2,402 matches
-
Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!" 37. Și ea a zis tatălui său: "Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele." 38. El a răspuns: "Du-te!" Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei, și și-a plîns fecioria pe munți. 39. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele." 38. El a răspuns: "Du-te!" Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei, și și-a plîns fecioria pe munți. 39. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Munca, datorie de onoare. Disciplina, cât mai multă disciplină“... dar nu putu evita sonorul ghidului. — Sunt conștiincioși, extrem de conștiincioși. Concentrați asupra lucrului, îndeplinind exact instrucțiunile. Punctuali, ducând la capăt ceea ce li se încredințează. Tocmai am avut cazul exemplar al unei tovarășe. Șefă de vreo 10 ani la un atelier mecanic, pe șantierul naval ÎNFRĂȚIREA. Exemplar, un caz exemplar, cum vă spun. Să fi zâmbit și ceilalți, oare, tot așa, un zâmbet egal, nemișcat, imprimat definitiv pe mască? Dominic tocmai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Exemplar, un caz exemplar, cum vă spun. Să fi zâmbit și ceilalți, oare, tot așa, un zâmbet egal, nemișcat, imprimat definitiv pe mască? Dominic tocmai voia să ridice privirea, când vocea ghidului se înălță, brusc, peste tonalitatea obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o gospodină scundă, modest îmbrăcată. Fustă groasă, gri, jachetă de lână tricotată, albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un zâmbet egal, nemișcat, imprimat definitiv pe mască? Dominic tocmai voia să ridice privirea, când vocea ghidului se înălță, brusc, peste tonalitatea obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o gospodină scundă, modest îmbrăcată. Fustă groasă, gri, jachetă de lână tricotată, albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână mică, umedă, cu unghiile tăiate până la carne. — Ați venit, desigur, tot pentru noua lege. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scris! Nimic, nimic. Dar nouă, Biroului executiv, ne-au făcut mult rău articolele astea nepublicate. Tovarășul Orest a fost chemat la Secție și certat și am tot avut ședințe după aia, până am amețit. Dominic Vancea ascultă cu excesivă atenție, tovarășa secretar executiv al Asociației îi urmărește reacțiile inexistente. Îl privește drept în ochi, o privește drept în ochi, își trece palma mică peste frunte, obosită de efortul explicativ, în timp ce ascultătorul își freacă, brusc, ca un apucat, sprâncenele, ce l-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Codul? Cum, dezbatere? Păi, membrii sunt... se trezi bolborosind, imprudent, ziaristul care nu era ziarist. De fapt, de fapt... încercă, repede, să se corecteze detectivul... de fapt, știți, am venit numai să... Îmi pare rău, sunt în întârziere, repeta, agasată, tovarășa, ridicându-se în picioare. Mergeți la tov Ionel, spuneți-i că eu v-am trimis. Tov Ionel, redactorul. Pe culoar, faceți la stânga, ieșiți în curte. Dați de o ușă cu perdeluță verde. Acolo e tov Ionel, face ziarul. O să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde, intră. O cameră mică, întunecoasă, două birouri. În tavan arde un bec. Redactorul Ionel e palid, zgribulit, acoperit de hârtii. — M-a trimis tovarășa Popescu să vă rog... — Popescu e președintele, tov Orest Popescu e președintele. Tovarășa secretar executiv se numește Boca. Boca Anastasia. Mă rog, spuneți despre ce e vorba. — Cred că există la dumneavoastră o listă cu toți membrii... — Nu eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acoperit de perdeluță verde, intră. O cameră mică, întunecoasă, două birouri. În tavan arde un bec. Redactorul Ionel e palid, zgribulit, acoperit de hârtii. — M-a trimis