1,314 matches
-
și a curs pe pământ." (N. Labiș) Această viziune metaforică imaginată de poet este unică în poezia română și probabil și în cea universală. Munți de lavă solară curgând pe suprafața Terrei și transformând-o într-un uriaș cărbune incandescent. Terifiant. Sfârșitul unei planete, al unei lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de cât civilizată: primărie, poliție, dispensar, școală și un magazin sătesc. Toate aceste construcții s-au înălțat prin "muncă voluntară" sau "muncă patriotică". Această îmbinare nevinovată de cuvinte: "muncă patriotică", venită pe filieră stalinistă, își avea corespondentul în monstruoasa și terifianta propoziție "Munca te face liber" "Arbeit macht frei" ce trona pe frontispiciul porții metalice care străjuia intrarea în cel mai înfricoșător spațiu de exterminare calculată, metodică și planificată de pe planeta noastră: "Lagărul de muncă forțată Auschwitz", gândit și realizat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este deschisă și nu avem pretenția că varianta noastră este singura acceptabilă; este vorba doar de o alegere personală. Un cuvânt și despre capitolul 'Instantanee macabre'. Deși am fi preferat poate să nu împărtășim publicului larg scene de o cruzime terifiantă, credem că ar fi incorect să ascundem aceste întâmplări doar pentru că sunt greu de îndurat. Ele au fost parte a sistemului de la Pitești, au contribuit decisiv la înfrângerea rezistenței victimelor și sunt semnificative pentru bestialitatea regimului comunist, astfel încât cunoașterea lor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Hafiz din Șiraz sau Zarathustra, dar nu din Sils-Maria sau de la Weimar, ci din Badakșan”. Din acest punct de vedere, distanța față de Eliade e destul de mare. Despre Asia istorică va începe să scrie abia după război, mai ales despre răspândirea terifiantă a marxismului 4. După începutul războiului, Wikander se retrage în Suedia, la Lund, iar depărtarea de Germania îi aduce treptat un ton mult mai sceptic față de evoluția evenimentelor - deja în martie 1940 el scrie: „În spatele acestei pasivități fără speranță se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cronicile sale optimiste, își afirmă mîndria și bucuria de a trăi și participa la construirea noii epoci. În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă de realitatea terifiantă a vieții de zi cu zi, aflată sub teroarea comunistă, în care toată floarea intelectualității, întreaga elită românească, era decimată, cu program, în temnițele regimului. La indicațiile redactorului-șef adjunct de la "Contemporanul", își scrie Cronicile pe baza cuvîntărilor lui Gheorghiu-Dej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ager, zâmbitor adesea, dar Înlăuntru Încep fugile, alunecările, spaimele, care sunt pe măsura acelei forțe ciudate și nefirești care ți s-a conferit În uralele unei mulțimi ce rămâne mereu afară. Iar când puterea este absolută și incontrolabilă, spaimele devin terifiante, dușmanii și suspecții din jur se măresc fulgerător și, după cum s-a văzut, nu mai ai Încredere nici În pistolarul care te păzește și pe care-l schimbi În fiecare oră... poate doar În „soție”, căreia Îi dai „cheile Împărăției
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor din granit negru, în halate de casă identice și făcând gesturi spre el, Boyle ne-a rugat să „nu ne mișcăm“. Lumina din casă păli. Cineva găsise combina stereo și muzica se stinse abrupt. Liniștea a fost pe moment terifiantă. L-am întrebat pe scriitor: ce le spune ofițerul Boyle celor doi Allen? (Da, scriitorul reapăruse. Nu vroia să fie lăsat în afara acestui episod și începuse deja să-mi șoptească tot felul de lucruri.) În timp ce Boyle se îndrepta spre casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
poștale răspândite prin tranșee, înfățișând caricaturi și cancanuri la adresa inamicului - Wilhelm al II-lea, împăratul german -, menite să ridice moralul soldaților, sau scrisori ale militarilor către cei de acasă (păstrate cu sfințenie de câteva generații). Două săli izolate consacră episodul terifiant al folosirii gazului yprit. Ai ocazia să trăiești „pe propria piele” întreaga grozăvie a momentului într-o sală în care răsună câteva explozii, una după alta. După risipirea fumului, panourile pe care ai urmărit, o clipă mai devreme, avântul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi, odată cu el) să ni se alăture la Varșovia. Istoriile acestea cu pașapoartele dispărute, uitate, abandonate la hotelul Belarus din Minsk îmi par demne de un thriller... Părăsim țara lui Lukașenko și acest Est postsovietic, cu realitățile și fantasmele lui terifiante. E singurul lucru pe care ni l-am dorit cu ardoare. Am intrat în Polonia, și senzația de libertate - mărturisită zgomotos - e unanimă. 