KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...113 >

2,808 matches

Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328

spre învățarea controlului durerii este acela de a realiza că poți acorda atenție unui braț simțind cât de greu este, și apoi observând greutatea din celălalt braț. Olness și Gradner (1988Ă descriu o metodă numită „cutia cu comutatoare” în care terapeutul explică copilului idea că durerea este transmisă de la nervi în diferite părți ale corpului până la creier, care apoi transmite un „mesaj de durere” corpului (se pot folosi desene colorate pentru a facilita explicațiaă. Apoi pacientul este rugat să aleagă un

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
sunt prezentate separat pot fi combinate destul de ușor. Amintiți-vă să îi spuneți pacientului ce așteptați să facă, înainte de începerea ședinței de hipnoză. Intervenția 45Relaxarea respiratorie În primul rând, conștientizează respirația...lasă aerul să treacă prin nas și până în plămâni (terapeutul merge în același ritm cu pacientul spunând acest lucru atunci când pacientul inspirăă... și lasă aerul afară din nou (terapeutul spune acest lucru atunci când pacientul expirăă...expirând toată tensiunea reziduală din mintea și corpul tău...nu este nevoie să faci nimic

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
începerea ședinței de hipnoză. Intervenția 45Relaxarea respiratorie În primul rând, conștientizează respirația...lasă aerul să treacă prin nas și până în plămâni (terapeutul merge în același ritm cu pacientul spunând acest lucru atunci când pacientul inspirăă... și lasă aerul afară din nou (terapeutul spune acest lucru atunci când pacientul expirăă...expirând toată tensiunea reziduală din mintea și corpul tău...nu este nevoie să faci nimic decât să lași ca acest lucru să se întâmple (această secvență poate fi repetată de mai multe oriă...Și

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
cu spatele se ameliorase considerabil și că folosea acum uleiul de măsline în mâncare mult mai mult decât îl folosise înainte! Sper că nu au apărut simptome iatrogene din acest motiv. Aspectul important este acela că pacientul însuși și nu terapeutul a generat imaginea folosită. Pacienții pot fi de asemenea învățați să se vadă într-un alt loc plutind pe un nor sau un covor magic, sau prin alt mijloc de transport. Transformarea durerii Sunt folosite două modalități de transformare: acelea

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
continuă să fii curios pe măsură ce observi cum senzația continuă să se miște, într-o spirală care crește, rotindu-se și rotindu-se în abdomenul tău și observă care picior începe să se miște... Probabil că este o idee bună ca terapeutul să întrebe pacientul în care parte a corpului ar dori să mute durerea. Încă o dată trebuie subliniat că terapeutul trebuie să fie precaut cu adoptarea acestor proceduri și să se consulte cu medicul privitor la natura problemelor pacentului. Substituirea unei

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
și rotindu-se în abdomenul tău și observă care picior începe să se miște... Probabil că este o idee bună ca terapeutul să întrebe pacientul în care parte a corpului ar dori să mute durerea. Încă o dată trebuie subliniat că terapeutul trebuie să fie precaut cu adoptarea acestor proceduri și să se consulte cu medicul privitor la natura problemelor pacentului. Substituirea unei senzații cu o alta (de ex. prurit, presiune sau căldurăă în ce privește durerea trebuie să ajute la interpretarea ei. Hart

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
trecerea timpului?...să îl încetinești și să îl accelerezi chiar dacă nu știi exact cum faci asta...există momente în viață când timpul se scurge foarte repede...atunci când te distrezi de exemplu...și există alte momente când timpul trece foarte încet (terapeutul poate încetini ritmul vorbirii atunci când spune acest lucruă...așa că deja ai resursele pentru a face acest lucru fără a încerca să faci nimic...pentru că pur și simplu se întâmplă...Așa că, poate, poți lăsa ca timpul să treacă mai încet atunci când

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
ochii tăi se vor deschide? Proiecția Jaffe și Bresler (1980Ă cer pacientului să dea durerea unui „animal prietenos” pentru a o păstra în siguranță sau cer un sfat pentru a gestiona durerea (vezi intervențiile 17 și 52Ă. Este important ca terapeutul să sublinieze faptul că pacientul poate ține o parte din durere pentru el însuși, precum și ideea că „animalul preferat” are doar grijă de durere și că pacientul o poate primi înapoi oricând. Tehnici similare includ punerea durerii într-o cutie

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
acest lucru să se întâmple atunci când dorești...Și acum ia cu tine aceste sentimente și senzații în viitor și trăiește felul în care faci ceva ce îți este potrivit și de care te poți bucura... simțindu-te relaxat și confortabil. Terapeutul poate de asemenea continua cu o abordare ideodinamică: Și aș dori să rog mintea ta inconștientă ca oricând dorește și poate, să te lase să iei cu tine aceste sentimente și senzații pozitive de confort și stare de bine în

