1,417 matches
-
-mi, nu cred că atunci, poate u lterior. Părinții ei, Elena și Vasile I. Gorea, erau din satul Rediu Aldei, la cam zece kilometri depărtare de Iași, oameni cu șapte copii, cărora li se luaseră pământ ul fie la o tovărășie de tip comunist, fie la IAS Copou, unitate nou înființată cu pământul țăranilor deposedați. Ca sa le fusese și ea răvășită și devastată în timpul evacuării, odată cu venirea trupelor și cu obiceiurile rusești, încât părinții ei nici nu mai aveau cu ce
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
hindus pînă la Karine, șefa mea de cabină preferată din A320 Paris-București care mă ține mereu la curent cu locurile de la capătul lumii unde se află, fiecare a avut povestea lui, disponibilitatea lui, zîmbetul sau lacrimile lui ascunse. Alteori, sunt tovarășii de călătorie care lasă amintiri neșterse. Cum ar fi acel călător din trenul Florența-Roma care, vorbind o franceză foarte îngrijită, mi-a spus că este originar din Udine. Mi-au revenit atunci în minte ceva noțiuni de lingvistică de la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Înțeles cât de cât?” Nici el nu prea participa la ședințele Cenaclului Literar ,,Alexandru Vlahuță”, de la bibliotecă orășeneasca ,,Stroe Beloescu”, unde din două În două săptămâni, sâmbătă seară, majoritatea participanților, o formau elevii de la liceul ,,Gheorge Roșca Codreanu”, unde, În tovărășia poetului G. Tutoveanu, a publicistului George Nedelea, a magistratului Ion Mantă Roșie și a altor condee Încercate, erau nelipsiți: Constantin Dimoftache, Bernard Leibovici, Adrian Beldeanu, Corneliu-René Duda, Alexandru Georgescu, Puiu Șailovschi, Avram Seinfeld, Levi Solomonovici, Dolfi Solomon (Dumitru Solomon), Petrică
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
desi nu-și prea ara miriștea, În care rămâneau să mijească primele brazde trase Încă de la Încărcatul primilor snopi pentru arie, era mereu nedespărțit de atelajele cerute. Disciplinat a fost și când s-a pus problema intrării cu pământul În tovărășia agricolă ori În gospodăria colectivă pentru că nu voia să atragă mânia autorităților asupra lui Nica, singurul dintre copii porniți să se domneasca prin școală. Au existat firește și situații când a avut momente de respingere sau ocolire a poruncilor vremii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
părinții lui, gospodari la Burdusaci, lângă Podul Turcului, pe valea Zeletinului, fusesere mereu hartuiți de securitate pentru atitutdine demnă și intransigenta față de noul regim politic. Pentru că orice li s-a Întâmplat, până la moartea lor, ei nu au intrat nici În tovărășia agricolă nici În cooperativa agricolă de producție. Atitudinea această, În vremea de atunci, era socotita o mare abatere a țăranului, iar pentru primar, milițianul ori securistul care răspundea de comună și oamenii de acolo, o dovadă că ,,nu știu să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
România, au rămas fără ecou, până și În ceea ce privește oferirea unei locuințe fostului deținut și dizident politic de la Iași, probează, Încă o dată că, chiar dacă ar fi fost tovarăși de luptă pe aceeasi baricada, demnitarul n-a știut să-și ajute niciodată tovărășii, excepție făcând cazul revoluționarului Dan Iosif și a camarilei republicane... Înseamnă că pentru a doua oară În viață Alexandru Tăcu a greșit identitatea ,,izbăvitorului”. Toate insistențele mele de a găsi măcar un semn de atașare sufletească sau materială Între Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Într-o zonă „liberă de comunism”, Împotriva tinerilor care vor ca In România să se instaureze cu adevarat democrația. Trăim Într-o țară bolnavă. O țară enclatura comunistă, a rămas În funcție În ciuda faptului că hoardele de mineri asmuțiți de Tovărășia Să asupra capitalei au molestat, au furat, au distrus, au violat, au ucis... În statele cu adevarat democrate, În statele normale așadar, președinții și-au pierdut funcțiile doar pentru faptul că au aprobat punerea sub ascultare a telefoanelor unor subordonați
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
trei mandate a așezat România În coadă Europei, iar năvălirea complicilor săi În București a trimis-o direct În Evul Mediu. Sub sceptrul sau roșu au Înflorit gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare, mediatice, călcând pur și simplu În picioare demnitatea, bună credință, ființa românilor. Sub sceptrul sau au distrus eternă și fascinantă Românie mureșani, zaheri, voicani... Sub privegherea lui au scris cartea neagră
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
