1,596 matches
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Grineacica făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei
Grineacica, Hotin () [Corola-website/Science/315818_a_317147]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Hagider a fost fondat de către țărani ucraineni iobagi fugiți de pe moșii din provinciile centrale din Rusia. În anul 1908 țăranii săraci au organizat o miting în care
Hagider, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318501_a_319830]
-
atunci, ci într-un act al sultanului ("berat"), act care marca supunerea efectivă a Moldovei față de Imperiul Otoman. Actul respectiv mai prevedea dublarea tributului (care ajungea la 30.000 de galbeni) și cedarea unui ținut de pe malul drept al Nistrului (Tighina, împreună cu 18 sate din jurul acesteia), unde turcii au înființat raiaua Bender (existentă până în secolul al XIX-lea, cu un rol important în menținerea controlului turcesc în această zonă). Cu puțini însoțitori, domnul s-a îndreptat spre Piatra lui Crăciun, unde
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
de cinste printre țările Europei și au lăsat-o urmașilor, liberă și neatârnată. Pe malurile Nistrului străjuiau cetățile cele mari, Hotinul înspre Lehia (Polonia), ridicată în calea năvălitorilor, care asemenea maghiarilor au râvnit mereu la pământurile Țării Moldovei, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă, ce apărau Țara Moldovei împotriva tătarilor. În partea de miazăzi, la hotarul cu Împărăția Otomană, străjuiau cetățile Chilia și Cetatea Albă, care erau și porturi maritime ale Țării. Prin iscusința lor și prin jertfirea miilor de oșteni
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
să se prezinte personal la Istambul, pentru reconfirmare. 3). Garda Domnului formată din ieniceri, rămânea la cetatea de Scaun a Țării, pentru apărarea Voievodului. 4). Răpirea părții de sud a Moldovei, acea parte care purta numele de Bugeac, cu Cetatea Tighinei care avea să fie numită Bender și transformarea ei în raia. 5). Instituirea firmanului de investitură pentru voievozii Moldovei. Prin aceste măsuri, Sultanul asigura controlul Înaltei Porți Otomane asupra Voievozilor Moldovei. Întoarcerea Voievodului Petru Rareș în Domnia Țării Moldovei, în
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Otomane. Sultanul scutise Moldova de plata haraciului pentru zece ani, haraciul rămânând cel din timpul primei Domnii a Voievodului, făgăduise întoarcerea Tezaurului Țării, care fusese luat de Soliman în anul 1538, atunci când năvălise în Moldova și retrocedarea Bugeacului cu Cetatea Tighinei, din care turcii aveau să se retragă întorcând-o Țării Moldovei. Ca dar de investitură, Petru Rareș a primit de la Soliman Magnificul un cal alb de cea mai pură rasă arabă și o sumă de bani. Îi cerea în schimb
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Iași, la 29 decembrie 1791/9 ianuarie 1792, că Rusia restituia Porții Otomane nu numai Țara Moldovei și Țara Românească, cu tot ceea ce le aparținea înainte de începerea războiului și a ocupării lor de către trupele rusești, ci și „Basarabia” cu cetățile Tighina (Bender), Cetatea Albă (Akkerman), Chilia, Izmail, precum și toate celelalte așezări existente în acea „provincie”. Teritoriul menționat în acest articol nu era altul decât întregul Bugeac, numit de ruși „Basarabia”. Complicarea situației internaționale a Rusiei, ca urmare a implicării sale în
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Crimeii. După ce-au anexat-o la Rusia, țarul a păstrat în noua provincie a imperiului, aceeași organizare moștenită de la voievozii Țării Moldovei, extinsă acum și asupra Bugeacului, împărțirea acesteia în cele 12 ținuturi; Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Hotin, Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Căușani, Reni și Ismail, în cuprinsul cărora se aflau 17 orașe și 693 de așezări rurale, cu o populație de 43160 de familii, adică aproape de 300.000 de locuitori. La rândul lor, ținuturile au fost divizate în
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
aceste locuri casă și masă, fiind întâmpinați cu bunăvoință și ospitalitate românească. Drept răsplată, oaspeții nepoftiți s-au ridicat asupra românilor din acest ținut, cu foc și sabie, năvălind ca fiarele sălbatice, pe toată lungimea Nistrului, de la Cetatea Hotinului, până la Tighina, Cetatea Albă și Chilia și de aici la Dunăre și Marea cea Mare, pe care Basarabia le-a avut dintotdeauna și acum nu le mai are, căci i-au fost răpite. La hotarul primelor două secole ale erei noastre, Ținutul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
