1,605 matches
-
cetate, adică o întăritură de pământ și bârne. În 1462, această întăritură nu mai avea nici un rost, era doar un reper topografic „unde a fost cetatea lui Duma Negru”. Satele lui Duma Negru erau grupate în apropiere de satul Scânteia, toponimul luând numele de la proprietarul lui, boierul Scânteie. Dovadă că cetatea nu avea nici o importanță o constituie documentul din 1608, prin care Toader Scânteie și fratele lui Mihăilă, fii lui Scânteie Bătrânul, nepoții și strănepoții lui Duma Ciornei (adică Duma Negru-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să-ș facă o stîncâ muCidă, șî stîncâ mucidă o rămas, tos tri” (Fundu MoldoveiSuceava). Printr-o înghițire transfigurată trece și Antofiță din Vidros I(11), sugestie dată de cufundarea în apele mitice bogate în pește și vidre, după cum arată și toponimul. Balada începe cu o masă rituală (specifică breslei pescarilor), la care flăcăul nu poate participa înainte de pescuitul arhetipal. Descrierea, luxuriantă în sine, denotă și o încărcătură de factură creștină, pentru că peștele „devine simbolul mesei euharistice, unde apare adesea alături de pâine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așa târzâu, vii șchiop? ’Ci: - Am fost acolo la boieri, la Curtea di Argeș, m-am dus la cai ș-am scurmat și m-o loh’it un cal. - Da’ știi acolo? - Știu!”. Informatorul folosește ca localizare a sacrului un toponim real, dar el trebuie pus pe seama automatismului lingvistic, căci, anterior, întrebarea despre curtea mitică folosește numele personajului căutat: curtea lu Argeș. Și un basm din colecția D. Stăncescu pune pe baza personajului sacru puterea mutilantă a locului: „Taman într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a condus la intensificarea procesului formării statelor feudale românești. Trecerea tătarilor peste acest teritoriu a lăsat numeroase urme în vocabularul limbii române (expresii ca: doar nu dau tătarii, parcă-l fugăresc tătarii, a călări tătărăște, tătărime, tătăroaică etc.) și numeroase toponime. În cazul zonei Hușilor, numele satului din apropiere, Tătărăni, arată că un grup din această populație nomadă s-a stabilit și în zona noastră. Lângă satul Arsura există Valea Tătarului. Tezaurul de monede bizantine și dirhami (monede de argint sau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cifrei de 1.500 locuitori. În statistica așezărilor și a locuitorilor Moldovei, întocmită de autoritățile statului în timpul ocupației rusești între anii 1772-1774, nu găsim nici o diferențiere a locuitorilor după criteriul religios, deci nu știm câți erau catolici și câți ortodocși. Toponimele au fost scrise în limba română. În Huși existau în acea perioadă 94 de case, dintre care 51 aparțineau birnicilor, 22 erau ale preoților și diaconilor, 10 - ale văduvelor, 4 - ale nevolnicilor, una era deținută de un ruptaș, una de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Moșia Husului a devenit prin răscumpărare domnească”. Și el era de părere că târgul Sărata a fost desființat din cauza năvălirilor din afară, iar locuitorii de acolo s-au mutat pe teritoriul actualului oraș. Husiții nu ar fi putut impune un toponim localnicilor, cu voia lor, dar și a domniei, decât dacă ar fi reprezentat un grup social numeros și majoritar față de localnici, ori dacă ar fi trăit izolați, fără legături cu aceștia, ceea ce este foarte greu de crezut. Dacă husiții ar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aduce noi argumente și, eventual, vor formula o nouă ipoteză. Totuși, în România se cunosc localități cu acest nume sau cu nume asemănătoare, așezări în care nu au locuit husiți, iar în zone în care au locuit husiți nu întâlnim toponime identice sau asemănătoare. Doar