8,384 matches
-
de Mihai Eminescu Personaje Făt-Frumos din Tei (Ieronim) Frumoasa fără corp (Cezara) Mama (Doamna Lume) Bufonul (Domnul Destin) Toboșarul Cântărețul orb Prima Ursitoare Ursitoarea a doua Ursitoarea a treia O fată Un băiat Nea Costică Regizorul În desfășurarea spectacolului, convenția teatrală nu va fi doar implicită; totul se va petrece "la vedere", într-o formă de repetiție aproape generală, cu dialoguri care pot cuprinde și intervenții spontane între cei de pe scenă cu cei din culise sau cu publicul. Improvizația va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mult sentiment în câtecele populare pe care le știe. E brunetă și are ochii albaștri. Un nume pur românesc - Maria Tănase. Dar dacă lumea va crede că e vreo rudă a sa? Nu... Se va numi Mary Athanasiu, sună mai teatral. „Galerilafaiet“ Când pleacă la Școala Centrală de Fete „Marica Brîncoveanu“, viitoarea călugăriță nu știe foarte multe despre București. Doar că e acolo un magazin galerilafaiet și o stradă numai cu magazine mici, Lipscani. Și mai știe auzind mereu de la tantile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea, uitâdu-se asupra sufletului tău, ca asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat, după care te va părăsi pe nesimțite și, până să prinzi de veste, te va și uita. Aceasta este societatea: caută pretutindeni prilejuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care le consideră ca gratuite. Poate fi formulată această sintagmă ca o acuză? Cine are dreptul, ce lege și ce legiuitori au puterea să le răpească bunul lor cel mai de preț, copiii!? Terminându-și pledoaria, cu un gest larg, teatral, al ambelor mâini, avocatul Diaconescu ținu să-i încredințeze pe clienții săi, printr-un semn discret al capului, că nu trebuie să se îndoiască nici o clipă că procesul va fi câștigat, cu siguranță, de către ei. Avocatul Mocanu reveni. Acesta privi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o atmosferă de bună voie, de bucurie, buchetată cu glume și toasturi adresate celor doi brazi ai familiei și cu felicitări pentru părinții care reușiseră să pună din belșug apă la rădăcina acestor arbori. Își făcură loc și poante rostite teatral de tanti Aglaia care, neținând cont de etichetă, își turna din când în când în paharul mereu gol băuturi din cele mai diverse. Nimeni însă nu o suspecta de impolitețe. Petrecerea dură nesperat de mult peste miezul nopții. După ce plecă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Am mișcat leneș din braț În semn că DA, să-i dea drumul, neputând să-mi stăpânesc și un zâmbet fugar. Până la urmă, ce putea fi atât de rău Într un cuvânt!... Era din nou În picioare, În atitudinea lui teatrală, de pozeur, vizibil marcat. Trase aer adânc În piept, strânse pumnii și rosti puternic, sonorizând aerul În felul său, cu care Începusem să mă obișnuiesc: mmoaaarrteee... Cuvântul, grav În deschiderea sa, devenea la mijloc larg precum o apă fără margini
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din cap și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urzicase rău În cădere. Lacrimile Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat, cu pumnii strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și veni foarte aproape de el. Îl privi larg, inundând cu verdele ochilor săi minunați aerul din jur, și-l sărută enigmatic pe obrajii uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă de mână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Linzi, te rog nu mai veni! M-am săturat de tine. M-am săturat de noi!” Știu că suna dur, aproape mojicesc. Dar am considerat că așa e cel mai bine. Fără lacrimi (din partea ei), fără priviri languroase și Îmbrățișări teatrale. Ar fi fost sub demnitatea noastră. Ar fi fost un final de film prost. Iar eu, mai mult decât orice, urăsc filmele proaste. M-a sunat imediat, repetat, dar nu i-am răspuns. Mi-a expediat apoi câteva cuvinte, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin doar urletele prostești ale lui Creț și vrăjeala turnată de teatralul Bobică: Dați-l, mă, afară pe ăsta, că ne-a Împuțit aerul. V-am zis să nu-l luăm, că-i pa-pa-gal. Asta nu mai iese din țoale, Nelule!” Știu că În Învălmășeala creată am simțit o vagă lovitură. Apoi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
