se mai vede piciorul unui mort/ care tocmai dă colțul străzii/ deghizat în Moș Crăciun// la sfîrșit închide ferestrele tabloului// și întoarce-l cu fața la perete// acolo zăpada nu este altceva decît o apă/ care vopsește pielea în albastru? (tabloul). Motivul tabloului e recurent: "după colț chiar în spatele ușii/ atîrnă un tablou/ într-o ramă metalică/ de acolo ochiul fixat privește întotdeauna/ pupila care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
străzii/ deghizat în Moș Crăciun// la sfîrșit închide ferestrele tabloului// și întoarce-l cu fața la perete// acolo zăpada nu este altceva decît o apă/ care vopsește pielea în albastru? (tabloul). Motivul tabloului e recurent: "după colț chiar în spatele ușii/ atîrnă un tablou/ într-o ramă metalică/ de acolo ochiul fixat privește întotdeauna/ pupila care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina/ dinăuntrul catedralei/ nimeni nu spune nimic// nici preotul/ din spatele grilajului
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
și invariabilă. Și aceea va fi a ta în același fel, adică zi de zi. Pentru asta trebuie să acționezi programul de imaginație care îți stă la dispoziție... pentru că și acest program construiește lumile în același mod. El închipuie un tablou asemănător cu primul în care obiectele și relațiile între ele sunt schimbate după dorințele tale cu altele care te-ar putea satisface mai bine. În fond aceeași lume în care te simți mai bine pentru că ți s-au împlinit dorințele
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
zonelor de influență între capii lumii interlope susținuți, firește, de aceiași tartori securiști. Unii intră la închisoare, alții sunt eliberați iar alții trecuți pe linie moartă, după cum dictează capetele neîncoronate, dar pline de grade pe umeri. Nu pot încheia acest tablou al României post-constantinesciene fără să mai spun o dată ceea ce-am spus până la sațietate în ultimii patru ani: că pentru debandada, ticăloșiile, hoțiile, bestialitățile de toate soiurile rămase nepedepsite sunt direct responsabili cei care, în 1996, au creat, mințind cu
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
descoperind întîmplător o scrisoare. Apoi, previzibil, lenta dar și inevitabila convalescență, vindecarea nu atît prin uitare cît prin sublimare în artă: un roman scris de el despre această iubire, și intitulat O fată de șaisprezece ani, și o serie de tablouri abstracte, cu un simbolism tulburător, pictate de ea. Kawabata ar fi putut foarte bine să scrie o narațiune-retrospecție, așa cum primele pagini ale cărții ne fac să credem că o va face: după ani de la consumarea idilei, Oki, bărbatul, călătorește chiar
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
pățanie tragicomică, petrecută în casa unor prieteni de familie: "Au început să spună bancuri, ca între prieteni. Bancurile mi s-au părut foarte amuzante (probabil și cu... Bulă!- n.n.), dar nimeni nu rîdea, atmosfera era foarte tensionată - pereții subțiri... ramele tablourilor... lustra... Acum, după aproape zece ani, îmi dau seama că respectiva familie, probabil, era ascultată cu ajutorul microfoanelor puse de Securitate". Contrastul dintre umor și atmosfera glacială este de neșters, deși suspiciunea, poate și delațiunea, trona cu ei la masă. Glumele
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
o realitate pasivă, decăzută. Un fenomen cu atît mai semnificativ cu cît exprima putința unei credințe autentice, a unei fidelități patetice în fața vacuității morale, a disponibilității truculente a libertinilor postideologici. Cu atît mai important cu cît opunea unui contingent corupt tabloul unei utopii absolute, mîntuitoare. Două au fost mijloacele prin care libertinii democraturii au acționat împotriva Pieței Universității, pe care o dușmăneau pentru că erau incapabili a-i atinge intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin decizia lui
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
de cenzură, de așteptările criticilor literari, de răspunderea pe care o are ca lider al "generației războiului". El face, în deplină libertate, o critică a poeziei, pentru că aceasta este în esență poezia lui, o critică a poeziei: " Acum pictez un tablou mare:/ vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret.// Undeva vor fi neapărat nasul și gura,/ n-are nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
