2,164 matches
-
1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate. Suntem în plin roman de groază, așadar, fraza scandată a stilistului Tournier rămâne implacabilă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de însuși Salazar) și de a-și face chiar planuri onirice de evadare în viitor. Obsesii ale puterii, dar și erotice, reiterate pentru a câta oară, se însoțesc cu memorialul propriilor fărădelegi săvârșite (inclusiv în Angola) pe fundalul morții iminente. Torturat sub focul gheenei, tartorul însuși se află convocat și pus sub acuzație într-o dublă instanță: cea a istoriei, și cea a inchizitorilor, martori și victime. Manualul inchizitorilor este un poem tragic și o parabolă socio-politică, o satiră a unui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aici, evident) pentru a călători "în necunoscute sfere/ cu umbra-ncătușată în recile mistere" (Taina a cincizeci și patra sau despre călătoria printre sfere) etc. Sperând, de bună seamă, în salvarea de sine, dar și în "izbăvirea setei telurice" care îl torturează, cum se vede, la modul cel mai serios. În totul, o detaliere în optzeci și opt de trepte în fond sinonime ale unei vita dolorosa convertită în vita mistica, scrisă și rescrisă cu "litere înnobilate-n esențe tari". O secțiune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sursa durerii mai frecvent mărturisite de Doru Maximovici nu va fi, prin urmare, atât răul sublimat, cum am văzut, în act poetic, cât răul să îi spunem poietic. Altfel spus, suferința cuvintelor, chiar și a celor în stare embrionară, abrutizate, torturate de utilizatorii incapabili a le percepe esența sacră și de a le metamorfoza în poezie: "carele cerului/ scârțâie/ sub povara cuvintelor/ cu mâinile legate/ cuvintelor/ trăgând la galere/ cuvintelor/ nerostite încă de oameni/ purtate pe brațe/ de necunoscutele puteri/ ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
senzația că se construiește tocmai după modelul Cuvintelor încrucișate ironic, într-un rebus nu foarte greu descifrabil al unui real ce violentează nu numai bunul simț poetic: "O mână taie pe alta/ și amândouă obrazul/ diamantul sfâșie întunericul/ scâncetul copilului torturat de vise/ se aude cocoșul anunțând zorile/ sau poate este o locomotivă/ ieșind din depou/ (locomotiva ar putea/ la fel de bine/ să iasă chiar din Copou)/ Nu mai suntem siguri de comportamentul/ oamenilor/ darmite de cel al obiectelor/ de uz casnic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu adevărat o Pariziana, el suferă. Dacă protagonistul din Epingles râde de șiretlicurile celor două amante ale sale, cel din L'Epingle este cuprins de o pasiune disperată față de "une des filles leș plus cotées de Paris", care l-a torturat și ruinat. Dar dragostea pentru Pariziana este pentru el o boală incurabilă și, dacă își va reface situația, este pentru a se ruină din nou pe altarul Parizienei. Femeile pariziene ale lui Maupassant sunt mai puțin naive, mai putin sentimentale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în opera lui Lodge vor resimți absența umorului și a vioiciunii narative din alte creații ale fostului profesor universitar de la Birmingham. Interesant, în contextul dat, nu apare atît Wells-bătrînul (așa cum poate cineva s-ar aștepta să-l vadă: un personaj torturat de eventuale remușcări ori iluminat de imprevizibile revelații la sfîrșitul vieții), cît Wells-tînărul. Deși deprimat de apropierea morții (scriitorul suferă, în ultimii săi ani, de cancer hepatic), eroul își asumă destul de liniștit (în "discuția" cu el însuși) existența tumultoasă. În contra
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Gauguin, care acceptase invitația lui de a lucra împreună în Provence. În noaptea aceea își taie o ureche pe care i-o duce, bine împachetată, unei prostituate. După cîteva zile petrecute la spital se întoarce acasă. Are halucinații care îl torturează, îl înspăimîntă. Alungat din Arles unde inspiră frică, acceptă să intre la azilul Saint-Paul de Mausole din Saint-Rémy. Continuă să picteze. Pentru prima oară un critic, Albert Aurier, îi remarcă pictura, în ianuarie 1890. Luna următoare, Theo îi vinde tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de așa ceva sunt rari, noi eram niște specimene de umanitate cît se poate de ordinare." Refuză să facă previziuni, își interzice să caute să înțeleagă: "Înțelepciunea era "să nu încercăm să înțelegem", să nu ne imaginăm viitorul, să nu ne torturăm pentru a afla cînd și cum se va sfîrși totul: să nu punem și să nu ne punem întrebări." Să știe că-i rămîne, în fiecare clipă, libertatea de a-și pune capăt zilelor, colacul de salvare pentru a supraviețui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