11 iulie, marți Varșovia VITALIE CIOBANU: Cele câteva ore de drum până la Varșovia le petrecem în discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la realitatea imediată. De îndată ce apare ceva neadevărat, inautentic, în romanele islandeze, forța lor persuasivă diminuează. Acesta este principalul motiv pentru care, de pildă, scriitura de tip polițist islandez nu este foarte prizată afară. În Islanda, crima rareori constituie un eveniment terifiant pentru amintirea cuiva. Nu pe motiv de insensibilitate, bineînțeles, ci din cauză că delictele de acest fel au, din fericire, o statistică foarte scăzută la noi. Dacă cineva este omorât într-un roman cu acțiunea la Reykjavik, story-ul își pierde deja credibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe perspectiva lui Țugunea este evidentă, el este singurul care are toate datele necesare să descopere cum acționează puterile mitice și care este înțelesul adânc al cuvintelor, întocmai precum neofiților din ritualurile civilizațiilor primitive li se revelează dintr-odată instrumentele terifiante. Efectul de surpriză este indus prin interjecția cu valoare predicativă și sporește, datorită conjuncției numai, până la senzația că simțul văzului nu face față rapidității. Apropierea zmeului în câmpul vizual este reprezentată aproape cinematografic, gradarea fiind construită atât prin intermediul gerunziului, cât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a lumii își va întemeia familia, acționând așa cum îi stă în fire: ca un războinic biruitor. În balada Dămean și Sîla I(10), monstrul este înfruntat sub aceeași protecție solară: „De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit” (CoșteiBanatul Sârbesc). Ipostaza terifiantă a răului conține aici atribute solare prin ochi - simbol al forței spirituale - și tocmai pe aceia îi va fura Dălea-Dămean: „El tot da și-o omora,/ Ochii negri îi scotea,/ La șeaua sa îi punea,/ Chiar și noapte strălucea,/ Parcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ca ș-un vulturel”. Elementele constituente ale harnașamentului acționează, ca și în cazul lui Bogdan-Damian, ca niște trofee ale „palmaresului” pe care Iovan îl are în lupta cu Haosul și, în același timp, așază eroul în directă comunicare cu tărâmul terifiant. Călărind pe craniul de zmeu, cu frâu din balauri și chingă de năpârci, Iovan dă o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
transformă într-un chin care cuprinde întreaga ființă prin organul pulsatil al vieții. Văpaia pârjolitoare vine din apropierea hotarului extrem al lumii și impune găsirea fântânii - punte între sacru și profan. În basmul Viteazul cu mâna de aur intrarea pe tărâmul terifiant este semnalată mai întâi de ger, și apoi de căldură pustiitoare: „Încetîncet, căldura-ncepu să crească. Cald ici, mai cald dincolo, până se făcu zăduf mare, de le curgea sudoarea ca gârla. - Ce ne facem, stăpâne? întrebă iarăși calul. Mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ulterior a restitui și sublinia distanța dintre ordine - dezordine, animal - uman, viațămoarte. Aduși sau părăsiți în locuri sălbatice, tinerii trebuiau să îndure pe o durată variabilă privațiuni și chinuri, să se supună la probe primejdioase și să experimenteze prin intermediul recuzitei terifiante din scenariul inițiatic iluzia morții, reînvierii și a contactelor cu lumea spiritelor”. Zdrelirea pe drumul cu piedici (bulgări, bușteni, tulpini cu țepi) imprimă efortul inițiatic în trupul pe cale să sufere o mutație și, în același timp, sugerează luarea de la început
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în același timp pătrunderea în spațiul strămoșilor. Cea de a doua câmpie este scindată: „o câmpie frumoasă, pe de o parte cu iarbă înflorită, iar pe de altă parte pârlită”. Pârjolul vine de la Scorpie, focul și smoala vărsate de apariția terifiantă au însă o menire cathartică, anulând distrugerea imprimată prin durată planului uman. Puterea revigorantă a focului este revelată de proliferarea planului vegetal în imediata lui vecinătate, nivelul suprem al bogăției florale fiind atins în ultima câmpie parcursă: „un câmp numai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cele două forme de pătrundere în mit descriu totalitatea sondării și fac dimensiunea sacră să irumpă în profan. Confruntarea mitică Separat de contingent și eliberat de fragilitatea existenței profane, eroul este acum pregătit pentru punctul culminant al inițierii: înfruntarea apariției terifiante care amenință creația. Cel mai adesea drumul îl duce spre est, în întâmpinarea soarelui călăuză pentru cei ce transcend lumile. „Estul este valorizat pretutindeni deoarece răsăritul soarelui simbolizează lumina spirituală salvatoare, nașterea sau nemurirea, în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ogoarele, actul devine o provocare a umanului și un test dacă oamenii se mai ridică la nivelul înaintașilor. Inițierea are aici cote extreme din punct de vedere tensional. Soarta întregii lumi depinde de vitejia lui Iorgovan, singurul care poate afla terifianta hierofanie „de la brâul pământului”. În Mistriceanul I(7), blândul șarpe al casei capătă factură cosmică: „Pui de șearpe sugă-mite,/ De sub talpa casei noastre!