22,705 matches
-
supremație și dominarea celuilalt. E vorba de un nou cod în termenii căruia e gândită relația cu celălalt, fondat pe o cultură a diferenței, învățată și bine exersată, pe care memoria generațiilor care ne-au precedat ne-o amintește pe tonul cel mai cuceritor, cel al faptului de viață trăit în mod firesc, destins, îmbogățitor, fără agresivitate ideologică, fără ifos. Exact așa cum ne-ar plăcea să o trăim și să o întemeiem pe durata lungă." * În paginile de proză ale numărului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
de carton, vrea să fie adulat - dar toate strădaniile sale se pierd în gol, pentru că adevărul e în altă parte, în adînc, într-o realitate dramatică, amară, ce nu se lasă răstălmăcită". Ori această patetică dezicere de sistemul concentraționar, în tonuri drastice, echivalînd cu o incontestabilă concluzie: "Aș vrea să pot ieși măcar un timp din istoria care se face în jurul meu, regizată cu abilitate și cinism de către o speță de politicieni submediocri. Aș vrea să uit o vreme rușinea de
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
în principiu, o anumită energie retorică greu de specificat. Revel e un conviv în sensul antic al termenului. Angajat, pătimaș, și totuși elegant detașat, cu toate că interlocutorul este propriul său fiu. Nici intimism, nici neutralitate, ci o amiabilitate sinceră, convingătoare - iată tonul conversației între cei doi. Cartea poate fi citită și ca debut filozofic al lui Matthieu Ricard, care deși a investit ani în cercetarea biologică și în traducerea unor texte budiste fundamentale în engleză și franceză, nu e cunoscut ca gînditor
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
Raicu, Valeriu Cristea, Eugen Simion... Judecățile sale de valoare, vădind lecturi serioase și bun gust, sînt exprimate cu naturalețe cuceritoare. Fără prejudecățile, prețiozitățile sau teribilismele celor din generația lui, Daniel Cristea-Enache analizează și argumentează, relevă calități și defecte, pe un ton ponderat, din care răzbate însă pasiunea cu care trăiește "romanul literaturii". În nr. 354, scriind despre Saludos de Alexandru Ecovoiu, cu ocazia reeditării acestuia în colecția "100+1 capodopere ale romanului românesc" a Editurii Gramar, cronicarul îl recunoaște, în bună
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
sine? Sau se reduc cele două la una singură? În filozofia contemporană chestiunea supraviețurii, formulată în termenii experimentelor mentale din categoria celor despre fiziune, aparține unui mai larg cîmp de probleme privitoare la identitate. Scepticismul lui David Hume a dat tonul unei tradiții importante în gîndirea occidentală, care consideră că a căuta să găsești și să definești sinele e fie imposibil (căci scotocind în noi înșine după acel miez misterios de identitate ne vom izbi totdeauna de un simplu amestec de
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
lumînarea în textul din Cronica acele noi dovezi sau măcar noi argumente în favoarea ideii nebune aruncate ca o piatră în apă de către dl Georgescu și pe care tot mai mulți înțelepți sar s-o scoată. Și nu găsesc decît un ton din ce în ce mai sigur și mai puțin doritor de replică pe care ni se cîntă trista poveste a poetului. Citez din dl Codreanu: "în puține cuvinte, lucrurile stau astfel: la 28 iunie 1883, Eminescu a fost dus, în chip brutal ("în cămășoiul
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
a întins pe hidrofanele străzi,/ felină feroce, gata oricînd s-o înșface/ oamenii de ceară ca s-o deceleze,/ s-o ducă triumfali pe tarabele unde/ și-au făcut vitrine din goarnele de ieri." (!) În ciclul Gâlceava simțurilor cu spiritul... tonul sobru este tăiat de versuri care mustesc de umor involuntar: "Dar sub dușumelele de deasupra pivniței feudale/ șobolanul Pampon/ suferă neputincios amintindu-și cum astă-iarnă,/ pe malul Trotușului, pământul înghețat bocnă/ nu-l lăsase să-și îngroape decedatul pater." Energia
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
Scrisorile lui Steinhardt din volumul recent apărut (Dumnezeu în care spui că nu crezi..., Scrisori către Virgil Ierunca, 1967-1983, Humanitas, 2000) sînt interesante tocmai pentru modul în care reafirmă o formulă stilistică personală, stabilă în aparenta ei diversitate. În corespondență, tonul variază, făcînd să alterneze umilirea, exaltările, curtoazia, autoironia. Citatele pioase și tendința de minimalizare a suferințelor ar risca să devină o manieră, să trezească suspiciuni asupra autenticității lor, dacă nu ar apărea din cînd în cînd și izbucnirile afective, chiar
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