caută să-și aneantizeze eul, să dea pe scenă iluzia vieții. De ce să se tipărească pe afi șe numele interpreților? Se poate numi interpret cel care se străduie să fie natură?[...]El nu ignoră că e un produs al artei teatrale. Acest nou stăpîn (s.n.) al scenei afirmă vioiciunea sufletului său prin vorbirea muzicală, prin suple țea trupească. Mișcările Îi impun o virtuozitate de acrobat. Cuvîntul Îl obligă pe actor să fie muzicant. Pauza Îi amin tește că trebuie să știe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulceamară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment Împotriva amenințătoarelor devastări și parcelări a livezilor de vișini, a bibliotecilor, a iluziilor, a paradisurilor, fie ele chiar și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Bovary se va resemna să exerseze scriitura cu voce tare a lui Roland Barthes sau teatrul crud al scriiturii”p.205). În final, după ce elucidează chestiunea bovarică În literatură, cum ne și așteptam, actrița propune aplicații ale conceptului În viața teatrală, exemplificînd cu teorii și concepții regizorale ale unor mari practicieni precum Jouvet, Artaud, Barba, Grotowski, Brook ș.a. Și o definiție sinteză ar fi aceea propusă de Sir Michael Redgrave și antologată aici:” Actorul se simte cu adevărat acasă la el
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la București”. Aglae Pruteanu Însă a ars și la Iași, punînd În umbră, desigur, pîlpîierile unor bucureșteni. O spune acum, după douăzeci de ani de locuit În Capitala Moldovei, un bucureștean convertit la ...Iașitîcluri culturale. La Jurnalul național ține cronica teatrală o tînără care, n-ar fi grav că nu știe teatru (asta se poate Învăța, cu timpul), dar nu știe nici limba română - ori asta, ori senvață pînă la 25 de ani, ori... Un recent exemplu? Cronica la Mamouret ( Teatrul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de spus! O cunosc pe Carmen Mihalache de peste un sfert de secol, Încă de pe vremea cînd era secretar literar la Teatrul din Botoșani. M-am Întîlnit cu ea ulterior, la Bacău, unde ocupa același post ; În paralel, practica și critica teatrală. Nu de mult, a devenit redactor-șef al prestigioasei publicații moldave Ateneu. Acum, mi-a oferit recentul său volum Urît mai trăiți, domnilor!( al cincilea, dacă nu mă Înșeală memoria). Titlul m-a derutat, recunosc : credeam, Înainte de-a citi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
imposibil să-și găsească o slujbă!”. Da’ de unde! Nu a avut nevoie de o slujbă În România, deoarece a plecat din țară pe cînd termina facultatea. Iar montarea nu a fost una stîrnitoare de scandal...Dacă cei care afirmă bazaconii teatrale ar citi cronicile epocii, s-ar lămuri. Ori dacă, măcar, i-ar Întreba pe cei care cunosc istoria teatrului românesc. Sau, În alt supliment, se spune că Mălăele ar fi „ regizorul și scenaristul piesei Revizorul”. Nu are cum! Scenaristul e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
noi ?... Pe afișul spectacolului bucureștean Celălalt Cioran, descopăr, nesigur, o funcție nouă : ”asistentă de spectacol ” . O fi asistenta de regie? Consiliera? Consultanta? Sau doar o spectatoare? Toate răspunsurile-s posibile. Din păcate, pentru cei care-au supervizat afișul... Un critic teatral , vorbind despre o scenografă cunos cută a Naționalului ieșean, folosește formula „Axentei Marfa”. Personal, aș prefera Marfei Axenti. Genitivul (sau dativul?) Îmi amintește o sintagmă și mai hazlie, folosită de un gazetar orădean la un colocviu de regie de-acum