publică în Convorbiri literare un studiu de constatări pozitive, intitulat Direcția nouă în poezia și proza română. În acest studiu, Maiorescu îl citează pe Eminescu după Alecsandri: "...în fine poet, poet în toată puterea cuvîntului", avînd "farmecul limbajului". În schimb, tabloul într-un act în versuri Uă noapte pe ruinele Tîrgoviștei de P. Grădișteanu, care conținea versuri ca acestea: "Două împreună/ Noi facil putem/ De ori ce furtună/ Să ne apărăm/ Să cercăm unire/ Aici e speranța/ Căci în desunire/ Nu
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
de acest dosar, analizîndu-i semnificațiile? Cred că răspunsul este afirmativ. Acest dosar românesc al lui Cioran (și publicistica și, mai ales, cartea Schimbarea la față a României din 1936), se constituie în piese esențiale în procesul necesar de reconstituire a tabloului disputelor ideologice din anii treizeci, cartea din 1936 fiind, aici, chiar unul dintre actele fundamentale. D-na Marta Petreu are dreptate. Cioran tînărul "a fost, din generația '27, primul reprezentant important care s-a lăsat sedus de extrema dreaptă; i-
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
1949, cu Tratat de descompunere. Opera sa în românește o abhoră (în 1990), reeditînd Schimbarea la față, elimină întreg capitolul patru, în celelalte operînd modificări pînă la desfigurarea cărții) și, totuși, rămîne ca un document esențial, cum spuneam, pentru reconstituirea tabloului înfruntărilor ideologice din anii treizeci, cu deosebire al segmentului ideologiei politice a extremei drepte. De aceea, tocmai, e binevenită învățata carte a d-nei Marta Petreu, care va rămîne, de acum încolo, un moment important în bibliografia temei. Marta Petreu, Un
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
senzoriale în dublă direcție, spre exterior pentru a capta datul lumii și spre interior pentru a prelucra datele în chestiune, a le filtra prin alambicul unei percepții imaginative. Văzul, în complicitate cu memoria picturală: "greu de amintire ușor învinețită un tablou de Manet copiat/ stîngaci de un pictor care se inspiră în general din/ peisajul ferestrei deschise mereu același adăugînd de la el/ doar lumina în nopțile în care se entuziasmează de propria/ neputință artistică/ în imagine o femeie pămînt în care
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
artistic cît se poate de inspirat al Monei Chirilă, plusînd intențiile regizorale, completînd desenul mișcării personajelor și ritmul jocului cu o prospețime a fanteziei și o eficiență demnă de invidia mai tinerilor meseriași. Panourile decorului sunt ornamentate cu reproduceri ale tablourilor columbianului Fernando Botero, ale cărui forme "dospite", ample, dilatate inspiră costumele și silueta deformată a personajelor Căsătoriei. În acest sens, costumele desenate de Carmencita Brojboiu, ce deformează cu opulențe rubiconde ținuta actorilor, prin complicate dar funcționale adaosuri vestimentare, sunt în
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
contestând matematic structura acelei lucrări ce expedia în 55 de pagini epoca secolelor XVI-XVIII, pe când secolul literar de la 1779 până la Junimea primise 275 de pagini: "După proporțiile ei, Istoria literaturii române de la origini până în prezent e mai cu seamă un tablou al literaturii moderne și contemporane, de la Junimea încoace. Începuturile sunt "date peste cap" cu o dexteritate care nu înșeală însă asupra grabei și nepregătirii", metoda impresionistă neputând ține loc "de informație metodică și de asimilare organică." Peste ani, Marin Bucur
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
la chestiunea, foarte urgentă astăzi, a multiplicării, a repetiției, a operei repetitive, pornind de la niște elemente care se îmbină... Un alt lucru care interesează foarte mult epoca noastră este punerea în situație a operei, fie că este vorba de un tablou sau de o sculptură... Este vorba desigur de atenția acordată ambianței, de exemplu atelierului său, ori soclului... Sculptura trebuie așezată, desigur, pe un piedestal, pentru a atrage privirea, pentru a o pune în valoare, a anunța faptul că e frumoasă
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
copii neastâmpărați sunt doi pe cale de a deveni artiști, încât timpul nu e pierdut degeaba... Sper că are dreptate. Însă când observ că la expozițiile care se vor populare, precum cea dedicată recent lui Chardin, publicul discută despre pălăriile din tablouri care sunt sau nu la modă, mă gândesc la bietul coleg care a muncit, care a discutat cu rușii, cu americanii, cu brazilienii, ca să se pună de acord cu privire la împrumutarea unei pânze și... Cât despre criterii, cred că nu cel