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
în pace, și acum progresează până la momentul chiar dinaintea celui în care corpul tău a început să se simtă mai puțin confortabil...și progresează încet până la acel punct în timp când corpul tău s-a simțit inconfortabil. Este esențial ca terapeutul să aibă o experiență considerabilă în utilizarea acestor abordări, deoarece poate apare o abreacție semnificativă (vezi capitolul 3 și de asemenea Kleinhauz și Berab, 1981; Carich, 1986; Hammond, 1990aă. În afară de tehnica de bază pentru regresie prezentată mai sus, se pot

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
să își imagineze că sug „mentă și o inspiră”. Pacientul fiind în transă, autorul cere degetului „da” să se ridice atunci când gura este răcorită și ca pacientul să îi spună atunci când conștientizează răcoarea. Atunci când pacientul este încrezător că simte schimbarea, terapeutul îi cere să experiențieze aceeași răcoare în zona lezată. Cheek folosește de asemenea hipnoza pentru a ajuta pacienții să dezvolte o atitudine mai pozitivă față de sine însuși și să se imagineze pe sine în viitor fără problema de piele. Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
situații ajunsese la 10. Atunci când a fost întrebată care a fost cea mai scăzută intensitate a spus că de obicei era 3 înainte de vacanța de vară. Martine a explicat de asemenea că problema a început atunci când avea 11 ani. Apoi terapeutul a întrebat-o în transă: Ce nivel de intensitate ar fi acceptabilă pentru tine? Martine a spus că 2 sau 3 ar fi acceptabil. Terapeutul a făcut următorul comentariu: Atunci când ești stresată pielea ta reacționează inconștient la acest stres ca

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
vară. Martine a explicat de asemenea că problema a început atunci când avea 11 ani. Apoi terapeutul a întrebat-o în transă: Ce nivel de intensitate ar fi acceptabilă pentru tine? Martine a spus că 2 sau 3 ar fi acceptabil. Terapeutul a făcut următorul comentariu: Atunci când ești stresată pielea ta reacționează inconștient la acest stres ca mijloc important de comunicare...așa că este necesar să asculți ceea ce îți spune...și deși poți reduce nivelul intensității la un nivel mai acceptabil și confortabil

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
că poți folosi toate aceste resurse ale tale pe măsură ce îți imaginezi cum se întâmplă în manieră foarte pozitivă, având încredere în vindecarea ta inconștientă pentru a permite un rezultat favorabil, pe măsură ce corpul tău se recuperează repede, complet și confortabil. Bineînțeles terapeutul va putea să dezvolte această procedură hipnotică în modalități care să reflecte intervenția chirugicală pe care o va avea pacientul, concentrându-se mai explicit pe sugestiile preoperatorii, atât cele directe cât și cele indirecte, sugestiile din timpul operației și verbalizările

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
sunt direcționate asupra unor sisteme mentale insuficient dezvoltate la copii (Olness și Gardner, 1988; Olness și Kohen, 1996; Davies și Morgan, 1997Ă. O diferență importantă este aceea că copiii au facultăți critice mai puțin dezvoltate și astfel sugestiile date de terapeut sunt acceptate cu mai mare probabilitate. Davies și Morgan susțin că cea mai eficace hipnoză cu copiii este cea care are „o înțelegere profundă a copilului și este familiarizată cu aptitudinile, psihologia și tiparele de gândire și interesele grupei respective

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
alți copii și adulți care au fost hipnotizați și în consecință puteau imita cu ușurință „comportamentul hipnotizat”. Înainte de a utiliza hipnoza cu un copil este importantă evaluarea clinică și medicală riguroasă a problemei de prezentare. Este de asemenea important ca terapeutul să realizeze o relație bazată pe încredere cu copilul. Există divergențe de opinie referitor la implicarea părinților în tratamentul hipnotic al copilului și personal am găsit că această colaborare este extrem de valoroasă. Adesea părinții au idei preconcepute despre natura hipnozei

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
atunci când îți pun întrebări. Înțelegi?...vei putea vedea televizorul foarte curând...dă din cap atunci când îl poți vedea...poți găsi canalul pe care îl vrei..și acum te poți bucura de program..așa este foarte bine. (Cu copiii mai mari terapeutul poate continua cu o strategie de rezolvare a problemeloră. Peste câteva clipe acel program se va termina și vom schimba canalul. Vei continua să intri într-o stare și mai profundă. Vei vedea programul care îți va arăta cum să

