2,516 matches
-
ediție adăugită, Adelphi, Milano, 1982. Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, Armando, Roma, 1978. Techne. Le radici della violenza, Rusconi, Milano, 1979. Legge e caso, Adelphi, Milano, 1979. Destino della necessità, Adelphi, Milano, 1980. La tendenza fondamentale del nostro tempo, Adelphi, Milano, 1988. Il giogo. Alle origini della ragione: Eschilo, Adelphi, Milano, 1989. Il nulla e la poesia. Alla fine dell'età della tecnica: Leopardi, Rizzoli, Milano, 1990. Oltre il linguaggio, Adelphi, Milano, 1992. Tautotes, Adelphi, Milano, 1995. L'anello
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Cf. E. Severino, Essenza del nichilismo (1972), nouă ediție adăugită, Adelphi, Milano, 1982, pp. 317-387; Il mio scontro con la Chiesa, Adelphi, Milano, 2001. 244 E. Severino, Essenza del nichilismo (1972), op. cit., p. 195. 245 E. Severino, Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, Armando, Roma, 1978, p. 20. 246 E. Severino, Essenza del nichilismo, op. cit., p. 197. 247 Idem, p. 69. 248 Cf. E. Severino, Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, op. cit. 249 E. Jünger și M. Heidegger, Oltre
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nichilismo (1972), op. cit., p. 195. 245 E. Severino, Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, Armando, Roma, 1978, p. 20. 246 E. Severino, Essenza del nichilismo, op. cit., p. 197. 247 Idem, p. 69. 248 Cf. E. Severino, Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, op. cit. 249 E. Jünger și M. Heidegger, Oltre la linea, op. cit., p. 104. 250 Idem, p. 49. 251 Cf. G. Reale, Saggezza antica. Terapia per i mali dell'uomo d'oggi, Cortina, Milano, 1995. 252 N. Luhmann
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Fiecare element conține un număr diferit de procedee tehnice Procedeul tehnic este un complex de mișcări și acțiuni ale corpului și ale segmentelor acestuia, executate conștient și Într-o succesiune rațională, depunând eforturi musculare și de voință, respectând ritmul și tempoul corespunzător, În condițiile intervențiilor adversarului, În scopul rezolvării unei sarcini parțiale de joc. Procedeul tehnic are un caracter concret de execuție, putând fi efectuat cu sau fără minge. Element tehnic Procedee tehnice aruncarea la poartă aruncarea la poartă din săritură
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
mare distanță este necesar să se execute un elan (pas Încrucișat sau adăugat, urmat de o fandare largă Înainte). De asemenea, portarul trebuie să fie capabil să execute o pasă lungă: din orice poziție; spre jucătorii care aleargă În diverse tempouri; spre jucătorii care aleargă În diferite direcții; la distanțe diferite; În condițiile În care vizibilitatea este perturbată de către jucătorii de la semicerc, cu intenția de a Împiedica lansarea contraatacului; sub observația jucătorilor adverși aflați În repliere. Exerciții pentru Învățare și consolidare
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
semnale acustice, vizuale și tactile. Dezvoltarea vitezei de deplasare pe distanțe scurte ; Dezvoltarea vitezei de execuție a unor mișcări repetate și cunoscute; Mobilitate și stabilitate articulară; 4. Deprinderi motrice: Variante de mers: obișnuit, pe vârfuri, ghemuit; Variante de alergare: în tempo uniform moderat, accelerată, cu ocolire de obstacole, cu schimbare de direcție; Sărituri: pe loc, de pe loc în lungime, de pe loc în adâncime, peste obstacole; Deplasări în echilibru pe suprafețe orizontale înguste și înălțate Tracțiuni pe banca de gimnastică, cu ajutorul brațelor
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
unele cuvinte; * ideografe sunt mișcări prin care arătăm "orientarea" gândirii; * mișcări deictice mișcările la care apelăm pentru a sublinia cele afirmate; * mișcări spațiale se referă, după cum o arată și numele, la descrierea relațiilor spațiale; * mișcări ritmice efectuate pentru a ilustra tempo-ul discursului, ori al pe cel al altor acțiuni; * kinetografe mișcări pe cale le realizăm pentru a indica funcționarea corpului omenesc, dar și diferite comportamente ale animalelor; * pictografe sunt mișcările prin care descriem o imagine; * marcatorii mișcările corespunzătoare evidențierii unei unități
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Mai mult, originea geografică a unei persoane poate fi strâns determinată de paralimbajul sau. La rândul lor, Mark Knapp și Judith Hall vorbesc de două mari categorii specifice paralimbajului: calitățile vocii și vocalizările. Calitățile paralingvistice ale limbii includ: intensitatea, ritmul, tempo-ul, articularea și rezonanță vocală. Vocalizările paralingvistice includ râsul, plânsul, suspinul, regurgitatul, înghițitul, sforăitul, sughițul etc. Alte vocalizări paralingvistice sunt intensitatea și noninfluențele, de tipul "hm", "ah" și "uh". În toate limbile vorbite, sunetele vocale sunt purtate prin vocale, fiind
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
