KorAP: Find »[drukola/base=topic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...56 >

1,385 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

circumstanțiale (46a) în secolul al XVI-lea, structura se extinde rapid la argumentele propoziționale, fie nedisociată (46b) (ca să) (Zafiu 2016), fie disociată (47) (ca... să). În structurile scindate (47), spațiul dintre ca și să găzduiește constituenți cu interpretare pragmatică de topic sau de focus, întocmai ca în româna contemporană (v. Stan 2007). (46) a. am muncit mult și cu oamenii mănăstirii ca să fie sfântei mănăstiri de hrană (DÎ.1573: IV) b. mai bine-ți iaste ca să piiae unul din mădularele tale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sat la Areni (CLM.1700−50: 161v) Interpretarea focală (ca focus informațional) a obiectului este de asemenea posibilă, iar acest fapt nici nu ridică probleme teoretice (sub ipoteza izomorfismului periferiilor sintactice, la fel ca periferia CP, care conține proiecții de topic și de focus, și periferia vP poate găzdui proiecții de topic și de focus); obiectul direct năvală în (53e) primește această intepretare. Analiza atentă a fragmentului din (56) (corespunzând exemplului (53e)) extras din Letopisețul lui Ureche (ULM.~ 1725) arată că

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
informațional) a obiectului este de asemenea posibilă, iar acest fapt nici nu ridică probleme teoretice (sub ipoteza izomorfismului periferiilor sintactice, la fel ca periferia CP, care conține proiecții de topic și de focus, și periferia vP poate găzdui proiecții de topic și de focus); obiectul direct năvală în (53e) primește această intepretare. Analiza atentă a fragmentului din (56) (corespunzând exemplului (53e)) extras din Letopisețul lui Ureche (ULM.~ 1725) arată că, de fapt, un subconstituent (Bodgan Vodă) al subiectului (oastea lui Bogdan

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că, de fapt, un subconstituent (Bodgan Vodă) al subiectului (oastea lui Bogdan Vodă) este menționat anterior în discurs; din această perspectivă, nu este clar dacă subiectul ocupă poziția de generare [Spec, vP] sau este deplasat în specificatorul unei proiecții de topic din periferia internă propozițională. (56) Războiul lui Bogdan vodă cu léșii. Deci cându au fostu în mijlocul pădurii, [făcut-au]V[năvală]O[oastea lui Bogdan vodă]S la carele leșilor. (ULM.~ 1725: 17r) Rezultate de reținut • existența procesului de "object

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
carele leșilor. (ULM.~ 1725: 17r) Rezultate de reținut • existența procesului de "object shift" instanțiat prin propoziții VOS în româna veche arată că argumentul intern se poate extrage în mod liber din VP; propoziții ca (53a), cu inversiune verb - auxiliar și topică VOS arată că obiectul se extrage în mod obligatoriu din VP, proces descris (prin raportare la româna contemporană) în §III.2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele din româna veche

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
text în exemplele de față). Așadar, în statistică, vom urmări doar secvențele verbale cu clitice pronominale / auxiliare / clitice și auxiliare. Reamintim că adoptăm structura periferiei stângi propuse de Rizzi (1997, 2002) (v. §II.2.2); de asemenea, spre deosebire de proiecțiile de topic, care pot fi multiple, proiecția de focus este unică (v. Rizzi 1997). 3.1 Caracteristici ale gramaticii V2 în limbile romanice vechi Stadiile medievale ale limbilor romanice prezintă următoarea particularitate proeminentă de topică: în propozițiile principale declarative, verbul apare în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a.), ținta deplasării verbului în domeniul C este o proiecție de tip completiv, și anume FINP (la Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015a, 2015b). Din această perspectivă, structurile V1 sau structurile în care verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin ACORD cu trăsături ale centrelor funcționale cu relevanță discursivă (TOPP / FOCP). După alți autori (Cruschina 2011; Sitaridou 2011; Poletto 2014), verbul însuși se deplasează în proiecțiile cu relevanță discursivă (v. și Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Hopper și Traugott 2003: 23; Lehmann 2004: 162; Marchello-Nizia 2006: 44; Roberts 2007: 122-141; Dragomirescu 2015b: 185-186). Ledgeway (2012: 68; 2015e: §46.3.3.1) arată că, drept efect al topicalizării frecvente a subiectului, structura (60) conținând un subiect periferic topic este reanalizată ca o structură în care subiectul ocupă o poziție nonderivată în nucleul propozițional, adică [Spec, IP], iar verbul ocupă o poziție în domeniul flexionar IP (63). (63) [P. stângăTOP / FOC V [N. propozițional S tV X] ==> [P. stângăØ