pentru târgul nostru, Huși, a fost făcută legătura cu husiții. Există un Huși, în comuna Preoțești, la 7 km sud de Fălticeni, un Huseni, la 7-8 km de Șimleul Silvaniei, și un Husia, în Sălaj, pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și mai are o anume credibilitate, deși nu se poate susține lingvistic și istoric. Locuitorii considerați atunci eretici, adepți ai doctrinei lui Jan Hus, nu s-au numit niciodată în românește huși, iar derivatul latin cult husites nu putea crea toponimul Huși. Nu poate fi acceptată, în lipsa unei documentări ferme, nici posibilitatea întemeierii așezării de către refugiați, care, după venirea lor pe meleagurile moldovene, se vor fi stabilit într-o localitate mai veche. În concluzie, data întemeierii orașului, ca și data transformării
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Evul Mediu românesc satul cu același nume, pe care Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) îl dăruia Episcopiei de Huși. Este adevărat că în România întâlnim multe localități cu numele de Broască, Broscari, Broscăuți, Broșteanca, Brosceni, Broscoșești, în total 23 astfel de toponime. Dar în cazul nostru, numele satului a fost pus în legătură și cu un anume Vasile Broască. Buzești. Sat dispărut astăzi. În zona în care s-a aflat satul se găsește un deal și o vale cu același nume, lângă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, așezat pe valea pârâului Cârța. Fălciu. Comună rurală (târg), situată în sud-estul județului Fălciu, plasa Prutu. A fost, până în 1857, reședința ținutului și județului Fălciu, când autoritățile se vor muta la Huși, care va deveni noua reședință a județului. Toponimul Fălciu își are originea în cuvântul taiphalia (corupt). Dimitrie Cantemir descoperise lângă Fălciu urmele unei vechi cetăți pe care o considera lăcaș al taifalilor. Unii lingviști și istorici indică originea Fălciului în cuvântul comun falce (pl. fălci). Ghermănești. Sat și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
plasa Mijlocu. Se presupune că această localitate a fost întemeiată de proprietarul Toma Luca și era locuită de țiganii împroprietăriți prin Legea rurală din 1864. Nicolae Iorga considera că termenul talabă (tăbală) are origine cumană (talabă = grapă, boroană). Există numeroase toponime care derivă din talabă: Tălăbești, Tălabu, Tăbălăiasa, Tibileiasă, Tăbălăești. Tămășeni. Sat în apropiere de Dodești; are legătură cu Tămășelul, menționat într-un document din 3 februarie 1495; numele provine, probabil, de la un Tămaș. Topolovăț. Toponimul poate avea originea în termenul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
talabă = grapă, boroană). Există numeroase toponime care derivă din talabă: Tălăbești, Tălabu, Tăbălăiasa, Tibileiasă, Tăbălăești. Tămășeni. Sat în apropiere de Dodești; are legătură cu Tămășelul, menționat într-un document din 3 februarie 1495; numele provine, probabil, de la un Tămaș. Topolovăț. Toponimul poate avea originea în termenul slav. topol, ce denumește o specie de plop. Voloseni. Sat în sudul comunei Epureni, plasa Prut; deal în sud-estul orașului Huși, fiind în legătură cu dealurile Coțoi și Vulpe. În timpul domniei lui Ștefan Tomșa (1563-1564), satul făcea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
slav. topol, ce denumește o specie de plop. Voloseni. Sat în sudul comunei Epureni, plasa Prut; deal în sud-estul orașului Huși, fiind în legătură cu dealurile Coțoi și Vulpe. În timpul domniei lui Ștefan Tomșa (1563-1564), satul făcea parte din ocolul Stănilești. Volovăț. Toponim cu posibilă rădăcină slavă (vol - bou): ucr. voloch, rus. voloch; ucr. volovets’. Chiar dacă cele mai multe informații pledează pentru originea toponimicului Huși de la numele boierului Husul, stăpân al moșiei de pe Drăslăvăț, totuși, ipoteza nu are o argumentare definitivă. Într-o mai veche
