1,405 matches
-
Pupa sa ascuțită se înălța, ca o înotătoare dorsală de rechin, până la 30 de metri da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei ar fi fost integral utilizat. Deși distanța estompa detaliile, Gosseyn reuși totuși să zărească siluete minuscule forfotind pe solul metalic, sub pântecele enorm al navei. Acestea se părea că vin de undeva din interior, din subsolul tranșeei, căci din două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de lățime a tranșeei ar fi fost integral utilizat. Deși distanța estompa detaliile, Gosseyn reuși totuși să zărească siluete minuscule forfotind pe solul metalic, sub pântecele enorm al navei. Acestea se părea că vin de undeva din interior, din subsolul tranșeei, căci din două în două minute, grupuri compacte ieșeau dintr-un lung șir de gherete amplasate chiar sub vas, semănând cu gurile de ieșire ale unor ascensoare care-și aduc încărcătura de la nivelele inferioare. Din unghiul oblic de unde privea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
târie pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea de plecare. Siluetele minuscule de sub navă urcau înăuntru pe escalatoare. Mai erau o sută... apoi zece... apoi nici una. Zgomotul vag, ecou al agitației de acolo, se stinse treptat și imensa tranșee scăldată în lumina atomică se cufundă în tăcere. Gosseyn era în așteptare. Probabil că afară era noapte de-a binelea. Nava de asemenea dimensiuni se putea deplasa numai la adăpostul nopții. În curând plafonul urma să se desfacă. La suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să se găsească undeva un mijloc să iasă din profunzimile acestor rădăcini. O scară, un ascensor, ori altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
capitol al vieții sale, pentru a deschide un altul. A farewell to arms Anglia și Franța trec în substanța lumii lui Corto Maltese în ciclul Celticelor ca parte a cronicii războiului care se duce pe Frontul de Vest, sub semnul tranșeelor, al putreziciunii, al absurdului și al aviatorilor care urcă spre înălțimi spre a trișa propria lor moarte. În ecuația realismului magic al lui Pratt, nimic nu este ce pare a fi. Dincolo de coaja documentabilă a istoriei care a fost (căci
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acest vis prattian, echivoc și romantic. Trezit de divinitățile celte spre a le apăra patria lor, Corto nu va ști nici odată dacă vocea corbului care îl veghează la Stonehenge este cu adevărat a zglobiului Puck. Dincolo de Canalul Mânecii, acolo unde tranșeele sunt patria mâloasă în care șobolanii și soldații Marelui Război își împart agonia și moartea, Corto întâlnește confruntarea dintre oamenii văzduhului și cei ai pământului. În Cotês de nuits et roses de Picardie, Pratt face să vibreze una dintre corzile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
eterogenă de soldați și ofițeri pe care marinarul cu cercel în ureche o dirijează din umbră în Sous le drapeau de l’argent este ilustrarea acestui crez care ignoră granițe și națiuni. Celor care s-au săturat de jocul în tranșee și de moartea în numele patriilor pe care nu le mai recunosc, Corto le oferă, cu generozitate, calea de ieșire din acest labirint. Cucerirea aurului muntenegrean este țelul care îi aduce laolaltă pe austro-germani și pe aliați. La bordul navei pilotate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl explorează în Libia este același cu care se luptă Koinski în drumul său către Etiopia. Tangoul ce îi aduce împreună pe Consuelo și Saint-Exupéry este cel pe ale cărui ritmuri, poate, a dansat și Corto în sejurul său argentinian. Tranșeele din războiul civil spaniol sunt decorul în care se consumă și moartea lui Corto însuși - niciodată descrisă, ea este doar evocată de cei care scapă din infern spre a perpetua legenda. În Spania, acolo unde Malraux conduce escadrila sa, Saint
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