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
71) Leggesi di Salamone che... citi.PREZ.3SG=se de Solomon că ' Se știe despre Solomon că' (italiana veche; Poletto 2014) Urmând cercetări mai vechi ale Paolei Benincà, Poletto (2014) analizează aceste structuri ca implicând ridicarea verbului la proiecția de Topic pentru a satisface o constrângere de tip Tobler-Mussafia. Analizând date din siciliana veche, venețiana veche, spaniola veche, occitana veche, franceza veche și sarda veche 24, Wolfe (2015a) propune însă o analiză mai rafinată a structurilor romanice vechi V1, exploatând între

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
date din siciliana veche, venețiana veche, spaniola veche, occitana veche, franceza veche și sarda veche 24, Wolfe (2015a) propune însă o analiză mai rafinată a structurilor romanice vechi V1, exploatând între altele și Teoriatopicului nul (= elemente eliptice cu valoare de topic), și identifică patru valori pentru structurile în care verbul ocupă prima poziție: topic de continuitate (topicul nul este coreferențial cu o expresie nominală anterior menționată) (72a); topic deictic (topicul nul este legitimat doar dacă este legat deictic și folosit într-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sarda veche 24, Wolfe (2015a) propune însă o analiză mai rafinată a structurilor romanice vechi V1, exploatând între altele și Teoriatopicului nul (= elemente eliptice cu valoare de topic), și identifică patru valori pentru structurile în care verbul ocupă prima poziție: topic de continuitate (topicul nul este coreferențial cu o expresie nominală anterior menționată) (72a); topic deictic (topicul nul este legitimat doar dacă este legat deictic și folosit într-o manieră conversațională) (72b); structuri V1 narative (72c); structuri V1 rematice (întreaga propoziție

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Wolfe (2015a) propune însă o analiză mai rafinată a structurilor romanice vechi V1, exploatând între altele și Teoriatopicului nul (= elemente eliptice cu valoare de topic), și identifică patru valori pentru structurile în care verbul ocupă prima poziție: topic de continuitate (topicul nul este coreferențial cu o expresie nominală anterior menționată) (72a); topic deictic (topicul nul este legitimat doar dacă este legat deictic și folosit într-o manieră conversațională) (72b); structuri V1 narative (72c); structuri V1 rematice (întreaga propoziție conține informație nouă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vechi V1, exploatând între altele și Teoriatopicului nul (= elemente eliptice cu valoare de topic), și identifică patru valori pentru structurile în care verbul ocupă prima poziție: topic de continuitate (topicul nul este coreferențial cu o expresie nominală anterior menționată) (72a); topic deictic (topicul nul este legitimat doar dacă este legat deictic și folosit într-o manieră conversațională) (72b); structuri V1 narative (72c); structuri V1 rematice (întreaga propoziție conține informație nouă și introduce referenți neactivați în discurs) (72d). (72) a. Mecti, adunca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
exploatând între altele și Teoriatopicului nul (= elemente eliptice cu valoare de topic), și identifică patru valori pentru structurile în care verbul ocupă prima poziție: topic de continuitate (topicul nul este coreferențial cu o expresie nominală anterior menționată) (72a); topic deictic (topicul nul este legitimat doar dacă este legat deictic și folosit într-o manieră conversațională) (72b); structuri V1 narative (72c); structuri V1 rematice (întreaga propoziție conține informație nouă și introduce referenți neactivați în discurs) (72d). (72) a. Mecti, adunca, unu exemplu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasează verbul sub inversiune în româna veche. Să ne reamintim că structura domeniului C include două proiecții de complementizator care reprezintă limitele domeniului, FORCEP și FINP; între cele două proiecții completive se generează periferia stângă a propoziției, conținând proiecții de topic și de focus (v. Rizzi 1997 și următoarele). Sub analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), oricare dintre specificatorii domeniului C poate găzdui verbul sub inversiune. Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumentează explicit pentru deplasarea verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sugera o implementare tehnică a acestei idei la sfârșitul acestei secțiuni (v. §3.2.2.1.4 infra). Un alt argument indirect împotriva deplasării V-la-FOC derivă din structura periferiei stângi a românei. Spre deosebire de limbi ca italiana, care organizează domeniile de topic și focus în câmpuri ierarhizate (câmpul de topic > câmpul de focus (>FINP)) (v. Ledgeway 2012: 158-168 și bibliografia), româna modernă pare să verifice formularea propusă inițial de Rizzi (1997), în care topicul se poate lexicaliza și la stânga și la dreapta