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aromâni ar justifica originea biblică a numelui; 11) Emil Petrovici considera că denumirea orașului Huși provine de la pârâul omonim, iar din punct de vedere etimologic, numele moldovenești de persoane Hus, Husul, Husea derivă din ucr. gγs´ (gâscă). Lingvistul susținea că toponimul Huși prezintă s, nu ș, aducând drept argument pisania de la 1497 (cu caractere chirilice), care se află deasupra ușii principale a bisericii Episcopiei din Huși. Pornind de la faptul că pe această inscripție se citește VZ G2SO ("în Huși"), Emil Petrovici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
meșteșugarii. Urmare directă a fost dezvoltarea târgului propriu-zis, pe direcția sud-est, în zona dintre pâraiele Drăslăvăț și Turbata, iar apoi târgul s-a așezat pe dulcea pantă spre Drăslăvaț și spre unirea acestuia cu Turbata. Sectoarele urbane Olăria și Lemnăria, toponime provenind de la ocupațiile locuitorilor, erau situate la marginea Hușilor. În secolele XVI-XVII, deși evoluția teritorială s-a desfășurat lent, în general, s-a înregistrat o extindere a târgului, spre satele vecine dinspre vest și sud (Broșteni și Plopeni), unde populația
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
biserică de rit catolic, cea veche fiind arsă în 1796. Cei doi parohi, Francesco Longhi și Angelo Cantone, au înregistrat în anul 1808: 57 de copii botezați, 8 căsătorii, 39 de înmormântări, notând cu o grafie diferită de cea obișnuită, toponimele: Corni Valle, Kerja, Kotroceno, Giall (Kiale, Ghial), Berlad, Kordeni, Cornu de Valle (Cornu Valle), dar și onomastica: Bossoij, Croitor, Petrasko, Blenda, Prozop, Ciolocca, Balbozan. Pentru începutul secolului al XIX-lea, informațiile legate de viața hușeană devin din ce în ce mai numeroase și mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Fălciu. În aceeași zi - 20 martie 1820 - , la Huși, s-a născut într-o casă situată pe strada care nu întâmplător va purta numele domnitorului și unde tatăl ar fi tras focuri de armă în cinstea noului născut. 2. Păstrarea toponimelor din ținutul Fălciu, care amintesc de Alexandru Ioan Cuza: Pădurea Cuzoaiei din Crețești, Groapa Cuzei, Iazul lui Cuza, Șoseaua lui Cuza. 3. Dorința urmașilor domnitorului de a-și mări moșia în zona Barboșilor. 4. La Barboși, lângă biserică, se află
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Toamnă” ori „Peisaj de iarnă”, dar privite atent se pot identifica particularități etnografice și aspecte diurne din viața târgului împodobit cu podgorii dantelate și așezat cuminte la poalele pădurii Dobrina. Calculate estimativ, în total, 36 de tablouri poartă în denumire toponimul Huși și derivate ale acestuia, vreo douăzeci dintre ele fiind peisaje acuarelizate, celelalte - pictură, grafică, laviu, penița și crochiuri din cărbune și creion. Spre argumentare, spicuim câteva titluri: „Peisaj din Huși” (8 lucrări) „Pe drum la Dobrina”, „Ulița din Huși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se preface În omul roșu”, care sălășluiește pe Dealul roșu, la Mărul roșu, În Marea Roșie etc. <endnote id="(137, p. 249 ; 32, pp. 501-502 și 528 ; 34, pp. 24-26 ; 312, p. 401 ; pentru Înțelesul de „lume de dincolo” al acestor toponime mitice, vezi 171, p. 452 )"/>. Înșiși copiii Diavolului - cu care acesta mai schimbă, În leagăn, copii normali, nebotezați - devin „oameni roșii”, cu „barbă și mustețile roșii” <endnote id="(259, p. 433)"/>. Mai mult decât atât, conform unei credințe populare românești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cimitirele evreiești au fost profanate În căutarea