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
imaginea devine tot mai clară...și o înțelegi, realizând că ai depășit complet problema. Și când dorești poți schimba înapoi la programul preferat de televizor sau poate vrei să urmărești un video? Odată ce copilul este angajat în programul de la televizor terapeutul poate introduce idei care se leagă de scopul terapeutic. Este important ca terapeutul să relaționeze bine cu copilul și poate genera povești tereapeutice imaginative în cadrul contextului creat inițial, și anume programul de la televizor. Trebuie de asemenea notat că atunci când copiii

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
problema. Și când dorești poți schimba înapoi la programul preferat de televizor sau poate vrei să urmărești un video? Odată ce copilul este angajat în programul de la televizor terapeutul poate introduce idei care se leagă de scopul terapeutic. Este important ca terapeutul să relaționeze bine cu copilul și poate genera povești tereapeutice imaginative în cadrul contextului creat inițial, și anume programul de la televizor. Trebuie de asemenea notat că atunci când copiii se imaginează privind un program favorit la televizor, ei își pot reorganiza experiența

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
anume că experiența hipnotică va fi repetată în timpul tratamentului în cabinetul de tratament și va asigura confortul în timpul puncției lombare. Puncțiile lombare au fost programate pentru următoarea zi. În momentul programării copilul a fost însoțit în cabinetul de tratament de către terapeut. În cursul pregătirii pentru puncția lombară, copilul a fost încurajat să intre în transă hipnotică și pe parcursul procedurii a fost încurajată implicarea hipnotică după cum a fost necesar. Rezultatele au indicat că hipnoza este o strategie eficace de gestionare a durerii

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
cuplurile În general hipnoza clinică este folosită în situațiile unu-la-unu. Oricum, în contextul terapiei familiale și de cuplu hipnoza poate fi gestionată în mai multe moduri: Psihoterapie individuală unu la unu; Hipnoterapie unu-la-unu în cadrul familiei sau cuplului. În acest caz terapeutul lucrează cu un membru al familiei (în transăă și celălalt partener sau familia (probabil în transăă fiind de față. Se utilizează principiul terapeutic al „imaginației pasive”, care poate conduce unul sau mai mulți membri ai familiei la abreacție emoțională (silențioasăă

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Se utilizează principiul terapeutic al „imaginației pasive”, care poate conduce unul sau mai mulți membri ai familiei la abreacție emoțională (silențioasăă sau la câștigarea insight-ului sau autocunoașterii prin rezolvarea conștientă și inconștientă de probleme; Hipnoza familială „de grup” în care terapeutul lucrează cu întreaga familie sau cuplul în același timp, poate prin folosirea unei forme de relaxare sau cu ajutorul fanteziei ghidate de grup. În acest caz toți membrii familiei își imaginează „activ”, ceea ce poate conduce la insight spontan sau abreacție la

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
unei forme de relaxare sau cu ajutorul fanteziei ghidate de grup. În acest caz toți membrii familiei își imaginează „activ”, ceea ce poate conduce la insight spontan sau abreacție la toți membrii familiei sau doar la unii dintre ei. De asemenea unii terapeuți presupun că va fi inițiat un proces de căutare inconștientă la fiecare persoană. Facilitarea sincronicității ultradiene (Rossi și Nimmons, 1991Ă, în care membrii familiei devin mai conștienți de indiciile minții celuilalt în ce privește stresul ultradian și intră împreună în ritmurile lor

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
facilita abilitatea profesională. De exemplu terapeuții de familie care doresc să exploreze unele din conflictele ascunse din cadrul familiei pot utiliza proceduri hipnoanalitice (de ex. semnalizarea ideodinamică sau analiza viseloră pentru a realiza acest lucru. Oricum, descoperirea unui anume material de către terapeut înseamnă că acesta trebuie să își folosească toate abilitățile profesionale ca terapeut de familie pentru a ajuta familia să utilizeze aceste „insgiht-uri” pentru a ajunge la scopurile terapeutice. Deși Erickson nu menționează niciodată lucrul cu familiile sau sistemele, mulți terapeuți

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
unele din conflictele ascunse din cadrul familiei pot utiliza proceduri hipnoanalitice (de ex. semnalizarea ideodinamică sau analiza viseloră pentru a realiza acest lucru. Oricum, descoperirea unui anume material de către terapeut înseamnă că acesta trebuie să își folosească toate abilitățile profesionale ca terapeut de familie pentru a ajuta familia să utilizeze aceste „insgiht-uri” pentru a ajunge la scopurile terapeutice. Deși Erickson nu menționează niciodată lucrul cu familiile sau sistemele, mulți terapeuți de familie sunt îndatorați contribuțiilor sale în domeniu (Haley, 1973; Lankton și

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]