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sfârșitul acestei secțiuni (v. §3.2.2.1.4 infra). Un alt argument indirect împotriva deplasării V-la-FOC derivă din structura periferiei stângi a românei. Spre deosebire de limbi ca italiana, care organizează domeniile de topic și focus în câmpuri ierarhizate (câmpul de topic > câmpul de focus (>FINP)) (v. Ledgeway 2012: 158-168 și bibliografia), româna modernă pare să verifice formularea propusă inițial de Rizzi (1997), în care topicul se poate lexicaliza și la stânga și la dreapta focusului (TOP1P > FOCP > TOP2P (>FINP)) (v. discuția din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Spre deosebire de limbi ca italiana, care organizează domeniile de topic și focus în câmpuri ierarhizate (câmpul de topic > câmpul de focus (>FINP)) (v. Ledgeway 2012: 158-168 și bibliografia), româna modernă pare să verifice formularea propusă inițial de Rizzi (1997), în care topicul se poate lexicaliza și la stânga și la dreapta focusului (TOP1P > FOCP > TOP2P (>FINP)) (v. discuția din §II.2.2)36. Așadar, ca și în cazul inversiunii din româna modernă, sub analiza V-la-FOC rămâne neexplicată adiacența strictă a verbului la pronumele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
faptului că auxiliarele și cliticele nu se deplasează la C, ci rămân in situ (v. §2 supra; v. și Avram 1999; Hill și Alboiu 2016)? Desigur, acest argument devine valid atunci când se va arăta că și limba veche permite lexicalizarea topicului la stânga și la dreapta focusului, la fel ca limba modernă, însă acest aspect face obiectul unei cercetări viitoare. În orice caz, la prima vedere, propoziții ca (95f) în care între verbul inversat (deplasat la FINP, v. §3.2.2.1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca (95f) în care între verbul inversat (deplasat la FINP, v. §3.2.2.1.3 infra) și elementul interogativ (care ocupă Spec, [FOCP]) se pot lexicaliza și alți constituenți verifică în mod direct ipoteza că și în limba veche topicul se poate lexicaliza și la stânga și la dreapta focusului. (95f) Până cându păcătoșii, Doamne, până cându păcătoșii laudă-se? (CC2.1581: 32) 3.2.2.1.3 V-la-FINP Materialul lingvistic analizat mai sus arată că proiecțiile FORCEP și FOCP nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
veche și româna modernă rezultă din opțiunile diferite de deplasare a constituenților în proiecția verbală extinsă. Structura funcțională propusă pentru domeniul CP și porțiunea superioară a domeniului IP este următoarea (ignorăm, pentru această reprezentare, grupul negației NEGP și proiecțiile de topic TOPP din periferia stângă a propoziției): (104) FORCEP qp FORCE 0 FOCP qp FOC0 FINP [uFocus] qp FIN0 PERSP* qp PERS0 IP {MOODP > TP > ASPP} Într-o structură simplă cu encliză pronominală, de tipul celei din (98a), verbul (la subjonctiv

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
poate fi precedat de obiecte (118) (v. și Zafiu 2014), adjuncți (119) sau predicate ((116b), (117f)); nespecializarea poziției preverbale este caracteristică și propozițiilor subordonate. Poziționarea constituenților preverbali în periferia stângă propozițională îi asociază cu diverse interpretări pragmatice (diverse tipuri de topic sau focus) (v. și §3.2.2.1 supra; v. și Zafiu 2014). A se observa și faptul că obiectele directe periferice sunt opțional dublate clitic ((118a-c) vs (118d-e)) (observație formulată de Mensching 2012 și pentru alte limbi romanice); absența

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
legată în mod direct de accesarea de către alți constituenți a periferiei stângi. Cu alte cuvinte, deplasarea V-la-C nu constrânge sau favorizează într-o manieră specială accesul la periferia stângă; spațiul periferic este în mod liber accesibil constituenților marcați pragmatic ca topic sau ca focus și se poate accesa sub orice formă a gramaticii verbului (V-la-I sau V-la-C). (120) a. Domnu e luminra mea și scoțătoriulu mie<u>, de nimenreme voiu teame. (PH.1500−10: 21r) b. De dulce-cinstiți și de Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de tipul VeniuntHerbitam duo praetoris aemuli non molesti (Verr 2.3.78), discutate de Devine și Stephens (2006: 150-153), în exemple ca (123) se face o partiție clară a structurii informaționale a propoziției cu inversiune: verbul inversat are o valoare topică (tipărită ... Tipăritu-s-au), iar restul propoziției introduce informație nouă (locul și data tipăririi): (123) (Dumnezăiasca Liturghie, acmu întăi tipărită rumănește, cu multă osârdie, să-nțăleagă toț spăsenia lui Dumnezău cu întreg înțăles.) Tipăritu-s-au la svânta Mitropolie în Iaș

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
doar una dintre valorile/funcțiile acestui fenomen. O analiză mai permisivă atribuie deplasării la C o valoare / funcție mai generală - strategie de codare a forței asertive (v. Ledgeway 2008) - și o serie de valori secundare, de tipul focus, contrast, valoare topică etc. (iii) În §3.2.2.1 supra, am căutat să identificăm proiecția care găzduiește verbul deplasat la C și am identificat-o ca fiind FINP (i.e. [Spec, FINP], sub deplasarea ca grup a verbului). Din această perspectivă, am avut

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]