atenuate de scuze doar după ce și-au purtat mesajul. Adesea indignarea estetică e în crescendo: cînd afirmă, de pildă, despre un roman contemporan "că e o carte artificioasă, plictisitoare - mai ales -, că e o tîmpenie și o porcărie" (p. 121). Tonul familiar glumeț - "alde Cioran" (p. 39), "la alde mine"(p. 112), "praf gemacht, cum spun gagiii" (p. 178), "garsoniera mea, grav șubrezită și paradită" (p. 213) - se integrează și în scrisori discursului pe teme religioase: "peisajul (...) unei intimități cu blîndețea
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
a lumii mai mult decît bizare în care trăim. Colecția de fapte diverse adunate aici de toți redactorii Dilemei se transformă tot mai mult într-o mică oglindă a vieții din România noastră cea de toate zilele. Să începem, în ton cu preocupările noastre, cu un număr mai vechi, A scrie, a citi, și cu un decupaj pe temă al lui Dan Stanciu: "Cobor scările spre metrou. Pe trepte, purtat de curent încolo și încoace, un ziar. Nu i se vede
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
elan" beneficiază de prezentări precise și imparțiale. Un lung șir de anexe continuă indirect demonstrația: sînt amintite diverse teorii și perspective asupra muzicalității textului poetic (Schopenhauer, structuraliștii G. Saint-Guirons și Nicolae Moutard, teoria Tohăneanu-Funeriu sau cea a lui Constantin Brăiloiu). Tonul convențional-academic al eseului dispare în cea de-a doua parte, Antifonic: Dialog între Philologus și Philomena. Duetul secund instaurat de cuvîntul editorului Șerban Foarță se arată acum în toată complexitatea sa - un dialog liber și erudit, o explicație și o
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-o Românie ce se vrea democratică, nu bîntuie oare fantoma naționalismului deșănțat, de la Vadim și Păunescu la Funar și la îndeajuns de numeroșii lor suporteri ce oglindesc cu fidelitate ceaușismul? Oare PDSR nu mimează, la rîndul său, pe
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
pînă în anul 1922. Cartea nu este ieșită din comun prin genul pe care îl ilustrează, prin convenția literară sau, mai bine zis, epică, în care intră - prin datele sale obiective, cu alte cuvinte, - ci prin natura viziunii și prin tonul său poetic, de o enormă puritate, și prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
dl. Constantinescu un mare președinte și un mare om de stat. Măcar amintirea acestei caracterizări și ar fi trebuit să-l îndemne pe dl. Ursu să se abțină de la întrebuințarea acestei expresii peiorative, cu totul nelalocul ei. Cu un același ton pamfletar își scrie și Cornel Nistorescu editorialul din EVENIMENTUL ZILEI. Dar cel puțin dl. Nistorescu e egal cu sine însuși. El începe cu o parabolă a căruței pentru a descrie funcționarea CDR și ajunge la observații analitice de tip "Convenția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
un prim pas pe drumul către Tetralogie și Tristan. "Olandezul" se află la intersecția dintre genuri și stiluri, între opera romantică și drama muzicală, între povestea fantastică și cadrul realist, între îndrăznețe proiecții muzicale ale viitorului ca "Balada" Sentei și tonul de opéra comique al intervențiilor lui Daland, între un fel de folclor marinăresc inventat și un simfonism somptuos. Această pluralitate de straturi unificate prin viziunea dramatică genială a lui Wagner ridică în fața punerii în scenă și a interpreților probleme delicate
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
Machiavelli, absența ei creează monștri și este imediat remarcată. Fie și în acest mod negativ, morala își face neapărat simțit rostul în politică. Dezinteresații de putere (adică aceia pentru care mijloacele contează iar scopul nu poate scuza nimic) nu dau tonul în politică. Nu lor le aparțin deciziile capitale. Nu ei conduc jocul. Dar fără ei nu se poate. Ei sînt ca sarea-n bucate. Doar ei pot opri jocul politic să se degradeze într-o luptă surdă și oarbă, pe
Peștele pe uscat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16904_a_18229]
-
Alex. Ștefănescu O nouă sensibilitate Daniel Bănulescu, Mihail Gălățanu, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu și încă doi-trei autori de vârsta lor (în jur de patruzeci de ani) sunt probabil cei care vor da tonul în poezia românească la începutul secolului douăzeci și unu. Ei au descoperit o nouă sensibilitate, de fapt, au redescoperit sensibilitatea, după ce poeții generației '80, cu umorul lor de studenți la litere, au înmormântat-o în joacă și înmormântată au lăsat-o. Redescoperirea
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
