16,850 matches
-
fixări, a unor repere de conștiință stabilă. Labilitatea să internă îl împingea deopotrivă spre superbia demnității și spre deruta compromisului, spre subversiune și spre contemplarea idealității, spre "diferențiere" eroica și spre adaptabilitate. Să nu uităm că a fost marxist-extremist în tinerețe, deci adept fervent al schimbării ordinii sociale prin violență, iar în timpul primului război mondial a scris encomiastic despre căpetenia ocupației germane în România, generalul Mackensen, după ce colaborase încă din 1915 la ziarul filogerman, Seara, scos de dubiosul Al. Bogdan-Pitesti, comportare
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
inclusiv din România, au preferat și preferă anonimatul traiului cotidian rezervându-si pentru exterior agitația ce întreține tumultul marilor centre muzicale internaționale. A făcut și face senzație în continuare, în lumea discografica, recentă ediție în varianta CD a imprimărilor de tinerețe datorate Clarei Haskil; ingenuitatea adresării, transparentă tonului, meticulozitatea suplu întreținută a jocului pianistic, fac farmecul acestor neprețuite momente de muzică printre care regasești mari opus-uri schumanniene sau Concertul în sol major de Beethoven. Pe de altă parte, Radu Lupu
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
culturii române. Într-un mediu dominat de sămănătorism și de poporanism, de un cult al tradiției, circumscrise unor toposuri etnice și concepte sociale, cu rol normativ, ce începea a dă semne de îmbătrînire, tînărul autor recalcitrant, originar din Vaslui, petrecîndu-si tinerețea la Craiova (pînă în 1920, cînd se stabilește la București, nu fără a fi trecut printr-o scurtă etapă pariziana, în 1913-1914), s-a ridicat cu tărie în apărarea simbolismului (încă în anii antebelici) și apoi a modernismului, în corelație
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
gîndești: - Cine ne-a condus înainte de decembrie ^89? - Dar cine ne-a condus și după decembrie ^89? - Și acum cine vrea să ne conducă din nou? DOAMNE FEREȘTE! I se spunea - pe furiș - "Plutașul de pe Dîmbovița", deoarece fusese, mai spre tinerețe, plutaș pe Bistrița. Un plutaș ajuns Președinte al Televiziunii Române. Dumnealui - zice-se - îi ceruse realizatorului unui reportaj dintr-o "vizită de lucru", să-i scoată pălăria din cap unui personaj sus-pus care mergea la pas lîngă "mărețul conducător". Același inteligent
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
și a bunicilor mei, căutarea propriei mele identități. Omul cu valize este, de asemenea, un coșmar, acela al țării în care m-am născut și unde, după o copilărie petrecută în Franța, mi-am trăit adolescență și o parte din tinerețe. Am adesea un coșmar în care mă întorc în țara de unde am plecat - de unde am evadat - din motive politice, pentru ca, în acel moment, extremă dreaptă urca și accedă la putere. Am plecat însă și din cauza tatălui meu și a familiei
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Buturuga. Culmea, măi lipsea, să adauge că un titlu de noblețe, zicerea arhicunoscuta: răstoarnă carul mare, adică, în întregime, proverbul așezat pe baza unei foarte vechi experiențe: Buturuga mică răstoarnă carul mare. Că David și Goliat. Fusese cositor în prima tinerețe. Dar nu mai cositorea. Nevastă-sa, pe care spusese că o cheamă Milica, se ocupase pînă atunci cu ghicitul în fel de fel, mai ales dădea în cărți. Dar, fiind credincioasa și spovedindu-se într-o zi și zicîndu-i popii
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
observa că păsările își caută răcoarea într-o mlaștină. Cufudîndu-se și el în mîlul răcoros, pricepe că gazele emanate de mlaștină sînt halucinogene. Cu mințile tulburate de dor și de aburii aromați ai mîlului, Robinson își amintește de York, orașul tinereții sale, de familia pe care a lăsat-o în urmă, de aventurile sale pe mari, de companionii pe care nu știe dacă îi va mai vedea vreodată. Mlaștină devine, astfel, un fel de vehicol al timpului: gazele ei îl duc
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
în mănunchiu toate forțele tinerești, sub semnul artei pure, având ca organ 'MANIFESTUL NOPȚII ALBE', mensual de mari transformări spirituale, care va apare de anul nou. 2) - înființarea unei case de editură, în care să vadă lumină tiparului tot ce tinerețea a închegat mai viabil, măi pur, măi astral. 3) - organizarea unor cicluiri de șezători literare, atât în Capitala cât și în provincie, care să stabilească legătură cu marele public, ridicându-l pe culmi de trăiri intense a valorilor eterne ale