tovarășa Popescu să vă rog... — Popescu e președintele, tov Orest Popescu e președintele. Tovarășa secretar executiv se numește Boca. Boca Anastasia. Mă rog, spuneți despre ce e vorba. — Cred că există la dumneavoastră o listă cu toți membrii... — Nu eu mă ocup cu evidența. Există, sigur că există evidență. Avem dosare pentru fiecare membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu toți membrii... — Nu eu mă ocup cu evidența. Există, sigur că există evidență. Avem dosare pentru fiecare membru. Zeci de mii de dosare, o arhivă specială. Nu poate fi consultată. Numai persoanele autorizate au acces. Dacă v-a trimis tovarășa Boca... mă rog. Dacă tovarășa secretar v-a aprobat, atunci mergeți la arhivă. La Serviciul Cadre. Acolo e și Arhiva. Există dosare pentru toți. Mii de dosare. Clasificate, ordonate, găsiți orice doriți. Detectivul Vancea nu putea renunța la tov Ionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă ocup cu evidența. Există, sigur că există evidență. Avem dosare pentru fiecare membru. Zeci de mii de dosare, o arhivă specială. Nu poate fi consultată. Numai persoanele autorizate au acces. Dacă v-a trimis tovarășa Boca... mă rog. Dacă tovarășa secretar v-a aprobat, atunci mergeți la arhivă. La Serviciul Cadre. Acolo e și Arhiva. Există dosare pentru toți. Mii de dosare. Clasificate, ordonate, găsiți orice doriți. Detectivul Vancea nu putea renunța la tov Ionel, era singura șansă. Caut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi vine așa, într-o zi zurlie, să se arate mistreț, de-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreo cățea slută, până îi vine așa, într-o zi zurlie, să se arate mistreț, de-i plesnește pielea la cusături și ia foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doar tu i-ai făcut felul și lu’ Nuțica, sărăcuța... da’ n-am zis până acuma nimic, lacăt am fost, să nu afle scorpia de Ortansa, nevastă-ta. — Nu mă interesează relațiile dumitale cu Nuți. Ți-am cerut câteva lucruri, tovarășa Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl atingi la păsărica lui afurisită, gata, devii tovarășa, ca la tribunal, nu alta. Salariata Vasilica Vasilică, pe care o strigau Vili, își îndreaptă broboada. Coborî dreapta cu tava, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și lu’ Nuțica, sărăcuța... da’ n-am zis până acuma nimic, lacăt am fost, să nu afle scorpia de Ortansa, nevastă-ta. — Nu mă interesează relațiile dumitale cu Nuți. Ți-am cerut câteva lucruri, tovarășa Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl atingi la păsărica lui afurisită, gata, devii tovarășa, ca la tribunal, nu alta. Salariata Vasilica Vasilică, pe care o strigau Vili, își îndreaptă broboada. Coborî dreapta cu tava, de-a lungul halatului spălăcit și prea mare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lacăt am fost, să nu afle scorpia de Ortansa, nevastă-ta. — Nu mă interesează relațiile dumitale cu Nuți. Ți-am cerut câteva lucruri, tovarășa Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl atingi la păsărica lui afurisită, gata, devii tovarășa, ca la tribunal, nu alta. Salariata Vasilica Vasilică, pe care o strigau Vili, își îndreaptă broboada. Coborî dreapta cu tava, de-a lungul halatului spălăcit și prea mare, iar cu stânga își îndreptă broboada. Înălță capul. O față mică, creață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Înălță capul. O față mică, creață. Mâinile mari și lungi atârnau de-a lungul trupului mic, încovoiat. Ochi ageri, o gură lată, puternică, cu dinți mici, suciți, argintați. Îl privea fix fix pe Șeful Teodosiu. Lucruri simple ți-am cerut, tovarășa Vasilică. Să găsim aici, la recepție, și în biroul meu, curat ca la farmacie. Curățenie și cafeaua caldă, atât. E puțin, să știi. Mai puțin de atât, nu admit. Nu te întreb de altele, dar știu totul, nu uita. