2,085 matches
-
cineva. Nu mai puteam s-o copleșesc iarăși pe Delphine cu lamentările mele care aduceau cu plîngerile prorocului Ieremia, și nici cu tînguirile mele de erou tragic abandonat de zeii Olimpului! Știind că citise și apreciase romanul meu, i-am telefonat lui Zscharnack, pe care nu-l mai văzusem de zece ani. I-am expus problema mea: — Tatăl meu a primit cartea de cîteva săptămîni și nici pînă acum nu mi-a răspuns. Mi-e teamă și că a citit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă plînsesem: „Mulțumiți-vă să scrieți și lăsați-mă pe mine să vînd“. Partea proastă era tocmai că nu vindea ce scrisesem eu. Într-o noapte, În camera mea de hotel din Santa Cruz, am fost pe punctul să-i telefonez tatei. La ora două noaptea, eram sigur că lucra. Se gîndea poate În clipa aceea la mine, așa cum eu mă gîndeam la el? Cum era vremea În Provența? Poate se dusese spre nord, la Bruxelles? Ar fi oare mulțumit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
articolului pe care-l bătea la mașină? Dacă nu cumva stăea de vorbă cu maică-mea! Îi spunea: „Merita bătaia asta de cap ca să ne educăm copiii, uită-te la François, uită-te la cartea asta...“. Am renunțat să-i telefonez. Nu venisem pînă În nord-vestul Saharei spaniole ca să mă cert cu el la telefon. La un anticar din Las Palmas, am pus să-mi scoată dintr-o vitrină un stilou de aur pe care doream să-l filmez și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aș fi sunat oare pe tata? Ca să-i spun ce? Ca să-l anunț triumfător că Încep o altă carte? Sau ca să-i cer iertare că-l șocasem? Ar fi răspuns: “Dar nu sînt șocat, sînt trist și dezamăgit“. A-i telefona În cursul zilei era cu neputință. Nu părăseam sala de montaj și nu țineam să-i vorbesc, pentru prima oară de luni Întregi, În prezența monteuzei și a asistentei. Ar fi trebuit să merg la poștă. Însă e o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
convorbire la telefon pentru care te pregătești și o convorbire telefonică pe nepregătite. În răstimpul cît aș fi mers de la mine de acasă pînă la oficiul poștal, aș fi pritocit bunele motive pe care le aveam de a nu le telefona părinților mei și de a-i purta pică tatei. Puteam chiar să caut pricini de a fi supărat pe el care să fie anterioare apariției cărții. Îmi dădeam seama că Înainte de romanul Un tip oarecare nu scăpase niciodată ocazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai văzuserăm de o veșnicie. Mi s-a părut că are chipul Încordat. — Frumoasa Tina În persoană! Bun venit fostei mele soții În noul meu apartament! — Ascultă, François, nu e momentul să glumim. Tocmai a murit tatăl tău. Mi-au telefonat surorile tale. Nu voiau să afli printr-o telegramă. — CÎnd s-a Întîmplat? — Azi dimineață... Nu voiam să plîng În fața Tinei, care Îmi spunea: „Vrei să stau cu tine?“. I-am cerut să mă lase singur. Din prag, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cincisprezece ani În urmă, cu mult Înainte să ne fi Întîlnit. M-a strîns În brațe. Am auzit bătînd iarăși la ușă. Delphine s-a dus să deschidă și s-a Întors Întinzîndu-mi o telegramă trimisă de mama: „Tata decedat. Telefonează-mi. Mama“. Trebuia să plec către sala de montaj. Eram deja În Întîrziere. Am decis să termin mixajul și s-o sun pe mama la miezul nopții, cînd voi ieși de la Înregistrare. Dacă i-aș telefona acum, mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de mama: „Tata decedat. Telefonează-mi. Mama“. Trebuia să plec către sala de montaj. Eram deja În Întîrziere. Am decis să termin mixajul și s-o sun pe mama la miezul nopții, cînd voi ieși de la Înregistrare. Dacă i-aș telefona acum, mi-ar fi greu să-mi rețin lacrimile și n-aș izbuti decît să-i sporesc durerea făcînd-o s-o suporte pe a mea. N-aș mai avea curajul să lucrez. Concentrîndu-mă pe sfîrșitul filmului, voi reuși poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