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
Melodia", cu care vrea să scoată revista Contrapunct, ca organ de cultură al Ateneului popular, și al carui redactor-șef trebuia să fie George Petcu, după cum arată prima machetă a revistei rămasă printre manuscrisele poetului. Rubricile indicate erau foarte semnificative: Tinerețea creatoare, Neliniști metafizice, Note-polemici, Procesul falselor valori etc.) din care se puteau deduce profilul revistei și aceleași idei care stătuseră la baza acelui "Manifest al nopții labe". Iar colaboratorii revistei erau aceiași tineri care aderaseră la mișcarea inițială: Laurențiu Fulga
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
viața sa care putea intra oricînd în făgașul conaționalilor pe care ii întîlnește cîteodată la clubul lor (nici club, nici restaurant propriu-zis), cu figuri pitorești și nelipsite de acea filosofie ieftină a ratării vesele. Anunțul parastasului și o fotografie din tinerețe a mamei sale, pe care o iubise cu un sentiment pe care abia acum îl descoperă, produc însă acea cuplare misterioasă a diferențialelor divine care schimbă destinele muritorilor de rînd și îl fac să decidă plecarea spre țară, ca să dea
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
planul memoriei interioare, adică al unei așa-zise revelații, un revelator fotografic mai degrabă pe care se reconstituie, cu mare efort și cu concursul unui mare număr de personaje episodice, piese dintr-un imens puzzle, trecutul, istoria adevărată, începînd cu tinerețea părinților săi, traiectoria singulară a celui care poate să spună nu (Horia, care dezertează în 1941 după ce a participat la eliberarea Basarabiei, dar nu vrea să treacă mai departe de Nistru, pentru că acela nu era războiul lui), figură luminoasă a
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
am zis, iar dacă nu duhul, atunci măcar tiparul lui, de dascăl nestăpînit, vîrît cu pasiune în politică și care, la vremea lui, s-a pus cu autoritatea, riscîndu-si pielea, apoi slujba, în numele unor idei care l-au înfierbîntat în tinerețe. Creangă însă, daca socotim mai bine, nu s-a lăsat ademenit de uși, ci de treburi mai înalte decît intrarea prefecturii din Iași. Ochea ideile timpului și, cu toate că nu suferea popimea, era un om cu frica lui Dumnezeu. Lucru important
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
Drută, Grigore Vieru și Nicolae Dabija. Pe vremuri, arată autorul nostru, Ion Drută a îndeplinit, prin opera să, roluri pozitive. Dar, treptat, stabilindu-se la Moscova, sub raport politic Ion Drută a devenit duplicitar, depărtîndu-se, azi, de activismul național din tinerețe. Pe poziții, afirmă dl Bruchis, a rămas dl Nicolae Dabija, alăturea de un corp ponderos de scriitori adevărați, care își continuă, consecvent, militantismul (Aici aș aminti și grupul, admirabil că ținută modernă, al tinerilor scriitori din jurul revistei Contrafort). Pentru că dl
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
și, respectiv, epocii Ceaușescu, este locul să arătăm că primul interval este privit de Dan Desliu cu mai multă îngăduința decât al doilea, spre acesta îndreptând cele mai multe vituperări. Omenește îl putem înțelege pe Desliu, epoca Dej fiind pentru el epoca tinereții, dar cântărind realitățile cu măsuri afective el le și deformează. I se pare că în anii cincizeci, echipa de la conducere "a știut să trateze altfel sfera artei și culturii", adică altfel (și deci mai bine) decât a făcut-o, în
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
în anii ^80, "nu mai puteai să publici o carte de versuri în care nu era măcar o poezie directă în legătură cu El și cu Ea". Exagerări, și într-o privința și în cealaltă, răsfrângând o subiectivitate care, privitor la anii tinereții celui ce se confesează, înclină mai degrabă să absolve decât să încrimineze, aceasta întâmplându-se nu doar cu mării scriitori "colaboraționiști", dar și cu unii mânuitori de la vârf ai puterii, precum Chisinevschi. Invocând argumentul că nu judecă decât întemeindu-se
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
scrierile volumului pe care il comentez. Asta deși, aici, supraviețuiește, evident, chiar descarnata de fapte iar tematica este curat ecleziastica. Amplă povestire Pustnicul Pafnutie și ucenicul sau Ilarion ne plasează în plină atmosferă ecleziastic monahala. Pe Pafnutie îl chemase în tinerețe Dumitru, se încurcase cu o fată, gresînd prin preacurvie. Destinul a voit să-l găsească, în plin munte, pe pustnicul Ilarion, care se canonea bucuros într-o peșteră pierdută. Ilarion, pustnic și preot, l-a plăcut pe tînărul Dumitru și