al familiei Tăcu. Există aici, In Iași un domn, chiar din anturajul dvs. care a avut curajul să afirme: ,,Alexandru Tăcu este unul din autorii adevărați ai Revoluției anticomuniste din România”. * Pentru toți oponenții regimului dictatorial, creat de Ceaușescu și tovărășii săi, vina lor este aceasta: „ei n-au respectat legile de atunci ale țării; bune sau rele, cum se găseau, ele trebuiau respectate”. Spusă de mai sus nu-i creația juristului Eduard Conescu, el Însuși un dizident, cu ani Îndelungați
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pentru el și pentru familia Tăcu. Pentru cei de la CUG Iași care au avut Încredere și i-au dat pe mâna bibliotecă tehnică a mării unități pentru care, desigur, se luptau atâția s-o obțină. Puțin dar mult. Aici, In tovărășia cărților, dar și a oamenilor, a reușit Alexandru Tăcu să meargă ,,Pe fluviu la deal”. La deal, nu la vale! Împotriva tuturor vanturilor vieții. „Luptător În rezistență anticomunista” este titlul acordat lui Alexandru Tăcu de către statul român celui căruia i
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gândul cugetătorilor, al poeților? Câți demnitari, ridicați pe ruinele luptei din tinerețe până la bătrânețe a lui Tăcu n-au intrat În salita cu șase mese și optsprezece scaune, În bar „La matale”, barul intelectualilor Iașilor, să servească o bere, În tovărășia lui Tăcu, care, de multe ori, le-a oferit-o gratis? Au făcut ei vre-un pas concret În rezolvarea uneia dintre problemele imediate, de viață, ale lui Tăcu, locuința de pildă? Recent, primăria i-a Întins o ofertă fictiva
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Acest fapt face uneori vara, ca un târg ca Leova ori Fălciu, să aibă atâta zarzavat și legume cât are Iașul, bunăoară. Și atunci, împinși de nevoi, grădinarii hușeni, din Lunca Prutului, pornesc cu căruțele de zarzavaturi, izolați sau în tovărășii, spre târgurile din stepa Elanului sau mai ales spre Est, către interiorul Basarabiei, Murgenii, Urdeștii, Vutcanii, Nisporenii, Nemțenii, Ciuciulenii, Hăuceștii, Cimișlia, Iargara, Comrat, Baimaclia, etc., etc., sunt locuri, drumuri și piețe, foarte binecuvântate de dânși. În anii cu vreme proastă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
nevoie de uitarea necazurilor, când, rănit de viață, dorești un suprem balsam, când, sătul de banalitatea și inegalitatea mediului, aspiri la o societate mai aleasă, când vrei să te înduioșezi și să râzi de nimicurile de aici, de pe pământ, în tovărășia unui spirit plin de bunăvoință și de înțelegere, atunci nu-l căuta departe, căci nu-l vei găsi. N-ai decât să întinzi mâna spre bibliotecă și să chemi la tine acest talisman fără preț: Cartea!” Charles de Montesquieu 244
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
astea am făcut o comoară.” Nezami 543. „Cărțile întocmesc un fel de societate pe care ne-o alcătuim singuri. Ni le alegem după firea noastră. Cei care citesc cărțile rele sunt dimpotrivă întocmai ca și oamenii care umblă într-o tovărășie rea și care, în cel mai bun caz, își pierd timpul fără folos.” Montesquieu 544. „Cărțile vechi sunt pentru autori, iar cele noi pentru cititori.” Montesquieu 545. „Îndată ce cărțile și învățămintele filozofice pică în mâinile unui om fals sau degenerat
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nepăsători. E destul să privești cu atenție rafturile care acoperă pereții, ca să-ți dai seama că emană din ele fluide liniștitoare. Nu te simți niciodată singur printre cărți. Nu există prezențe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ți țină tovărășie și nu un ceas ori două de călătorie, ci o întreagă viață. Nu ne pretind în schimb să ne facem, la rândul nostru, timp de ele. Există încăperi care, deși conțin numeroase cărți, rămân neprimitoare. Intrând în ele, simți o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu ușurință și îmi alungă gândurile.” Montaigne 675. „Cărțile au multe însușiri pentru cei care știu să le aleagă.” Montaigne 676. „[Contactul cu cărțile] îmi alină bătrânețea și singurătatea.” Montaigne 677. „[Contactul cu cărțile] mă dezleagă în orice clipă de tovărășiile care mă supără.” Montaigne 678. „[Cărțile] mă întâmpină întotdeauna cu același chip.” Montaigne 679. „Mă bucur de cărți ca avarii de comorile lor.” Montaigne 680. „Nici la vreme de pace, nici în timp de război nu călătoresc fără cărți.” Montaigne