L-am sărutat. Obrazul lui era catifelat. Am recunoscut mirosul de after-shave cu care-l dăduse mama după ras. Nu avusese timp să se radă singur Înainte să moară. Peste o lună, trebuia să fie aniversarea lui! I-aș fi telefonat ca În vremurile bune de altădată și am fi vorbit despre filmele care apăruseră sau despre cartea pe care Malraux o scrisese de curînd despre Picasso. În ziua În care murise, avea o Întîlnire importantă la Aix și, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aștepți. — Urăsc așteptarea. Desert Rose se uită la ceasul de pe telefon. — Gata, e timpul. Hai să Îl sunăm pe Charlie și să-l anunțăm că suntem aici, zise ea emoționată. — Chiar te rog! Desert Rose Își stăpâni emoțiile și Îi telefonă lui Charlie. Îi zise că se afla În San Francisco pentru că prietena ei, Kitty, insistase. Îi vorbi pe un ton supus, arătându-se de acord cu tot ce spunea el. Vocea i se Însufleți numai când Îi povesti istoria biletelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
niște onoare de undeva, din aer, dacă era nevoie, ca să continue să-l placă. Înainte de-a Închide, Îi promise ca se vor vedea a doua zi la prânz, dar asta suna mai degrabă a amabilitate. Bineînțeles că nu va telefona. Dispăruse. Kitty și Diane ieșiră din cafenea cu câte-o cafea În mână și se opriră pe marginea drumului, admirând panorama Los Angelesului, așa cum o văzuse În atâtea filme. — Diane, cred ca Matthew vrea să scape de mine, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
răspunse. Kitty așteptă câteva ore ca Desert Rose să o sune Înapoi, dar nu se Întâmplă așa și de data asta. Îi trimise un e-mail. Nici un răspuns. Începu să se Îngrijoreze. Câteva zile mai târziu, În sfârșit, Desert Rose Îi telefonă. Abia Îi auzea vocea. — Țiganco, am primit mesajul tău, ce mai faci? Îngăimă ea slab. — Mi-a fost dor de tine. Îmi pare rău că ne-am certat așa prostește. Ce faci? Ce-ai făcut de Sf. Valentin? Ai petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fuseseră Împreună de Sf. Valentin, spre deosebire de ea și Charlie, care proveneau din același mediu, aveau prieteni comuni și locuiau În același oraș. Charlie dispăruse fără urmă după ce se Întorsese din L.A., iar ea renunțase să-l mai sune. Nu Îi telefonase nici Kitty. Desert Rose așteptase cu nerăbdare călătoria aia nenorocită luni de zile, iar aceasta se transformase Într-un eșec emoțional, financiar și artistic. Acum era bolnavă, lefteră, fără prieteni și fără partener În acea zi specială. În afara de pisicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
meargă la L.A., iar această hotărâre o băgase În multe necazuri. Pe lângă faptul că Dana Diamond, clienta ei, o hărțuise cu telefoane zilnice la L.A., mai avusese și ideea cretină de-a suna la poliție. Desert Rose oftă. Polițiștii Îi telefonaseră când era În L.A. și Îi ceruseră să se prezinte imediat la secția din New York, de parcă ar fi fost o criminală. Nemernica de clientă Îi mințise că Desert Rose Îi furase tâmpenia ei de echipament de doi bani, deși Diamond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar fi anulat, și rosti, Trebuie să mă duc să mai scot niște lut, ce-avem e pe sfârșite. Când să iasă, fiica lui îl chemă, Tată, mi-a venit o idee, Ce idee, Da, m-am gândit să-i telefonez lui Marçal să vorbească cu șeful departamentului de achiziții și să încerce să descopere care sunt intențiile Centrului, dacă reducerea comenzii e temporară sau definitivă, știi, tată, că Marçal e respectat de superiorii lui, Cel puțin așa spune el, Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal Gacho este de serviciu și nu poate fi chemat, În acest caz, vă rog să-i trasmiteți un mesaj, Sunteți soția lui, Da, mă numesc Marta Algor Gacho, puteți verifica, Știți că nu primim mesaje, doar notăm cine a telefonat, Vă rog numai să-i transmiteți să sune acasă când poate, E urgent, întrebă glasul. Marta se gândi de două ori, oare e urgent, nu era vorba de vreo hemoragie subită, nici de probleme grave la cuptor, nici de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