în timpul unei situații conversaționale, vom spune că este nonverbal prin faptul că nu constă din cuvinte, dar este direct influențat de actul vorbirii 166. Într-un studiu din anul 1965167 s-a constatat că extravertiții se deosebesc de introvertiți prin tempo-ul vorbirii. Utilizând scală Eysenck, autorii au ajuns la concluzia că extravertiții manifestă perioade de latentă mai scurte de vorbire, vorbesc mai repede, si cu mai putine ezitări, comparativ cu introvertiții, mai ales în situațiile în care (aceștia din urmă
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
melodia; ritmul este determinat de relațiile dintre durate și pauze. Melodia și ritmul sunt elementele de bază ale limbajului muzical, la acestea adăugându-se culoarea sonoră (timbrul determinat de sursa muzicală), dinamica, (adică variația intensităților și a nuanțelor) și agogica (tempoul sau viteza de execuție) ce completează complexul sonor. Interpretarea vocală sau instrumentală se poate desfășura linear (monodic), însoțită de acorduri (omofonic) sau de alte linii melodice (polifonic), totul având o anumită structură arhitectonică (formă muzicală). În aceste condiții, o desfășurare
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
de reacție; capacitate de ritm; capacitate de echilibru) și a capacității intermediare (mobilitate articulară și elasticitate musculară); dezvoltarea funcțiilor organismului uman care asigură sănătatea și creșterea capacității de efort; însușirea de către executanți a caracteristicilor mișcărilor (traiectorie, amplitudine, direcție, planuri, ritm, tempo etc.) cu ajutorul cărora vor obține execuții corecte; corectarea unor deficiențe fizice cauzate de diverși factori și reducerea unor deficiențe motorii; formarea, prin mijloace specifice, a capacității de relaxare a unor grupe musculare sau a întregului organism, reclamată de activitatea solicitantă
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
anatomice: frontal - dispus vertical, paralel cu fruntea; sagital - dispus vertical; transversal - dispus orizontal. Axele corpului sunt linii imaginare în jurul cărora se efectuează mișcarea de rotație, sunt: longitudinală și transversală. Tehnica mișcării reprezintă structura rațională a actului motric, corespunzătoare scopului urmărit. Tempoul mișcării este caracteristica temporală a actului motric, care arată cantitatea elementelor structurale ale acestuia, raportate la unitatea de timp. Ritmul mișcării este caracteristica temporală a actului motric, ce constă în accentuarea periodică, după anumite reguli, a unor elemente constitutive. Cadența
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
cardio vascular și respirator. Această deprindere constituie mijlocul cel mai important pentru dezvoltarea vitezei și rezistenței, fiind folosită pentru angrenarea treptată a organismului în efort, în combinație cu exercițiile de mers. Exemple de variante de alergare: alegare pe loc în tempo lent și rapid; alergare obișnuită; alergare cu genunchii sus, pe loc și în deplasare; alergare cu pendularea gambelor înapoi; alergare cu pendularea gambelor înainte; alergare cu picioarele întinse înainte, înapoi, lateral; alergare cu pas adăugat (înainte sau lateral); alergare arcuită
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
se comportă fragmentele descriptive sau argumentative am discutat acestea în capitolul precedent. Atît rezumatul cît și încetinirea trebuie văzute relativ, în raport reciproc. Cea mai ușoară cale de a instaura o asemenea comparație este de a stabili un fel de tempo standard, linia zero. Adevărata izocronie, o coincidență completă între TF și TP, nu poate apărea în limbaj. Putem totuși să presupunem că dialogul fără comentariu ocupă tot atîta timp în TF ca și în TP. Dialogul, și în principiu fiecare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în TP. Dialogul, și în principiu fiecare scenă, fiecare prezentare detaliată a unui eveniment cu pretenție de izocronie, funcționează ca punct de comparație. Prin "scenă" înțelegem aici un segment de text în care TF=TP. În total, vom distinge cinci tempouri diferite: elipsa TF=n TP = 0 deci TF > ∞ TP rezumatul TF > TP scena TF < ≈ TS încetinirea TF < TS pauza TF=0 TP=n deci TF < ∞ TS Aici > înseamnă mai mare decît < înseamnă mai mic decît ∞ înseamnă infinit ~ înseamnă este ± egal
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
TF=0 TP=n deci TF < ∞ TS Aici > înseamnă mai mare decît < înseamnă mai mic decît ∞ înseamnă infinit ~ înseamnă este ± egal Supoziția mea este că fiecare narațiune poate fi divizată în segmente care corespund în parte unuia dintre aceste cinci tempouri. În secțiunile următoare voi discuta cîteva caracteristici ale fiecărui tempo. Elipsa O elipsă nu poate fi percepută: conform definiției, într-o povestire nu se menționează nimic despre dimensiunile timpului fabulei. Dacă nu se spune nimic, nu putem ști ce ar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mare decît < înseamnă mai mic decît ∞ înseamnă infinit ~ înseamnă este ± egal Supoziția mea este că fiecare narațiune poate fi divizată în segmente care corespund în parte unuia dintre aceste cinci tempouri. În secțiunile