de recuperare morga retorică pe care autorul și-o arogase pe parcurs. Chiar dacă nu ai vederi feministe, finalul îți lasă oarecum sentimentul de înșelăciune, de păcăleală: pozînd în persoana iluminată, obiectivă, netulburată de prejudecăți ori ambiții obscure, Lipovetsky sfîrșește pe tonul clasic al misoginilor: anunțînd ritos supremația bărbatului într-o lume menită să fie stăpînită și construită de el. Presupunînd că ai fi de acord cu afirmația aceasta, simplul fapt că ea încoronează un convolut demers aparent menit să re-legitimeze importanța
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
mai este nici soția-mama supusă, nici iubita adorată a epocilor trecute, ci o făptură independentă, cu voința de a-și face un destin propriu, care include de cele mai multe ori atît o familie, cît și o spectaculoasă carieră. Spune Lipovetsky, pe ton de profet satisfăcut și om de știință totodată: Totul în viața feminină a devenit alegere, obiect de interogație și arbitraj; în principiu, nici o activitate socială nu le este interzisă femeilor, nimic nu le mai fixează locul în ordinea socială; iată
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
mutant nefericit,/ plimb fiarele manipulării analgezice/ prin ozonul astmatic al blestemului,/ atît de puțină uitare în consolarea divină"..., în cea de-a doua jumătate discursul poetic se mai aerisește, lăsînd loc și poeziilor scurte în care poetul are tendința părăsirii tonului grav, meditativ și încearcă să introducă ludicul într-o formă ușor naivă: cununia "mi-e dor de tine/ fiindcă / mi-e dor de altceva/ decît de a fi om/ te dezleg de lume/ și te invit/ acolo unde/ dragostea nu
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
doar să prevină cititorul asupra ușoarelor modificări - uneori - a unor semnificații consacrate). Cât despre tensiunea internă, profund dialectică, a relației, se vor afla suficiente ocazii pentru formarea unei opinii în acest sens: Brentano, Mach, Meinong, Weininger, Ebner, Schlick, Wittgenstein etc. Tonul lui Kampits, degajat și întrucâtva ludic, constituie privilegiul celui care își stăpânește foarte bine subiectul și care își poate permite să-l recompună după o inspirație de moment. Îmi închipui că a scris această carte într-o vacanță, cu ferestrele
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
curînd mecanică: foarte multe publicații și-au introdus în subtitlu adjectivul independent: "Ziar național independent" (Adevărul), "Săptămînal independent de opinie și cultură" (Baricada), "Săptamânal independent de informație, opinie și divertisment" (Gazeta de Alba) etc. Banalizat, adjectivul a fost supralicitat - în ton bombastic - "Săptămînal absolut independent" (România Mare) sau prin acumulare - "Săptamânal național independent și echidistant" (Cronica politică). Unele subtitluri au introdus elemente de enunț publicitar - "Cel mai important ziar din Bucurețti" (Libertatea). Altele sînt exagerat de lungi: "De citit numai acasă
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
citirea unor texte precum Zenobia. Experimentul dă un plus de veridicitate, de autentic, actului literar. Restul volumului (Medium, Poetizați, poetizați...) cuprinde texte scrise mult înainte de Zenobia (majoritatea în anii '40). Suprarealismul în proză cunoaște încă de atunci aceeași apropiere de tonul confesiv, de persoana întîi. Autorul relatează experiențe (onirice sau nu) teoretizează, comentează, cultivîndu-și indiferența față de uniformitatea stilistică și amintind tot timpul ținta principală a fiecărui rînd.: "Mă opresc mereu la acele neînsemnate lucruri care sînt capabile să arunce o cît
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
Lucian Boia se oprește, printre altele, la cel puțin trei teme ce-au ocupat (sau mai ocupă încă) spațiul public autohton: statul-națiune, Europa unită și identitatea comunism-nazism. Iar contrastul între pasiunile vindicative ale apărătorilor autohtoni ai eternității națiunii române și tonul neutru și motivat al istoricului susținând inventarea națiunii și a unității europene ce vine să-i ia locul nu poate naște decât ironie. Acestea nu sunt însă decât unele dintre temele imaginarului abordate de cunoscutul istoric român în ultima sa
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
același an ca și Heim, dar într-un sat bănățean. E o construcție cum nu se putea mai fericită în simbolismul ei, și fără îndoială conștientă: între feericul de fantasmă din primele pagini și luciditatea austeră și ușor sfătoasă din tonul lui Cornel Ungureanu se întrupează, de fapt, eroul cărții, așa cum e el: fantastic, dar totuși real. Faptul că un asemenea om există îi face euforici pe partenerii săi de conversație. Cum altfel ar putea fi? Michael Heim, Un Babel fericit
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]