domnească și pe flamuri capul de zimbru, iar cei care au urmat după ei au apărat aceste ținuturi și au întărit Țara cu cetăți de apărare la fruntarii, pe malul Nistrului, ridicând Cetatea Hotinului în partea de miazănoapte, Soroca, Orhei, Tighina, de-a lungul Nistrului până la vărsarea sa în Marea cea Mare, unde stătea de strajă Cetatea Albă și la miazăzi, Chilia, care străjuia la Dunăre și Mare, ultimele două fiind și porturi la mare ale Țării Moldovei. Toți marii Voievozi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
sunt. La Lipnic, Cahul, Țețina și Codrii Cosminului, la Vaslui și Războieni, la Chilia și Cătlăbuga, Șchei și Baia, românii moldoveni s-au ridicat împotriva năvălitorilor, pentru neatârnarea Țării Moldovei și apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini, turci, tătari, cazaci, polonezi, care râvneau la pământurile și agoniseala românilor. Mai târziu
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și insula Prinkipos. Dar cele mai ciudate lucruri se petreceau la noi, în locul unde am fi așteptat să ne găsim strămoșii și patria lor fărâmată, dar vie: acolo nu mai mișca nimic! Dunărea curgea de la sârbi direct în Bulgaria; Lipsca, Tighina și Kamenița coborâseră până la malurile ei și se întâlneau acum, peste apă, cu Varna, Silistra și Ruse. Cât despre locul unde-ar fi trebuit să se afle Transylvania și „Despotatul“ Wallachiaei, cu tot cu „Bukereitul“ nostru drag, ei bine, el dispăruse complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trece Nistrul! ridică vocea voievodul, spre luare-aminte a tuturor. Avem destul a ne apăra aici, că vrăjmași sunt destui... Pe unde au trecut hotarul? - Soroca. Vad mic, fără cetate de pază. - Soroca! Soroca! Am ridicat ziduri la Hotin și la Tighina... Am Întărit Hârlăul și Cetatea Sucevei, Întărim Cetatea Neamțului... Toată Moldova trebuie ridicată din ziduri, din cetăți, din străji... Acum, În ceas, olăcar domnesc În satele din valea Nistrului, de lângă Soroca! Nu se mai lucrează zilele din datină pentru domnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
parte, continuarea misiunii impunea eforturi și investiții. Din fondurile particulare, secrete, ale Apărătorilor, trebuiau cumpărate piese de artilerie, armament pentru cavaleria ușoară, cai, harnașamente de război, arme de foc. Trebuiau folosiți ingineri din Apus pentru fortificarea cetăților, cel puțin la Tighina, Hotin, Soroca. Trebuiau cucerite Chilia și Cetatea Albă, pentru controlul Dunării de Jos. Abia atunci operațiunea de blocare a influenței Cuceritorilor putea Începe. Vorbele căpitanului Oană, rostite cu precizie Într-o latină impecabilă, stârniseră discuții aprinse. Până la urmă, caracterul spectaculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
deja pregătită de apărare și lucrările de dublare a zidurilor exterioare și de Întărire cu contraforți erau aproape pe terminate. Celelalte patruzeci de tunuri urmau să ajungă la cetățile de hotar, douăzeci la Soroca și câte zece la Hotin și Tighina. Era așteptat al doilea transport, cu falconete pentru donjoane și archebuze pentru apărarea cu foc până la trei sute de pași. Ștefan pornise să țină judecățile domnești spre ținutul Vasluiului, unde țăranii aveau pricini vechi, nejudecate de zece ani. Îl Însoțeau câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fie și la jumătatea contraforților, atunci trebuiau urcate tunuri, fără multe Întrebări. La fel avea să se Întâmple cu falconetele și archebuzele care se aflau În carele aduse de Francisco. O parte rămânea la Suceava, iar altă parte pleca spre Tighina și Hotin. Alte piese de artilerie, cumpărate din vistieria Sucevei, aveau să sosească la mijlocul verii pentru Cetatea Neamțului și pentru Hârlău. - O clipă! strigă Francisco, repezindu-se spre una dintre căruțe și scoțând un obiect lung, frumos Înfășurat În catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