următoare voi discuta cîteva caracteristici ale fiecărui tempo. Elipsa O elipsă nu poate fi percepută: conform definiției, într-o povestire nu se menționează nimic despre dimensiunile timpului fabulei. Dacă nu se spune nimic, nu putem ști ce ar fi trebuit spus. Tot ceea ce putem face, cîteodată, este să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de sărăcie amară. Pseudo-elipsa începe să arate din ce în ce mai mult ca un rezumat. Dacă privim propoziția următoare ca o pseudo-elipsă sau dacă o etichetăm acum ca un rezumat depinde de cît de departe dorim să mergem: linia de despărțire între aceste tempouri este flexibilă. d) Au trecut doi ani de sărăcie amară în care ea și-a pierdut doi copii, a ajuns șomeră și a fost evacuată din casă pentru că nu-și mai putea plăti chiria. Rezumatul Acest ultim exemplu vrea să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
evenimente: vizita proprietarului, disperarea femeii și manifestările disperării, încercările ei de a găsi bani și eșecul acestor încercări. Femeia este evacuată. Și apoi? În acel moment din fabulă, situația se schimbă. În consecință, ritmul narațiunii se schimbă. Se adoptă un tempo mai lent, următorul eveniment o întîlnire? o moștenire? o descoperire? trebuind să schimbe situația radical. În consecință, acest eveniment-cheie primește toată atenția. Acesta, cel puțin, este modelul, în termeni foarte generali, în romanul tradițional. Așa-numitele "puncte culminante dramatice", evenimente
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Fiindcă veni vorba, scena se află, prin definiție, în majoritate. Ideea nu este, cum am spus deja, să numeri paginile și să măsori semnificația unui eveniment cu ajutorul figurilor. O asemenea investigație ar produce doar indicii despre relațiile interne între diversele tempouri. Această relație nu este întotdeauna aceeași. Deși în mod tradițional se viza o translație netedă între rezumat și scenă, pentru a nu-i obosi pe cititori cu un ritm prea rapid și nici pentru a-i plictisi cu un ritm
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pentru a indica rapiditatea timpului, împreună cu goliciunea incomensurabilă a modalității de a-l folosi: un exces de timp este ilustrat prin iluzia de prea puțin timp. Scena este cea mai potrivită modalitate de a proceda astfel. Încetinirea Încetinirea este un tempo în contrast direct cu rezumatul. În practică, acest tempo se manifestă rareori. Este destul de dificil, dacă nu chiar imposibil să atingi o sincronie perfectă într-o scenă, deoarece prezentarea este îndată percepută ca fiind prea lentă să ne imaginăm că
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
modalității de a-l folosi: un exces de timp este ilustrat prin iluzia de prea puțin timp. Scena este cea mai potrivită modalitate de a proceda astfel. Încetinirea Încetinirea este un tempo în contrast direct cu rezumatul. În practică, acest tempo se manifestă rareori. Este destul de dificil, dacă nu chiar imposibil să atingi o sincronie perfectă într-o scenă, deoarece prezentarea este îndată percepută ca fiind prea lentă să ne imaginăm că o încetinim și mai mult! Totuși, posibilitatea teoretică a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
manifestă rareori. Este destul de dificil, dacă nu chiar imposibil să atingi o sincronie perfectă într-o scenă, deoarece prezentarea este îndată percepută ca fiind prea lentă să ne imaginăm că o încetinim și mai mult! Totuși, posibilitatea teoretică a acestui tempo nu poate fi ignorată. Deși este în general rezervat numai pentru secțiuni mici de narațiune, el poate avea totodată și un efect extrem de evocator. În momentele de mare suspans, încetinirea poate funcționa ca o lupă. Acesta este cazul, de exemplu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a realiza acest lucru erau necesare multe descrieri, în timp ce scurgerea timpului fabulei nu avea o atît de mare importanță. Secțiunile descriptive extinse și, într-o manieră mai redusă, expozițiunile argumentative nu reprezintă excepții în romanele acestei perioade. Pauza era un tempo acceptat. Și cînd astfel de descrieri duceau la întreruperi excesiv de lungi ale fabulei, prezența lor era justificată prin conectarea la viziunea unui spectator. Această ultimă soluție a fost adoptată sistematic de romancierii post-naturaliști. De cîte ori trebuia inserată o descriere
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
produce echivalentul non-sexual al dragostei. Criticul comentează: "Ea încearcă în mod explicit să descurajeze tentația cititorului de a transforma istorisirea avorturilor într-un eveniment narativ, adică într-o parte a intrigii". (Van Alphen, 1997) În ciuda dificultății de a înțelege diversele tempouri narative și de a face afirmații despre ritm, acest concept este important pentru că, deși imprecis, ajută la caracterizarea diverselor moduri ale narațiunii din punct de vedere istoric. Problema delimitării și definirii secțiunilor descriptive și argumentative ca fiind opuse secțiunilor narative
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]