1,167 matches
-
părtinitor, pozitiv; * sinonimele cuvintelor a opri, solicitare; antonimele cuvintelor imperfecțiune, impar; * sinonimele cuvintelor celest, a cere; antonimele cuvintelor a începe, tăcut; * sinonimele cuvintelor ceresc, a solicita; antonimele cuvintelor nestatornic, imobil; * sinonimele cuvintelor terestru, motric; antonimele cuvintelor static, confuz; * sinonimele cuvintelor teluric, conciliere; antonimele cuvintelor atenție, a involua; * sinonimele cuvintelor împăcare, a testa; antonimele cuvintelor perfecțiune, par; * sinonimele cuvintelor naivitate, a experimenta; antonimele cuvintelor nepărtinitor, negativ; * sinonimele cuvintelor credulitate, lacom; antonimele cuvintelor altruist, nocturn; * sinonimele cuvintelor avar, juvenil; antonimele cuvintelor lene, a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a înarma; * sinonimele cuvintelor singuratic, a nara; antonimele cuvintelor a înrădăcina, egoism; * sinonimele cuvintelor etate, a stopa; antonimele cuvintelor epilog, multilateral; * sinonimele cuvintelor vârstă, învățat; antonimele cuvintelor a confirma, opacitate; * sinonimele cuvintelor erudit, viziune; antonimele cuvintelor neadecvat, simplitate; * sinonimele cuvintelor teluric, conciliere; antonimele cuvintelor dinamic, clar. Precizați sinonimele contextuale ale cuvintelor subliniate în textele de mai jos: (a) "Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
d-sa, totdeauna înainte de e și i, pronunță pe: n ca gn franțuzesc, t ca k, d ca gh, g ca j, c ca ș." (I. L. Caragiale, Un pedagog de școală nouă) Formulați enunțuri cu următoarele neologisme: avatar, inopinat, celest, teluric, feeric, euforie, reverie, a dili, fulminant, ierarhie, solilocviu. Corectați enunțurile, precizând tipul erorii identificate: * Avansați înainte pe coridor! * Un procent de 20% dintre copii participă la concurs. * Coboară jos mai repede! * E compatriot cu el? * Urcă sus până la etajul al
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint, ca Iarnă scitică, Colind uitat, Iarna de altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută în lupta, surdă și grea, pentru supraviețuire. Este o lume mereu tulburată de orice o abate de la obișnuințele sale, amenințată parcă permanent de nenorocire, dar și amenințătoare, trăind într-o întunecime tragică. O greutate telurică apasă această existență rudimentară. Mase de oameni se mișcă animate de un instinct gregar, satul părând mai degrabă o comunitate tribală. Natura fiind o componentă organică a traiului acestor oameni, totul este inserat, proiectat în semnificative peisaje (vizuale și sonore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
se arată ca o scară biblică spre cer. Totul e "deșirat și colosal", orice stâncă este "enormă", solitudinea e absolută, mortală, pădurea se arată fantomatică, emițătoare de sonuri teribile, plină de batraciene hidoase. Scriitorul are o mare sensibilitate pentru elementul teluric, și munții iau sub pana lui siluete de monștri vii. Dimpotrivă, pajiștile cu flori colcăie de viață edenică în felul insulei din Cezara, și de pe ele fluturi se ridică în stoluri delirante. Hogaș pornește spre munții Neamțului, așa de lipsiți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
târziu a romancierului, prevestea totuși un observator al proceselor sufletești obscure, aproape bestiale ("răfuieli" fioroase, iubiri crâncene de pungași, blazări burgheze rezolvate în bătăi). Ion este epopeea, mai degrabă decât romanul, care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric. Ca și în Mara lui Slavici, eroii nu sunt indivizi cu viață unică, ci exponenți ai clasei și generației. Precum Achile și Odiseu reprezintă, respectiv, criza erotică și războinică și intrepiditatea matură. Ion e simbolul țărănimii care vrea pământ dintr-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printr-o "afirmare de sentiment viu dezlănțuit", negat cu violență apoi sau anihilat chiar din fașă, de vreme ce "sentimentul inițial pare că se tăgăduiește prin chiar impetuozitatea lui"87. Sau, după cum afirmă criticul: "[...] de la început până la maturitate contrastul dintre înalt și teluric în iubire corespunde unei experiențe primordiale, care necontenit a cerut să fie exprimată"88. Prin urmare, dacă factorul creativ exprimă nu doar predispozițiile temperamentului artistic, ci și "tendința integrării în viață", e limpede că în toate poemele eminesciene există un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înstrăinării”. Asemenea lui G. Coșbuc, autorul Vânătorii de seară se simte „rupt din carnea voastră sfântă în care tace doina zării”. Simțul apartenenței, nu doar la geografia, ci și la geologia satului natal se exprimă adesea prin atracția spre vigoarea telurică, spre seve tari, prin poetizarea cu o figurație rubensiană. În butoaie „bolborosește [...] vinul de piatră acrișor”, la jăratic „se rumenesc berbecii în lungi frigări de măr sălbatic”, în „aerul tăiat de păsări se-amestecă miresme tari”, „între spini și verze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