au fost traversate de aceeși evidență, anume că paradisul metafizic este acela în care contradicțiile se anulează și necesitatea nu există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de Stéphane Lupasco sau de Cioran și ei niște meteci torturați de "conștiința nefericită" -, sau de disidenții suprarealismului, în frunte cu Antonin Artaud, alături de care, la fel de vehement, sărac și mîndru, bîntuia pe străzile Parisului, alegînd să-și trăiască antinomiile pînă la capăt și să-și ardă sufletul în flacăra albă a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că nu aș mai fi încercat niciodată, m-aș fi temut de reacții. Mi-a trebuit multă energie ca să rezist presiunii mainstream-ului, ca să lupt cu acest clișeu privitor la romanele polițiste. Vă împingeți personajele la limită, după imaginea unui Erlendur torturat de trecutul său și de o fiică junkie. Un personaj fericit nu ar prezenta interes pentru dvs.? În calitate de autor, nu mă interesează deloc fericirea. "Oamenii fericiți nu au nimic de povestit", după cum o rezumă proverbul. Fericirea își e suficientă sieși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rele, trebuie să o acceptăm pe prima, deoarece În aceste condiții, gimnasta poate În timpul rămas până la concurs să perfecționeze exercițiul, să simtă siguranța, să se gândească la detalii, să obțină Încredere si ușurință, să poată demonstra exercițiul, nu să-i „ tortureze". A doua variantă are numai consecințe proaste, chiar dacă În concurs riscurile reale nu se confirmă și Întâmplarea ne va fi favorabilă (nu mai vorbim de cazul cel mai frecvent, când nereușita poate avea consecințe grave). Dar urmarea cea mai negativă
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
indeterminat ontologic, plasat în cadrul unei rurale și nefamiliare Japonii medievale, emană vapori de spaimă pură. Dar să revin la Maupassant. Titlul nuvelei, aparent simplă onomatopee, vidată de sens, este el însuși sugestiv pentru natura ambiguă a misteriosului personaj care-l torturează psihologic pe narator. Shlomith Rimmon-Kenan, reluând o distincție teoretică inițiată de Philippe Hamon, vorbește despre patru modalități pe care autorul le are la dispoziție atunci când decide să exprime ceva despre esența unui personaj grație onomasticii. Astfel, anumite trăsături de caracter
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este tipică unei nuvele divizate în trei părți distincte) În vreme de război (1898) constituie pandantul ambiguizat epic al mai vechii nuvele O făclie de Paște. Substratul intrigii rămâne aproximativ același: un hangiu (de data aceasta, un etnic român) este torturat de propria conștiință, care suspectează manifestarea iminentă a unui pericol înspăimântător. Originalitatea scenariului caragialian rezidă în plasarea convenabilă a acțiunii între doi poli reflectorii: unul fiind constituit de naratorul omniscient (și, implicit, de lectorul informat), care prezintă situația reală, celălalt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îi vine greu să își ascundă adevărata identitate față de Lois, se accentuează în Superman II și III. Superman IV însă introduce o nouă dimensiune a personalității eroului: căința, apropiin-du-l astfel de Beowulf, care trece printr-un moment similar înaintea morții. Torturat de dorința de a fi mu-ritor, Superman străbate însă o serie de aventuri până să-și dea seama de limitele condiției sale supranaturale 57. În vreme ce Superman își duce la bun sfârșit misiunile în timpul zilei, Batman este eroul nopții, punând astfel
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
săi era cunoscut drept Mihnea cel Rău. Legătura dintre nume și înfățișarea fizică ori comportament este evidentă. În plus, Vlad Draculea a mai primit o poreclă în timpul vieții, din cauza cruzimii sale față de supuși și a plăcerii sadice de a-i tortura pe trădători și pe dușmani: Țepeș. Sub această denumire este cu-noscut în istoria românilor, aceștia respingând cu tenacitate identificarea figurii istorice cu vampirul Dracula. Se pare că Țepeș și Draculea nu sunt singurele porecle ale prințului Vlad, sau, cel puțin
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
românești. Comparând toate aceste izvoare, reies o serie de discrepanțe. Cronicile saxone înfățișează cruzimea lui Vlad, descriindu-l ca pe un psihopat. Citindu-le, impresia generală este că Vlad era un cinic care nu făcea deosebire între prieten și dușman, torturându-i cu sadism după bunul său plac. Potrivit acestor documente, Vlad ar fi ucis sute de mii de oameni, ceea ce l-ar plasa în rândul celor mai sângeroși criminali ai istoriei. Nu avea milă, tratându-i la fel pe tineri