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ar fi ca un paznic de noapte săi mulțumească nevestei că e Înțelegătoare și nu-i cere să stea cu ea, nopțile! ... Vorbeam cu un redactor-șef din Iași, pe care-l mustram pentru faptul că În ziarul lui, cronicile teatrale sunt susținute de persoane care nu se pricep la teatru. Mia răspuns că e ... normal : la secția cultură sunt salariile cele mai mici, deoarece aici se vorbește despre Shakespeare și Mihai Ursachi, nu despre Irinel Columbeanu și Becali ; ergo, sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Întrebarea e alta : În ce-ar consta respectiva activitate, În cadrul unei montări cu Faust ? Și de ce un regizor ca V.I.Frunză, expert În teatru, mai are nevoie de un expert suplimentar?Hm... A propos de pasiunea mea pentru vechi documente teatrale : țin minte că băiet fiind, redacții bucu reștene cutreieram, și poze multe, cînd găseam, furam ! Prin 1975, cei de la revista Teatrul nici nu mă mai lăsau să ies pe ușa redacției din strada C. Mille, fără să mă ...controleze. CÎnd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Într-un ziar central din toamna anului trecut, actorul și directorul Florin Călinescu răspunde reporterului la Întrebarea „de ce a eșuat un spectacol montat de dvs.?” : „E o piesă pentru oameni deștepți.Trebuie să fii puțin educat, să stăpînești niște mijloace teatrale...”. Just! Numai că trei rînduri mai jos, intervievatul declară :” Eu nu fac teatru pentru babele cronicărese frustrate. Teatrul se face pentru spectatorii care rup biletul - șoferi de camioane, coafeze, ingineri, maiștri militari”... Păi, nu mai Înțeleg : domnul Călinescu eșuează că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al teatrelor de păpuși & marionete. A fost un tur de forță, pentru juriu ( din care făceam și eu parte, alături de un reprezentant al Iranului Behrouz, o doamnă din Peru Miryam și un algerian Ahmed) : zilnic, șase reprezentații, În trei spații teatrale diferite, Între care trebuia să fugim ca disperații, ca să nu Înceapă fără noi. Zilnic, discuții asupra montărilor vizionate. Masa și, la ora 24, culcarea. Dimineața, la ora 8, trezirea. Șapte zile teribil de obositoare, dar minunate, sub aspect profesional. Am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai machia timp de o oră... Și-n același timp, constatarea ne mai limpezește un aspect : regizorul acela care l-a făcut, pentru prima oară alb, pe eroul shakespearean, acum realizăm, nici n-a dovedit prea multă Îndrăzneală artistică... Viața teatrală În și după comunism (coordonator, Liviu Malița). Mă gîndeam, Înainte de-a lectura volumul, că n-am ce consemna, referitor al secțiunea sa secundă : după ’89, se zice, cenzura rămîne doar de natură economică. Și totuși... Maria Ghitta demonstrează că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
studentele mă Întreabă de ce se vorbește atît de buruienos În dramele mileniului trei mioritic. Un colectiv de universitari clujeni (coordonat de Liviu Malița), ce se gîndi? Ia să susțină un grant cu subiectul ăsta! Și l-au făcut. Volumul - Viața teatrală În și după comunism - a apărut nu de mult, la editura EFES din Cluj. Am citit cartea cu frisoane, cîrcei sau sarcasm : alteori, cu placiditate, suspin amar , ori anxietate. Niciodată, cu amuzament. Mi-am amintit de zilele grele datorate cenzurii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Vălean, Peca, Gianina Cărbunariu. Un studiu lipsit de menajamente, În stilu-i inconfundabil, ne oferă și Miruna Runcan; ea se dedică aici instituțiilor de spectacol. Rememorează miniștri de resort (fix zece!) care n-au reușit să facă mai nimic pentru instituțiile teatrale naționale. E o criză managerială, după 1990, mai vizibilă (iertat fiindu-mi gradul de comparație!) decît Înainte. Înainte erau directori ; acum trebuie manageri. Și de unde manageri, cînd singura cu titlu s-a dovedit o conducătoare imperfectă de teatru? Pe de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deși vorbește la persoana Întîi singular, uită să se semneze, ne informează că autorul mergea să facă unele corecturi la...Satu Mare! Hm... Alt element de derută : titlul. Ai crede că scriitorulactor vrea să pună-n pagină un crîmpei de istorie teatrală. Dar după lectura opului, realizezi că e vorba doar de memorii, În dulcele stil clasic. În fine, straturile acestei tarte autobiografico/teatrale ne duc, la distanță de cîteva rînduri, dintr-un sătuc din Basarabia (unde s-a născut actorul), la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]