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rost de vată de la farmacie și de ce te servește cu brânză Stelică, amicul dumitale de la Alimentara, când nimeni nu vede brânză cu lunile. Și ce le spui celor ce te întreabă cum merg aici treburile? De toate, prea multe. Minciuni, tovarășa Vasilică. Exagerări și bârfe, tovarășa Vasilică. Vorbești prea mult și ce nu trebuie. Până la urmă totul ajunge la mine și dumneata tot la mine ajungi. Cât despre Kent, să nu mai pronunți acest cuvânt! Nu te întreb cum faci curățenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și de ce te servește cu brânză Stelică, amicul dumitale de la Alimentara, când nimeni nu vede brânză cu lunile. Și ce le spui celor ce te întreabă cum merg aici treburile? De toate, prea multe. Minciuni, tovarășa Vasilică. Exagerări și bârfe, tovarășa Vasilică. Vorbești prea mult și ce nu trebuie. Până la urmă totul ajunge la mine și dumneata tot la mine ajungi. Cât despre Kent, să nu mai pronunți acest cuvânt! Nu te întreb cum faci curățenia în camere, nici cum administrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai trecut un război de 30 de ani, ne-am obișnuit cu mlaștina noastră cea de toate zilele, pâinea noastră cea de toate zilele. Auzise prea bine dialogul dintre Teodosiu și tovarășa Vasilică. Interceptase ironia cu care fuseseră repetate sfintele cuvinte. Amantissime! Amantissime! Domnul Gică Teodosiu, auzi! „Domnul“ Gică Teodosiu, îi prelua formulele?! Frater. Dulcissime. Amantissime. O candidă batjocură? Aluzie la moralitatea sa suspectă? O, nu doar suspectă! Rușinoasa vinovăție! Imoralul profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întinse brațele, pipăi banca. Rămase năuc o vreme. Apoi, se ridică, se depărtă. Găsi altă bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu plicul. Un plic cunoscut... da, vechiul plic, stângacea caligrafie, albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altă imagine și mișcarea verticală nu se repeta mai mult de zece ori, până mă prindea somnul. Iar dacă se întâmpla să mă mai trezesc după primul somn, El era imobil în cui și mă fixa. Din geanta neagră a tovarășei mele de călătorie scot colții, atunci când felinarele de pe traseu luminează scurt cărțile din colecția „Biblioteca de artă“. Artistă deci? Mă apropii și aștept răbdător felinarul, care luminează la suprafață cotorul unui volum despre pictura lui Kandinsky. Țin minte că geometria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți și urechi, pe când tovarășa de călătorie își trage sacul spre ieșire, cu aerul unuia care știe foarte bine încotro se îndreaptă. Eu numai credeam că știu. În apartamentul din Cuza Vodă, unde locuiește de ani de zile amicul Ilie, nu-i nimeni. Sunt plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
seamănă asta? Și dă-i amândouă râs, vorba ceea, ca Aurica când își vede păsărica. Da’ ce-aveți, dragă? sare învățătoarea la care nu mișca nimeni în oră. Colega n-are de lucru și se apucă să-i spună, Auziți, tovarășa, ce-a spus Zina... Draga mea (parcă o auzi pe tovarășa coborându-și misterios tonul), să vii la școală cu mama și cu tata, altfel nu mai ai ce să cauți în școală! Cum Zina n-avea nici mamă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
când își vede păsărica. Da’ ce-aveți, dragă? sare învățătoarea la care nu mișca nimeni în oră. Colega n-are de lucru și se apucă să-i spună, Auziți, tovarășa, ce-a spus Zina... Draga mea (parcă o auzi pe tovarășa coborându-și misterios tonul), să vii la școală cu mama și cu tata, altfel nu mai ai ce să cauți în școală! Cum Zina n-avea nici mamă, nici tată, asta însemna clar ex-ma-tri-culare. Vreo săptămână a mai reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]