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mediul rural de a-și „turna” consătenii cu stare materială peste medie. După cum se știe, rezultatul acestei „vânători” a fost dezastruos: sute dacă nu mii de gospodari au ajuns pe mâinile pătate de sânge ale securiștilor care, după ce i-au torturat într-un mod inimaginabil de bestial, i-au aruncat în pușcăriile pregătite din timp pentru exterminare. În cele mai multe cazuri, acești năpăstuiți nici nu erau judecați deoarece „justițiarii” de la București avuseseră grijă de a inventa și legifera „închisoarea administrativă” ce se
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
mai hidoasă dictatură din toată istoria sa, dictatura proștilor ajunși la rangul de șefi supremi! Spre deosebire de mareșalul Antonescu care prefera să-i bage în pușcării lucrative pe comuniști, nicidecum să-i extermine, acești parveniți imuni la durerile publice au închis, torturat și ucis atâția cetățeni români nevinovați sau cu vini mici, încât cu siguranță au depășit și cele mai morbide recorduri! Toate cu un singur, utopic și abominabil scop: atingerea țelurilor comunei primitive în care aveau încredere oarbă, ca fiind „cea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
apare în mijlocul nostru un cetățean speriat foarte, dar și oleacă afumat, care a spus dintr-o suflare următoarele cuvinte: „Oameni buni! În celulele de la subsolul miliției județene sunt frați de-ai noștri arestați și care, chiar în momentul ăsta, sunt torturați de „teoriștii” (sic!, n.a.) ceaușescului! Haideți să-i salvăm!”, bla, bla, bla... Respectând cu sfințenie spiritul de turmă care învinge orice rațiune, toată masa de sprijinitori ai revoluției și ai idealurilor comuniste „cu față umană” (după cum stabilise guru de la București
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
după epuizarea remediilor interne, să fie adus în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului (cvasi-judiciară) și a Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Printre aspectele neobișnuite ale procesului de sancționare se numără faptul că încălcările drepturilor omului, cum ar fi tortura, sînt considerate a se extinde și asupra incidentelor potențiale sau petrecute în afara teritoriului statului (ca în cazul deportării sau extrădării unui individ într-o țară unde există riscul violenței de stat). Procesul de sancționare încearcă să se ocupe și de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
după aceea să le împuște și pe ele și întreaga mulțime, este posibil ca astfel de fapte să dovedească că noi, oamenii, avem o necesitate înnăscută de a fi violenți? Ce altceva explică plăcerea perversă și sadică a celui care torturează de a plasa un șobolan în interiorul victimei, declanșînd astfel procesul lent al morții printr-o crudă umilință? Nu există nici o îndoială că pentru a înțelege astfel de acte de violență trebuie neapărat să înțelegem structura caracterului fiecărui criminal care, deși
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în urma unei necivilități prelungite. Vizitatorul va afla imediat ce se poate întîmpla cînd statele se destramă, iar societățile civile (aflate în stadiu incipient) se autodesființează. Vizitatorul va auzi, desigur, relatările celor care au supraviețuit despre modul în care conflictul care a torturat Beirutul aproape două decenii a avut toate caracteristicile structurale ale unui război necivil 1. Experții îi vor vorbi vizitatorului despre imensele probleme ale reorganizării sociale și politice cu care s-a confruntat orașul după război, despre cît de grav au
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
au în economia textului și bătrânii din Ileana cea isteață, sfetnici apropiați ai împăratului cu care acesta se consultă înainte de a porni războiul împotriva vecinului său Bătrânul cu barbă lungă și albă din Corbei care apare în visele doamnei Firescu torturată de ideea că doarme într-o casă căreia nu i se făcuse sfeștanie. Baba din Peștele pe brazdă sau cea din Mielușelul, Pe povârniș, Vecinii II, Rodul tainic nu are nimic din cumințenia și dreapta socotință a "bătrânilor". Tot așa
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
într-o situație dezagreabilă să nu încerce să Oămurească ce este de făcut, ci să aștepte să se clarifice singură încurcătura”. Ca un bun psiholog, scriitoarea studiază stările contradictorii ale protagonistei, un suflet răvășit (de amintirea unei frumoase iubiri) și torturat de conștiința ingratitudinii față de soț, de Mihai, spirit superior, tandru, „discret și generos”, care o „adorăși pricepe natura ei sensibilă ca un seismograf care înregistra orice inflexiune în glas...” Acest portret este conturat, armonios, din reflecțiile celor dragi, care-o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]