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
locuri secrete în care lumea se regăsește visata de către lumea poemului. Deși eul liric ar putea părea prea implicat în versuri, el nu se înfățișează niciodată ca atare, ci își înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu podoabele mele veștede/ și nimeni niciodată n-o să afle urmele ei" - Romanța). Astfel, poeta da frîu liber lamentației, dar are grijă să și-o pună între ghilimele, sau
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
amorul artei. Căci recompensă materială pentru efortul de a citi cel putin o carte pe săptămînă, de a alerga la biblioteci după referințe, de a respecta - ai, n-ai chef - termene fixe și de a-ți pierde zile prețioase ale tinereții la masa de scris, reflectînd la textele, nu totdeauna valoroase, ale altora - e simbolică, nu acoperă nici un sfert din prețul cărții la care scrii. Iar faptul că recenziile lor par mai rele, nu are nici el nimic de a face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
la noi, cu titlul, poetizant, ca și la francezi, Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț de 34 de ani, cu un aer modest și jovial, face parte dintre regizorii care au crescut mîncînd cinema pe pîine; încă de la 9 ani, a intrat în funcție, filmînd, în
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
Alex. Ștefănescu Firescul ca produs de sinteză În 1989 Dumitru Tepeneag era o legendă. Se știa că avusese o tinerețe nonconformista, că se afirmase că unul dintre promotorii "onirismului", în a doua jumătate a deceniului șapte, si ca apoi se stabilise defintiv în Franța. După 1989, petrecându-si timpul mai mult în România decât în patria adoptiva, scriitorul a redevenit
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
o recunoaștem: nici urma de glorie în eșecul tinerilor de acum. Nici urma de amprenta specială. Privindu-le filmele, daca n-ai ști de cine sînt facute, ai crede că lupii tineri sînt bătrînicioși și fără "ghiară"... Că și nostalgia, tinerețea nu mai e ce-a fost odată. În ^99, festivalul a aniversat 40 de ani de la "1959, ediția Celor 400 de lovituri". Competiția a respins, atunci, Hiroshima, mon amour, de Alain Resnais, cotat drept "cel mai îndrăzneț și mai novator
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
reinstaura o atmosferă solemnă. Autoritatea sa are de câștigat din aceste gesturi de risipitor. El devine însă vulnerabil atunci când îi atribuie frizerului mitologizat unele poeme-poeme, pe care le-a găsit probabil printre hârtiile sale, ca pe un vestigiu al unei tinereți sentimentale, si pe care a vrut neapărat să le "valorifice", nu literar, ci editorial. Aceste texte - sau, în orice caz, unele dintre ele - nu au nici o legătură cu tonul general al cărții: "Oare asta e dragoste?/ Răsăritul acesta își va
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
speranță publicării în regimul comunist." Iată cel puțin două probleme incitante, semnalate de Alexandru George însuși cu privire la românul sau Oameni și umbre, apărut în 1996 la Editură Albatros. Să le luăm pe rând. Este așadar vorba despre un roman de tinerețe, încheiat înainte că autorul să fi împlinit treizeci de ani și cu aproape zece ani înaintea debutului sau relativ târziu (cu volumul de proza Simple întâmplări cu sensul la urmă, 1970). Evoluția să că prozator, paralelă cu aceea, nu mai
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
chiar un fel de intertextualism, autorul incluzând pagini dintr-un român de aventuri. Fiecare capitol e asezonat cu motto-uri din scriitori celebri. Nimic din toate aceste experimente aici. Dacă n-am ști că e vorba de un român de tinerețe, am spune că s-a operat o sublimare, că autorul a stilizat în Oameni și umbre o serie întreagă de încercări, asumându-și în sfârșit o formulă aparent inocentă. Dezvoltând într-un fel o afirmație dintr-un eseu inclus în
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
este lucida, distanța, echilibrată. Autoarea a reușit să aleagă între a scrie și a nu mai scrie. Pentru că a ales, a rămas, oarecum, însemnată. A trecut timpul peste autoare și pește textul ei. Trecerea timpului a mai relativizat discursul din tinerețe. Și, mai ales, în acest microroman, sau, cum spun nouăzecistii, în "eseul" recent apărut la Editură "Crater", posibilitățile de exprimare nu au mai fost limitate de prejudecăți și s-a petrecut o schimbare a spunerii discursive. Textul cîștiga în coerentă
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]