1,739 matches
-
pe măsura lui Malkuth, care e ținta lui. Yesod e stropul ce țâșnește din săgeată ca să producă arborele și fructul, e anima mundi pentru că e momentul În care forța virilă, procreînd, leagă Între ele toate stările ființei. A ști să torci acest Cingulum Veneris Înseamnă să remediezi eroarea Demiurgului. Cum e posibil să-ți petreci o viață Întreagă căutând Marea Ocazie, fără să-ți dai seama că momentul decisiv, acela care justifică nașterea și moartea, a trecut deja? Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cânta, dar iaca, Mai curând el bate toaca. Nu e ac și nu e țeapă, Însă bâzâie și-nțeapă. Rotundă ori lunguiață, Îmbrăcată-n multe rochii, Ea îți face limba creață Și îți umezește ochii. Mai ales când nu pândește, Toarce, dar nu împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte Și trăiește pe la munte. Lunga-i și stufoasa-i coadă Lasă dâre pe zăpadă. Uite-te și tu la el: Nici nu zici că
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de sârmă, Ca și cel domestic râmă; E vânat pentru pastramă, Capul i se pune-n ramă. Zboară numai pe lumină, Floarea-i este cea mai dragă; E micuță ca o fragă, Harnică-i
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
a mutat de ani În județul Botoșani. Roma Adevărul nu ne scapă: Cea cu străzile pe apă Și nu-i niciodată tristă În Italia există. Dar mai este una-n Iași, Chiar mai jos de Tătărași, Ca motanul el tot toarce, Lâna de pe caier stoarce. Veneția Cui răspunde-i dau un tort: Ea nu zboară printre stele, Că e una dintre cele Cu care se face sport. Seamănă cu un bostan, Care crește-n cucuruz, Poate chiar cu un harbuz Uite
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să toarcă de plăcere. Pe mica terasă a garsonierei sale se simțea un parfum Înălțător de dalii și liliac În floare. Înăuntru, orhidee fericite și gladiole roșii râdeau dintre rafturile bibliotecii - erau ghirlande și flori, peste tot, ca Într-o seră. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu Regina furnicilor sau cu Melc codobelc. Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le păstreze vie amintirea. Fiii nu mai aud poveștile mamelor după ce nu le mai sug laptele. Așa că eu am fost singura. Mama și mamele-mătuși mi-au spus povești nesfârșite despre ele. Indiferent ce făceau cu mâinile - că legănau copii, găteau, torceau sau țeseau - îmi susurau la ureche. În lumina arămie a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela petrecea cu Iacob atâta timp cât avea curaj, strecurându-se din grădină sau fugind de la războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el îl umplea de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată de sentimentul propriei puteri. Și când îi urma repirația, descoperea propria ei plăcere, o deschidere și o senzație de plin care o făcea să suspine, să toarcă cum fac pisicile, și apoi să doarmă așa cum nu mai dormise de când era copil. El îi spunea Innana. Ea îi spunea Baal, fratele-iubit al lui Iștar. Au fost lăsați singuri cele șapte zile și șapte nopți. Mâncarea le era adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se mai scula dintre pături până când Lea nu venea, n-o scutura și nu trăgea de ea să vină și să le ajute pe ea și pe celelalte femei la muncile lor. Doar așa o mai vedeai pe Rahela torcând, țesând sau plivind în grădină, dar le făcea pe toate în aceeași tăcere și fără să i se vadă un zâmbet. Nici Iacob n-o putea ridica din această tristețe. Jignit de tăcerea ei de fier, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au devenit mai mari și dureroși. Gleznele ei perfecte s-au îngroșat. Dar tot ce ținea de neplăcerile femeilor însărcinate era pentru ea o fericire. A început chiar să cânte în timp ce avea grijă de focuri sau când lua fusul să toarcă. Familia a fost surprinsă de sunetul dulce al vocii ei, pentru că nu o mai auziseră cântând până atunci. Iacob a dormit cu Rahela în fiecare noapte cât timp a fost însărcinată, o încălcare ciudată a obiceiului și o incitare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu ne-au lăsat complet singuri pe mine și pe Iosif, abandonați de cei care începuseră dintr-odată să se vadă pe ei înșiși prin ochii cruzi ai celor mai mari. După asta, Zabulon și Dan au refuzat să mai toarcă lână pentru mamele noastre și după ce s-au rugat și au implorat, li s-a dat voie să se ducă și ei cu frații mai mari la pășuni. Cele două perechi de gemeni - atunci când nu pliveau în grădină sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca făcând parte din cercul mamelor mele. Oricum copiii nu aveau prea mult timp de joacă. Când puteam să ducem câteva surcele singuri, eram puși să facem diverse treburi, să plivim în grădină, să cărăm apă, să dărăcim lână, să toarcem. Nu-mi amintesc de mine fără un fus în mână. Știu bine că eram certată pentru neîndemânarea mea, pentru că în lâna mea rămâneau cocoloașe și pentru că firul pe care îl torceam nu era egal. Lea era cea mai bună mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în grădină, să cărăm apă, să dărăcim lână, să toarcem. Nu-mi amintesc de mine fără un fus în mână. Știu bine că eram certată pentru neîndemânarea mea, pentru că în lâna mea rămâneau cocoloașe și pentru că firul pe care îl torceam nu era egal. Lea era cea mai bună mamă din lume, dar nu era și cea mai bună profesoară. Ea era atât de îndemânatică din fire, că nu putea înțelege că un copil mic pur și simplu nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu era egal. Lea era cea mai bună mamă din lume, dar nu era și cea mai bună profesoară. Ea era atât de îndemânatică din fire, că nu putea înțelege că un copil mic pur și simplu nu putea să toarcă firul perfect, așa că își pierdea răbdarea: - Cum se poate ca fiica Leei să aibă mâini așa de stângace? mi-a zis într-o zi, privind firul plin de noduri care ieșise din mâinile mele. Am urât-o pentru vorbele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu mai puteau să mă cuprindă, dar eram totuși acolo, ghemuită în poala ei, din nou un copil mic, protejat și iubit, iar povestea lui Uttu a început să curgă în urechea mea: - Odată, demult, pe când femeile nu știau să toarcă lâna și să facă haine din ea, oamenii hălăduiau pe pământ goi. Ziua erau arși de soare, noaptea tremurau, copiii mureau de frig. Dar Uttu a auzit plânsetele mamelor și i-a fost milă. Uttu era fiica lui Nanna, zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dreapta. Uttu i-a lăsat un fus făcut din lapislazuli, care lumina ca un glob albăstriu pe cerul de aur, iar firul era făcut din raze de soare. Enhenduanna a adormit în brațele zeiței. În timp ce dormea, Enhenduanna a început să toarcă ea însăși, fără să știe, fără să vadă și fără să obosească. A tors până când firul a fost atât de lung încât ar fi umplut cămara zeului Nanna. Iar el a fost așa de mulțumit, încât a lăast-o pe Uttu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
glob albăstriu pe cerul de aur, iar firul era făcut din raze de soare. Enhenduanna a adormit în brațele zeiței. În timp ce dormea, Enhenduanna a început să toarcă ea însăși, fără să știe, fără să vadă și fără să obosească. A tors până când firul a fost atât de lung încât ar fi umplut cămara zeului Nanna. Iar el a fost așa de mulțumit, încât a lăast-o pe Uttu să le învețe pe fiicele Enhenduannei să facă oale de lut și de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am simțit mirosul de pământ reavăn și de mosc care plutea în jurul tinerei mele mătuși, am ascultat vocea ei dulce, lichidă și am uitat definitv orice durere. Când povestea s-a terminat, mi-a arătat că firul pe care îl torsesem între timp era la fel de curat, de puternic și de egal ca acela făcut de Lea. Am sărutat-o pe Bilha de o mie de ori și am fugit la mama să-i arăt. Ea m-a luat în brațe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru familia mea, în velințe și în materiale numai bune de vândut. A început să-mi placă să-mi las mintea să umble în timp ce mâinile își vedeau de treaba lor precisă. Chiar și la bătrânețe, când firul pe care îl torceam nu mai era de lână, ci de in, aveam să-mi amintesc parfumul suav al mătușii mele și buzele ei care se arcuiau spunând numele zeiței, Uttu. I-am spus lui Iosif povestea zeiței Uttu, țesătoarea. I-am spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care prezența bărbaților le aducea întotdeauna. În zilele obișnuite, la corturi stăteau doar femeile și copiii. Dacă un bărbat se simțea rău și stătea în cortul lui sau la soare, în jurul lui munca femeilor mergea înainte, făceau pâine, bere sau torceau lână, iar el se simțea destul de rușinat de starea lui încât să nu-și facă simțită prezența. Dar acum aveam în jur o întreagă ceată de bărbați sănătoși care se învârteau pe acolo fără treabă. „Ce obositori sunt”, zicea mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adăpatul vitelor, ei ne ajutau să despachetăm pentru masa de fiecare seară. Noi îi ascultam cântând cântece păstorești, adresate cerului și stelelor. Ei auzeau cântecele noastre de tors și țesut, pe care le îngânam când mergeam și în același timp torceam lână cu niște fuse micuțe. Ne aplaudam unii pe alții și râdeam împreună. A fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. A fost ca un vis. Cel mai des cântam seara, chiar înainte de culcare sau dimineața devreme, când încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mamre. Spre deosebire de mine, fiul lui Re-nefer nu putuse să-și ascundă inima de mama lui. Re-nefer le disprețuia pe femeile din oraș de când venise ca tânără mireasă în Salem. - Proaste și seci, le ștampilase ea pe toate. Nu știu să toarcă, țes catastrofal, se îmbracă ca niște bărbați și nu știu nimic despre ierburi. O să-ți facă niște fii la fel de proști, îi spusese Re-nefer fiului ei. O să avem grijă să ai parte de altceva. Re-nefer fusese impresionată de priceperea moașei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
peste față și i-a rupt dinții. După asta, ea a început să dispară. Cea mai dulce, micuța mamă, s-a făcut și mai slabă și mai mică și mai tăcută și mai atentă. N-a mai gătit, doar a tors, iar firul ei era mai subțire decât orice fir tors vreodată de o femeie, ca un fir de păianjen. Apoi într-o zi, s-a făcut nevăzută. Hainele îi rămăseseră în așternut și cele câteva inele stăteau acolo unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea cine știe ce calități evidente. Doamna casei mă mângâia când mă vedea, mai mult ca pe o pisică, dar se îndepărta înainte de a veni momentul conversației. Nici servitorii nu prea știau ce să facă cu mine. Mi-au arătat cum să torc in, așa încât să pot ajuta la munca casei, dar mâinile mele învățau încet și cum nu puteam să stau cu ei la bârfe în bucătărie, m-au lăsat singură. Principala mea ocupație era să stau cu Re-nefer, dar ea prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]