comorilor cu care, chipurile, se Îngroapă evreii <endnote id="(809, p. 12)"/>. c) Diverse construcții megalitice, ruine, movile, cetăți mari etc. sunt puse de țăranii români pe seama „jidovilor din vechime”. Adesea, acestea poartă toponimul mitic Jidova sau Jidovina (cu sensul „Cetatea jidovilor”, pentru care ungurii din Transilvania folosesc toponimul Zsidovár). Toponime similare sunt atestate și În Polonia, Cehia, vestul Ucrainei, estul Austriei etc. Chiar și Începuturile siderurgiei din Transilvania sunt puse pe seama „neamului evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(809, p. 12)"/>. c) Diverse construcții megalitice, ruine, movile, cetăți mari etc. sunt puse de țăranii români pe seama „jidovilor din vechime”. Adesea, acestea poartă toponimul mitic Jidova sau Jidovina (cu sensul „Cetatea jidovilor”, pentru care ungurii din Transilvania folosesc toponimul Zsidovár). Toponime similare sunt atestate și În Polonia, Cehia, vestul Ucrainei, estul Austriei etc. Chiar și Începuturile siderurgiei din Transilvania sunt puse pe seama „neamului evreilor” (probabil, a „Jidovilor” mitici), conform unei legende populare atestate Încă de la jumătatea secolului al XVIII-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 12)"/>. c) Diverse construcții megalitice, ruine, movile, cetăți mari etc. sunt puse de țăranii români pe seama „jidovilor din vechime”. Adesea, acestea poartă toponimul mitic Jidova sau Jidovina (cu sensul „Cetatea jidovilor”, pentru care ungurii din Transilvania folosesc toponimul Zsidovár). Toponime similare sunt atestate și În Polonia, Cehia, vestul Ucrainei, estul Austriei etc. Chiar și Începuturile siderurgiei din Transilvania sunt puse pe seama „neamului evreilor” (probabil, a „Jidovilor” mitici), conform unei legende populare atestate Încă de la jumătatea secolului al XVIII- lea <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
138)"/>. Polemici Între savanți De-a lungul timpului, savanții au avut păreri diferite În ceea ce privește originea și semnificația acestor motive mitice. O scurtă trecere În revistă a principalelor opinii va fi, cred, profitabilă. În 1868, polemizând cu cei care considerau că toponimele gen Jidova din România ar atesta prezența din Antichitate a evreilor pe teritoriul carpato- dunărean, B.P. Hasdeu propune o altă explicație, la fel de improbabilă : În spațiul geto-dacic ar fi existat mai multe localități numite Suzidava ; din cauza consonanței Între „s” și „z
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Jidova din România ar atesta prezența din Antichitate a evreilor pe teritoriul carpato- dunărean, B.P. Hasdeu propune o altă explicație, la fel de improbabilă : În spațiul geto-dacic ar fi existat mai multe localități numite Suzidava ; din cauza consonanței Între „s” și „z”, acest toponim ar fi suferit un proces de prescurtare, „dentâi În Szidava și apoi În Jidova” <endnote id="(6, p. 62)"/>. Prizonier al propriului său sistem mitologic, artificial și utopic, Nicolae Densușianu crede, la Începutul secolului XX, că „jidovii” din tradiția populară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Conform tradiției, Beșt s-ar fi retras În tinerețe Într-o peșteră din Carpații Orientali, În nordul Moldovei, unde s-a produs revelația mistică (298, pp. 66-67 ; 319, p. 138). De altfel, se pare că pe seama lui sunt puse unele toponime populare („Poteca jidovului” etc.) atestate În Munții Carpați din această zonă. 319. Stephen Sharot, Messianism, Mysticism, and Magic. A Sociological Analysis of Jewish Religious Movements, The University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1987. 320. B.P. Hasdeu, Industria națională, industria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]