și critica metafizicii speculative / 45 2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică / 46 3. Mitologia - o mască a vanității culpabile și a conflictului intrapsihic / 52 4. Trei argumente în favoarea cărții lui Paul Diel / 55 Mitologia Marii Mame / 57 Mitologii telurice camuflate în romanul Dealul. Un exercițiu de mitanaliză literară / 63 Pachamama - o nouă mitologie New Age / 73 Ipostaze sociale ale sacrului contemporan / 79 Chipuri ale femeii ortodoxe. O interpretare sociologică / 93 Mitologii ascunse și manipulări politice / 99 Terorismul românesc - un
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cu aproximativ același conținut, Mitologia Marii Mame a constituit prefața unei importante cărți scrisă de Adrian Poruciuc, Sub semnul Pământului Mamă. Rădăcini preistorice ale unor tradiții românești și sud-est europene (Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2013, pp. 223-227). Mitologii telurice camuflate în romanul Dealul. Un exercițiu de mitanaliză literară - un titlu inspirat din eseurile de mitanaliză ale lui Culianu - a prefațat insolitul și subtilul roman al lui Aurel Brumă, Dealul (Editura Performantica, Iași, 2015). A apărut inițial în revista Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
într-o formulă demult așteptată, sub un nume livresc nou, duhul Marii Mame preistorice ajunge până la noi ca un râu ,,izvorât din tainice și îndepărtate tarâmuri...". Citind cartea, niciodată nu vom face aceeași baie culturală în apele aceluiași râu. Mitologii telurice camuflate în romanul Dealul. Un exercițiu de mitanaliză literară ,, Cineva spunea că parcă am fi legați cu funii nevă- zute, capetele strânse în pumnul lutului, dealul care ne lasă să ne paștem zilele, lunile, anii și viața". (Dealul, p. 110
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Cineva spunea că parcă am fi legați cu funii nevă- zute, capetele strânse în pumnul lutului, dealul care ne lasă să ne paștem zilele, lunile, anii și viața". (Dealul, p. 110) Toate mitologiile străvechi ale umanității insită motivat asupra simbolismului teluric. Trimiterile sunt la varii și stranii divinități htoniene, mai toate cu diverse funcții cosmogonice. Așa cum demonstrează exemplar Mircea Eliade în Tratat de istorie a religiilor, matricea cosmogonică a fost cea dintâi hierogamie cosmică: nunta dintre Cer și Pământ. Acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
același timp, altceva. Era un simbol cosmic universal. Reprezenta trupul viu al unei ancestrale divinități. În concluzie, dealul era o formă de revelare a sacrului, acum și aici, în Timp și Istorie. În cuprinsul de necuprins al acelor mitice începuturi, teluricul lega oamenii între ei, scrie Eliade. Sufletele umane au cunoscut o existență prenatală de tip htonic. Erau ,,oamenii locului" în cel mai concret sens posibil. În termenii lui Eliade din același Tratat 56... anterior invocat, oamenii viețuiau în microcosmosul înconjurător
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
a proiectat în pântecul matern. Paternitatea ulterioară dobândită era o simplă legitimare a adopțiunii copilului. Deci părinții săi naturali surveneau întotdeauna după, formându-ne conștiința apartenenței noastre la specia biologică. Or, prima noastră specie a fost una cosmică, mai precis telurică. Realmente straniu și fabulos este faptul că o parte din aceste fantasme mitologice străvechi sunt inconștient, original și (uneori) magistral reactivate de scriitorul Aurel Brumă în noul său roman, Dealul. Aurel Brumă ne propune o nouă enigmă, o ,,nucă încuiată
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată de scriitorul Aurel Brumă cel puțin într-un dublu sens. Mai întâi prin Copilul Arșiței 58, un arhetip din prima noastră specie cosmică, telurică. Apoi prin acel misterios- ,,țipăt subțire al Dealului din nopțile fără de lună". El îi atrage irezistibil și-i captivează total pe oamenii locului. Bietele făpturi din noroaiele comunei Guguete ies noaptea din casă și dispar într-un loc neștiut... Misterul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