robi sau omorâți. Unii vor fi duși deja În stepele Crimeii... Va fi prea târziu... Iată porunca mea: dați semnale cu foc pe dealuri, ca cetățile să-și deschidă porțile pentru toți locuitorii satelor din jur. Călăreții de la Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, Hârlău să iasă spre ajutorarea oamenilor, să salveze ce pot. Dar să evite orice ciocnire cu tătarii. Retragere totală În spatele zidurilor. Să plece semnalul! Hotnogul Nechifor, chemat la sfatul domnesc după lupta Împotriva lui Petru Aron, se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Iubiți-l ca și cum s-ar numi Alexandru. Munții Vrancei, Moldova, 28 iunie 1476 1 iulie 1476, Târgu Trotuș, Moldova Focurile se aprinseră, unele după altele, pe culmi. Veneau dinspre valea Bârladului, unde ajunseseră dinspre Vaslui, și acolo veniseră dinspre cetatea Tighina, sau dinspre cetatea Orhei, sau și mai de la miazănoapte, dinspre cetatea Soroca. Ștefan privi focurile simțind că alunecă Într-un abis. Cei aproape treizeci de mii de oșteni ai Moldovei abia intraseră În dispozitivul de luptă care Încerca oprirea invaziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Și apoi, fiindcă flancul drept al urdiei a ajuns deja pe valea Bârladului și a năpădit și locurile Murgenilor. Zeci de mii de ieniceri se Întreaptă spre cetățile noastre dinspre Răsărit. Vor fi sub asediu, În următoarele zile, Cetatea Albă, Tighina, Orheiul. Nu avem cu ce să le apărăm. Se vor apăra cu propriile lor garnizoane, fără a aștepta nici un ajutor de la oastea țării. Acum Înțelegi de ce n-am Încuviințat ieșirea niciunui oștean pe porțile vreuneia din cetăți. Pe scurt, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fabulos, dinspre pădure, pe coasta muntelui, zdrobind Întreaga rezistență a unui regiment de spahii. De departe, tânărul Stefano este extraordinar. Luptă cu o lejeritate nemaivăzută. 25 august. Vești de la corpul de oaste trimis la Răsărit. Cetatea Orhei eliberată. Lupte la Tighina. S-au ridicat satele și au năvălit asupra otomanilor. Dar și vești Îngrijorătoare. Corăbiile chemate de Mahomed au la bord Încă o armată. Iar dispozitivul otoman din jurul Cetății Albe e impenetrabil. Peste o sută de mii de oameni masați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
crizei. Mulți alți indivizi - unii de naționalitate rusă - se aflau în atenția Chesturii din Iași. Din teritoriu, spre exemplu, de la Chestura de Poliție din Galați, vine rezultatul anchetelor despre activitatea lui Gorinov Grigore, lucrător al Atelierelor C.F.R. Nicolina, originar din Tighina și domiciliat în Iași, începând din anul 1931. La scurt timp, aceste date ajung la Biroul Poliției de Siguranță, o instituție ce solicita investigații asupra altor persoanaje suspecte (Nicolae Zaharovici Dedov, Gancereanco Victor și Alexandra Ganza), cu care Gorinov avea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
antecedent penal. Nu la fel au stat, însă, lucrurile în cazul lui Gheorghe Zota, bun prieten și coleg de atelier cu Constantin Vîrlan, ultimul „supectat” de comunism. Deseori apare în rapoartele Chesturii un alt suspect, Mihai Viscun (Visun), originar din Tighina, angajat al Atelierelor Nicolina și implicat în acțiuni subversive. Se consemna în rapoartele Poliției că, în numeroase rânduri, acesta a elogiat nivelului de trai din Uniunea Sovietică, însă, acuza cea mai gravă era aceea că lansa zvonuri privind operațiunile militare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aceea că lansa zvonuri privind operațiunile militare de pe frontul de est, în 1943. În acest sens, ar fi afirmat că Armata Română nu poate face față noului „armament bolșevic”, că bolșevicii au înaintat până la Marea Azov, iar podul feroviar de la Tighina fusese aruncat în aer. La fel de periculos părea și Ion Herțun, coleg de serviciu și apropiat al lui Viscun, despre care agentul de poliție raporta că are un aparat de radio și ascultă posturi străine, în special Moscova, împreună cu alte familii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
alte târguri și vama mare de la Suceava. Tot de aici, liovenii aveau îngăduința să apuce cu mărfurile lor drumurile care mergeau spre „părțile tătărești”, plătind vamă la Suceava, la Iași, la Lăpușna și Cetatea Albă. Un alt drum răzbea spre Tighina, loc de vamă pentru neguțătorii care treceau Nistrul în aceste locuri. De asemenea, li se îngăduia liovenilor să-și ducă mărfurile lor în Țara Românească, la turci și în Transilvania, pe un drum care urma apa Siretului și trecea prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]