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
în urmă - al Concursului Internațional "George Enescu", pianistul Daniel Goiți știe să intre în intimitatea spirituală a muzicii maestrului; sunt culori ale sufletului care găsesc adecvate corespondențe timbrale în "Toccata și Sarabanda" din Suita op. 10, în evocatorul peisaj din tabloul "Clopote în noapte", din Suita a 3-a. De mai bine de jumătate de veac pianistul Valentin Gheorghiu se dovedește a fi un vajnic purtător... de mesaj enescian într-ale muzicii. Nu putem gândi Sonata a 3-a, "în caracter
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
din poezia sa prăjind chiftele și încercând să se ridice, tragicomic, la condiția de Ofelia et comp.: "Mă rumenesc/ Cu fiecare boț de carne tocată,/ Așezat în uleiul încins/.../ Tresar erotic la fiecare sfârâit/... Mă rotunjesc./ Cresc./ Simt cum ies din tablou./.../ Mă impregnez/ Miros a femeie// Trăiesc ultimativ și ritualic,/ Până la capăt,/ Gestul simplu de gospodină./ Mângâi apoi cu privirea mormanul de carne prăjită/ Și mă simt simultan Ofelia, Isolda, Desdemona și,/ Nu în ultimul rând,/ Madame Bovary./.../ Sunt fericită." (Ars
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
tocmai această istorie a condițiilor de viață și de hrană, de habitat etc., care o înlocuiește pe aceea de evenimente cu care sîntem obișnuiți. Epoca pe care autorul o are în vedere este Evul Mediu și modernitatea timpurie. Dintr-un tablou comparativ aflăm, bunăoară, că în spațiul românesc (Transilvania, Țara Românească, Moldova, Bucovina și Basarabia) au trăit între un milion de oameni în jurul anului 500 și patru milioane și jumătate în jurul lui 1800. Raportată la Europa (inclusiv Rusia), populația de pe aria
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
Gheorghe Grigurcu Pictor și prozator, Val Gheorghiu își compune o existență artistică centrată pe începutul de veac XX. Tablourile d-sale sînt stăpînite de linia expresiv-dramatică și de cromatismul abrupt al expresionismului, dar într-o variantă îmblînzită, rodată prin studiu și aburită de contemplație. Fin vlăguite, ele probează mai curînd un soi de postexpresionism distilat, distins, ușor mixat cu
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
provoace rîsul atoatedevastator, rîsul revenirii pe pămînt. Încerc. - Ai dreptate, n-am întîlnit la nimeni, ca la Van Gogh, plăcerea de a descrie ce a pictat, ce pictează, ce va picta. Rămîi consternat de obstinația meticuloasă cu care își detaliază tablourile, de fantazarea subiectului pictat, de literarizarea lui. Văd în asta teama diletantului că nu va găsi audiența deplină, că nu va fi înțeles doar prin tablourile sale. - Ai spus diletant? Van Gogh, diletant? - Da, dar unul genial. Și numai lui
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
ce pictează, ce va picta. Rămîi consternat de obstinația meticuloasă cu care își detaliază tablourile, de fantazarea subiectului pictat, de literarizarea lui. Văd în asta teama diletantului că nu va găsi audiența deplină, că nu va fi înțeles doar prin tablourile sale. - Ai spus diletant? Van Gogh, diletant? - Da, dar unul genial. Și numai lui îi este îngăduit orice, chiar și...teama că nu va fi înțeles. Pahopol nu rîde, și, prin asta, prin abaterea de la obișnuitul joc, știu că vede
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cinematografic, o notă aparte a adus-o Flamenco (Spania, 1995) în care ca de obicei Carlos Saura l-a avut alături pe Vittorio Storaro în decantarea sublimului din frust, odată cu rememorarea istoriei unor genuri muzicale provenind din îndepărtata Indie, veritabilele tablouri din sala de dans fiind înnobilate prin eclerajul savant și ritmul patetic. Resacralizarea iubirii Enunțat de către Zanussi printre cele cîteva principii ale unei dogme personale de interes universal, acest ritual este în curs de desfășurare. O arată și trecerea în
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
se desprindă din balcon și să zboare ca o corabie cu pînzele umflate". Extrovertirea se săvîrșește și prin ținuta prozastică, prin pura descriere a personajului care poate să nu aparțină lumii interne a autorului, atent a-l fixa în pasta tabloului său vast, compus din nenumărate particule. Beția de nuanțe a realului e copleșitoare: "La Dalles muzică de cameră de Mozart: o biată femeie cu păr roșu, bluză albă și fustă mov, aplecată asupra pianului, cu mîini care ies mereu, inutile
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]