/ Șearpele, dacauzea,/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean că creștea./ Săvai Mistricean de doi ani,/ Și Șearpele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacru el ar rămâne captiv acolo și lumea s-ar stinge în așteptarea energiilor revigorante. Turta mamei este făgăduința că feciorul va reveni în profan. Proba supremă însă pentru depășirea etapei de dependență infantilă o constituie confruntarea maximă cu maternitatea terifiantă: mama zmeilor. Am văzut că progeniturile ei refac pe dos modelul fraților viteji, mezinul întrupând cele mai importante puteri. Imaginea inversă a maternității rezidă în zmeoaică, cea care a zămislit răul tâlhar al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu energiile intacte ale sacrului. Localizarea tărâmului inițiatic pătrunde la nivel poetic pe teritoriul „metaforei imposibilului” care creează timpul neverosimil/ imposibil în folclorul literar. Dacă în alte basme acest procedeu stilistic are funcție de insolitare, aici viziunea recentă, creștină, dezvăluie domeniul terifiant al răului arhetipal, exact punctul zero al confruntării inițiatice. Doar gândul la mama celui mai mare dintre diavoli, maica zmeilor de neoprit îngheață „mireanul”, izvorul tenebrelor care tulbură lumea fiind intangibil pentru profani. Mezinul știe unde să găsească bestia supremă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
locomoție, ca simbol al sferei din care vine voința combativă fiind crucial: „Cărucioara Sâliei,/ Coș mare de jidăvoaică;/ Căpățâna de la roată/ Sînt dește de jidăvoaică...”. Impresia sporită „de sinistru și de funebru” se încarcă și de sugestia atemporalității acestei apariții terifiante, știut fiind că pământul a fost mai întâi locuit de uriași („jidovi”). Este Sâla vinovată de dispariția lor, sau pur și simplu și ei au încercat să o răpună pentru a echilibra Lumea și au pierdut? Și mai important este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coarne de câte o jumătate de stânjen de lungi și de largi și cu un ochi în frunte și cu dinții ca la porcii cei sălbateci, așa spun cei care l-au văzut mai de aproape” (Grădiște - Hunedoara). Portretul încarnării terifiante respectă coordonatele imaginarului tradițional reperat în colinde, atât prin specia zoologică aleasă, cât și prin culoarea cenușie a ființei care ține de lumea neagră, dar o regenerează prin sacrificiu pe cea albă. Anvergura de peste un metru a coarnelor emblematice impresionează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îl smulge cu totul pentru a-l aduce să rodească în profan. Ființele - gardian de pe celălalt tărâm nu sunt nici monștri, nici șerpi ori vidre, ci trei zâne. Lupta cu un principiu feminin agresiv de tipul ielelor (o altă prezență terifiantă din această categorie este Sâla - Samodiva, cu care se întrece BogdanDimian) constituie un semnal în plus că încercarea are o finalitate maritală. Întoarcerea din neant este în goană, sub urmărirea răzbunătoare a zânelor. Ajutat de energia uraniană a Șargului, Gruicea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fost invocat diavolul, personajul urmăritor să fie denumit zmeu. Suprapunerea formei creștine a principiului distructiv peste imaginea arhaică a monștrilor care pradă lumea ciclic accentuează natura infernală a șederii feciorului în școala din pădure, echivalentă cu o coborâre pe tărâmul terifiant. Depășirea maestrului în final consacră feciorul cu abilități supranaturale și eliberează, în același timp, dimensiunea profană de efectul anihilant al haosului. Funcția pedagogică a zmeului/drac reconfigurează dimensiunea socială prin convertirea abilităților malefice în însușiri inițiatice, cu puteri regeneratoare. Nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revelate în totalitate tânărului. Deși format de monstru, natura interioară a inițiatului rămâne funda¬mental pozitivă, el acționează sub semnul solarului figurat de aur și, numai astfel, cunoștințele acumulate în infern pot duce la înfrângerea principiului malefic. Ucenicia în dimensiunea terifiantă este catalogată de V. I. Propp ca dovadă a inițieriișcoală, învățătură. Argumentele sale, „natura silvestră a das¬călului, plecarea copiilor de la părinții lor, caracterul vrăjitoresc al învățăturii, priceperea de a se transforma în animale sau de a înțelege limba păsărilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]