unor lumi simetrice, dar răsturnate. Este un loc straniu și blestemat. Aici mor tineri de 8-14 ani de silicoză. În joc este o posibilă epifanie a Răului sub chipul ,,malului de lut" adică a Dealului din Guguete. Misterul acestei entități telurice aduce cu sine un adevărat lanț al morților din Deal60. Aurel Brumă reactivează astfel o străveche fantasmă mitică celtică, cea a Dealului ca hierofanie a lumii de dincolo. Romanul lui Aurel Brumă readuce în atenția noastră și o impresionantă tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
a religiilor al lui Mircea Eliade: un profet Indian interzicea discipolilor să sape pământul. De ce? Pentru că era viu. Prin urmare, era mare păcat să zgârii, să tai, să rănești Mama noastră, a tuturor. Ei bine, această ,,devoțiune mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul lui Aurel Brumă. Este vorba de Iacov, un olar venetic din Bucovina. Acesta fură repetat lutul Dealului. Îi smulge lacom o halcă de glod, basculând-o vrednic din coșarcă într-
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
vie - își reface peste noapte în mod miraculous trupul sfârtecat. Mai mult, Dealul ia chipul răzbunător al unor ,,zeci de gropi ce se mișcau în știrbitura lutului, parcă încercând să-l prindă, să-l tragă în adânc"68. Justițiara dihanie telurică are și o realitate multidimendională, una cu geometrie variabilă. Inspirat de o lectură din Călătorii în lumea de dincolo a lui Ioan Petru Culianu, mă pot întreba: dacă dealul este Deal în a treia dimensiune, atunci ce este în cea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o lume paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei uluitoare, unice levitații către realitate, în cursul căreia se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
povestea nu își pierde fluența, dimpotrivă. Și nici nu nu trădează spiritul textului. Dimpotrivă. Cu rafinată știință a elipsei, regizorul creează un univers perfect realist și totuși îmbibat de sugestii metafizice. Inserțiile oniricului sunt firesc incorporate. Trecerea de la relitatea prozaică, telurică, la sugestia unei misterioase dimenisuni paralele se produce subtil. Spațiul sufocant al hanului, veritabil huis-clos cu rare evadări într-o natură fascinant seducătoare sau violent ostilă, în funcție de starea protagoniștilor, capătă dimensiunea unui univers existențial sfâșiat de imposibilitatea unui dialog real
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se profila contrastant. În acest spațiu amplu, misterios, ca într-o peșteră sumbră, ca într-o noapte adâncă, perpetuă, cosmică, undeva în depărtare, pâlpâia un foc, aruncând în jur lumini nesigure, tremurătoare. Prezența focului aduce în scenă elementele, stihiile, forțele telurice care se opuneau efortului meșterilor de a ridica zidurile bisericii. Găman, un personaj bizar, elemental el insuși, rezonează cu aceste forțe și în stări de semitransă pare a gângăvi și bolborosi comunicări din lumi obscure, subpamântene. Tot din cutia întunecată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
natural pe care-l ocupă 21. Altfel spus, viziunea spațială sau sentimentul spațiului, așa cum e exprimată de Frobenius și Spengler, nu e mai mult decât un ecou al mediului în cultură. Blaga observă însă că între sentimentul spațiului și universul teluric al unei culturi pot exista nepotriviri: "Uneori poate să existe o vădită incongruență de structură între peisajul unei culturi și viziunea sa spațială specifică" (Blaga, 1969:45 ). Cum s-ar explica altfel că în același spațiu-"peisaj" există culturi diferite
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
situații, comunitatea își fixează prin ritualuri și creații (orale și materiale) simbolismul spațio-temporal, astfel încât imaginea lumii ajunge să fie construită sistemic, după o "hartă" a planului terestru (teritoriu cunoscut − teritorii străine) și pe mai multe registre desfășurate pe verticală (celest - teluric - "lumea de dincolo"). Funcția simbolică (iconică) a imaginației se manifestă în figurarea sacrului (de la Geneză la Apocalipsă), iar funcția "onirică" (pe care o putem asimila cu fantezia, ludică sau tenebroasă) este creativă mai ales în registrul popular al imaginarului, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Sfatului boieresc). Pentru situația unei investiri ex-domus, imaginarul nu omite purificarea locului respectiv printr-un sacrificiu animalier (ca în faza pre-instituționalizării statelor feudale - o rămășiță păgână, atestată la romani chiar și în timpul Principatului); act necesar și suficient pentru îmblânzirea forțelor telurice și celeste, invocate drept protectori ai noii "stări" (legenda descălecatului Moldovei și a întemeierii Bourenilor). Sărutul, al doilea gest obligatoriu pentru pecetluirea jurământului, are o semnificație diferită de sărutul liturgic creștin sau de sărutul de pace. Pentru că simbolizează intrarea într-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]