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult (în lumea cărților, n.n.) [...] vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mâhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sunt cu toată ființa mea în tovărășia lor.” Machiavelli 808. “Cea mai bună carte a mea e aceea la care lucrez; îndată după ea vine ultima publicată, dar, pe nesimțite mă pregătesc să nu mai țin mult timp la ea. Socotind-o astăzi proastă, criticii mă vor
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Dar se pare că și cele două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și trebuia să renunțe la a le mai ține tovărășie, invocând oboseala, exagerând durata serviciului, bombănind contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal începură să-i facă și lui vizite. Câteodată, noaptea, auzea prin somn zgomotul mașinii de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
asta, dacă refuzi să-mi spui cine te-a aranjat așa, pe tine te arestez! "Ei bine, ar fi chiar o treabă frumoasă", observă șeful de gară. Taci din gură, Constantin, altfel te duc și pe tine, ca să-i ții tovărășie! "Și cine o să dirijeze trenurile, tu, poate?" Nu glumesc, datoria mă obligă să fiu ferm, altfel, unde ajungem? Și o să-l iau ca martor pe reprezentantul armatei. Permiteți-mi să mă prezint singur, domnule locotenent, că delincvenții ăștia n-au
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la căderea nopții, într-un restaurant mic, frecventat de oameni modești, adecvat anonimatului pe care îl pretindea o discuție atât de delicată. Se opriră în prag și Arcadi îl descoperi fără greutate pe singurul client stând la o masă fără tovărășie: "Uite-l!" Exclamația răsună ca identificarea acuzatului. Cu o expresie neclintită, fără a trăda vreo emoție specială, Ahile, care îi văzuse intrând, se ridică să-i întâmpine. Margareta spuse cu o voce albă: "Soțul meu, Arcadi Arcadievici Belâi..." Mâna lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dante!", se enervă Arcadi, admirator al sublimei Beatrice, și, traversând rapid Alpii, îi puse în față oglinda unui veșnic îndrăgostit: "Kafka!" "Joyce!", ricană Ahile. Îl vedea de-acum pe rivalul lui vârât până-n gât, la celălalt capăt al Europei, în tovărășia unui jalnic Ulisse modern pe care îl aștepta nerăbdătoare Penelopa sa, când Arcadi țâșni inopinat pe țărmul Adriaticii: "Trieste!", irlandezul era cetățean al Triestelui! Ah, șmecherul ăsta, încă un pas și își va face intrarea triumfală în Leningrad! Ahile îl
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prin urmare frate cu prințul George Bibescu, care făcea politica conservatoare. Pot adăuga că influența prințului George Bibescu fiul în partidul conservator scăzuse mult, fiindcă atât mulți din conservatorii bătrâni cât și toți liberalii disidenți din coaliție găseau acțiunea și tovărășia prințului prea compromițătoare. Prințul Nicolae Bibescu dimpotrivă erea liberal, iar în ședința de la 19 martie a făcut o profesie de credință foarte liberală. Cuvântarea sa a fost nepărtinitoare, a arătat că și guvernul și opoziția au săvârșit acte vinovate în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
-i împrumutase, nu o dată, tradiționala piesă de 5 lei pentru ca să aibă a doua zi ce mânca. Când Caragiali a ajuns chiabur, s-a în tâmplat ca Drăgoescu să cam scapete; apoi a aflat că Caragiali plătește acum festinuri baltazarice în tovărășia altor persoane mai simandicoase, iar pe vechii lui tovarăși mai golășei îi cam ocolea. Totuși, Drăgoescu - sau Drugoiu, cum îi spuneau intimii - își luă inima în dinți și se prezintă, într-o zi, la autorul Nopții furtunoase, care dejuna la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
știu pe unde se ascunde acum. Mai erau și alții mai tineri, precum Nae Bărdescu, Răuțoiu etc.; aceștia însă nu făceau parte din camaraderia de toate zilele a celor de mai sus. Eu, deși nu eram medicinist, mi-am ales tovarășii de viață printre aceștia și mi-am trăit câțiva ani ai tinereții prin Spitalul de copii, pe la Colțea și pe la Filantropia. Aveam pentru Olchovsky o prietenie deosebită, aproape nu era zi să nu-l văd. Era o minte subțire, având
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, primul președinte al Curții de casație. Trimis la Londra să reprezinte familia regală română la înmormîntarea reginei-mame, Alexandra a Angliei, principele Carol nu s-a mai întors în țară, ci a rămas în străinătate, în tovărășia Elenei Lupescu. Numele acesta, cunoscut pînă atunci numai într-un cerc restrîns de inițiați, a fost astfel destinat unei largi circulații pe linia deschisă a șoaptei publice. La 4 ianuarie 1926, criza dinastică era soluționată, dar numai pe hîrtie. Regența
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]