avea ce face, lucrurile acum o depășeau, serviciul de siguranța nu se simțea bine dacă nu-și afirma autoritatea în față celorlalți, chiar și într-o împrejurare așa de simplă ca acum, așa de banală, cotidiană, o femeie care a telefonat la Centru pentru că trebuie să-i vorbească bărbatului ei, nu poate să fi fost prima, și, cu siguranță, nici ultima. Când Marta ieși în curte, sunetele barosului încetară brusc să pară că vin din pământ, acum veneau de unde trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în curte, sunetele barosului încetară brusc să pară că vin din pământ, acum veneau de unde trebuiau să vină, din colțul întunecat al olăriei unde era ținută argila extrasă din carieră. Se apropie de ușă, dar nu trecu de prag, Am telefonat, rosti, au spus că-i vor transmite mesajul, Să sperăm c-o vor face, răspunse tatăl, și, fără alte cuvinte, atacă cel mai mare dintre blocurile de lut pe care le avea în față. Marta plecă pentru că știa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pătrundă într-un spațiu ales dinadins de tată ca să fie singur, dar și pentru că avea și ea treburi de făcut, câteva duzini de ulcele mari și mici așteptau să le fie lipite toartele. A intrat pe ușa laterală. Marçal Gacho telefonă pe seară, după ce ieși din tură. Îi răspunse nevestei în cuvinte puține și frânturi de propoziții, fără să arate regret, neliniște sau plictis față de necuviința comercială căreia îi căzuse victimă socrul. Vorbi cu un glas absent, de parcă se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-te la culcare, du-te, și dormi bine, odihnește-ți mintea. La ușa camerei, Cipriano Algor se opri, se întoarse, păru că ezită o clipă, dar, în cele din urmă, spuse, vrând parcă să se convingă singur, Poate că Marçal telefonează mâine, poate că ne dă vești bune, Cine știe, tată, poate, răspunse Marta, mi-a spus că se va ocupa serios de problemă, asta era dispoziția lui. A doua zi Marçal nu dădu telefon. Trecu toată ziua, care era miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cantitate de articole de la olăria dumneavoastră, obiecte de toate tipurile care ocupă un spațiu de care avem nevoie, iată de ce mă văd obligat să vă invit să procedați la retragerea lor în termen de maximum două săptămâni, voiam să vă telefonez mâine ca să vă informez, Va trebui să fac nici nu-mi închipui câte drumuri, furgoneta e mică, Cu o încărcătură pe zi veți rezolva problema, Și cui îi voi vinde acum vasele mele, întrebă olarul, pierit, Problema e a dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
își ține spicul strâns vitejește între mandibule, dar călătoria ei s-a sfârșit acolo, de vină a fost țopăiala lui Găsit, care nu se uită unde-și pune labele. În timpul mesei, parcă răspunzând unei întrebări, Marçal îl informă că le telefonase părinților ca să le spună că o treabă urgentă îl împiedica să ia prânzul cu ei, iar Marta își dădu cu părerea că n-ar trebui să înceapă azi să care vasele, Așa ne-am petrece ziua împreună, e de presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ziua împreună, e de presupus că, în două săptămâni, o diferență de o zi nu va fi prea gravă, Cipriano Algor făcu observația că și el se gândise la asta, mai ales din pricina șefului de departament care ar putea oricând telefona, Și trebuie să fiu acasă pentru a-i putea răspunde. Marta și Marçal se uitară cu îndoială unul la celălalt, iar el spuse prudent, Dacă aș fi în locul dumitale, știind cum funcționează Centrul, n-aș fi atât de încrezător, Amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e timp, Le spui că trebuie neapărat să mănânci mai devreme, Chiar și așa nu e timp, în plus, n-am chef, o să mă duc în viitoarea mea zi liberă, Cel puțin dă-i un telefon mamei tale, O să-i telefonez, dar să nu te miri că iar o să întrebe când ne mutăm. Cipriano Algor își lăsase fata și ginerele să discute complicata problemă a prânzului cu familia Gacho și se apropiase de banca unde se aflau cele șase păpuși. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înapoi, se gândi. Marçal îl aștepta. Iartă-mă c-am întârziat, spuse socrul, trebuia să fi ieșit mai devreme din casă, și-a mai băgat și poliția nasul în hârtii, Ce face Marta, întrebă Marçal, ieri n-am putut să telefonez, Cred că e bine, oricum trebuie să stai de vorbă cu ea, mănâncă puțin, n-are poftă de mâncare, spune că e normal la femeile gravide, așa o fi, nu mă pricep la lucrurile astea, dar în locul tău, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]