curaj. Soldat al celui de-Al Doilea Război Mondial, Koinski coboară, prin povestire, către Marele Război, războiul ce este, înainte de toate, teatrul pe care se joacă scena enigmaticului Corto Maltese. Din pântecul acestui Mare Război, ce frământă aluatul omenirii din tranșeele Flandrei până în mijlocul Africii, se ivesc siluetele romantice și tulburate ale celor care se înfruntă în deșertul Palestinei, în jurul unei locomotive Baldwin 622. Carcasa de metal a locomotivei abandonate în deșert, la șase ani de la terminarea războiului, este ținta spre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
arabe, ființe feminine învăluite în vălul lor înmiresmat - dincolo de ele se află capcana rebelilor. Cei care le urmează, ca prin transă, merg către pieirea lor și aduc și pieirea camarazilor lor. În acest spațiu neiertător, trecutul primului război mondial, al tranșeelor și lașității îi bântuie pe doi dintre cei care se înmormântează în marea Saharei, spre a uita ceea ce nu poate fi uitat niciodată. Soldatul Moreau descoperă în căpitanul Desay pe ofițerul responsabil, la Verdun, pentru dezonoarea detașamentului său. Desay, copleșit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
strivi pe Moreau. Răzbunarea îi dă energia de a trece mai departe, în așteptarea celei din urmă bătălii. Destinul le oferă, lui Desay și lui Moreau, șansa de a juca din nou în piesa pusă în scenă în fortărețele și tranșeele franceze. Desay își conduce soldații către o misiune ce se dovedește a fi, treptat, un drum fără de întoarcere. Obiectivul lor este un fort pierdut în deșert, amenințat de rebeli. Mitul Legiunii se hrănește din această încăpățânare suicidară cu care membrii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
existenței sale să fie contemplată printre norii de fum ai unei țigări. Divinitatea deșertului închide istoria deschisă la Verdun. În fort, ca și la Verdun, ofițerul cedează sub presiunea fricii sale patologice. Ridicarea steagului alb în fort evocă dezonoarea din tranșee. Îi revine lui Moreau privilegiul de a scrie acest ultim rând al istoriei sale. Desay este ucis de legionar. Un ultim rând, un ultim glonț, o ultimă țigară. Moreau este ultimul om care mai stă în calea rebelilor ce invadeaza
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Imperiului din care venea tatăl său. Ereditatea complicată a metisului euro-asiatic este în fine împăcată, odată cu trecerea dincolo de Styx. Umbra lui Königsberg Marele Război este și un război african. Departe de frontiera teribilă pe care o înscriu în trupul Europei tranșeele, Primul Război Mondial înseamnă, în Africa, confruntarea cu spațiile nedomesticite și cu enigmele care nu pot fi descifrate cu adevărat de europeni. Pe acest fundal se desenează și efigia enigmatică a unui războinic german ce duce până la capăt, până la capitularea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cinder este flacăra ce luminează pe aceste culoare întortocheate și sângeroase ale evurilor. Atmosfera crepusculară este saturată de aluziile gnostice și paleosatronautice. Căci Mort Cinder nu are patrie și nici vârstă. El este, în același timp, soldatul ce luptă în tranșeele primului război mondial, dar și sclavul egiptean care asistă la sfârșitul prințesei Lisis. Înzestrat cu un sentiment aproape dostoievskian al empatiei, Mort Cinder îl inițiază pe anticarul londonez în arcanele acestor povești ascunse sub rândurile istoriei documentabile oficial. Călătoriile în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ghemuite ale morților ce se ghicesc pe câmpia din fața ta. Aici, moartea are aerul ciudat și mecanic al unui joc de biliard - un trăgător îndepărtat trimite bilele ce izbesc, prin ricoșeu, un număr de destine ce se frâng. Ascuns în tranșeele sale, soldatul are acces la o manetă a destinului, la fel de silențioasă și de dezarticulată ca și pârghia unui joc mecanic dintr-un bar ordinar. De când ajunsese în acest colț de Spanie, de unde poate că nu avea să mai plece niciodată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să fiu mai melancolic decât de obicei, exclamase Corto și aerul nopții marine îl învăluise, ca un sarcofag înmiresmat. În zilele în care în jurul său se murea, iar corpurile chircite ale soldaților erau asaltate de șobolanii voraci ce ieșeau din tranșee ca dintr-un canal hrănit de speranțe năruite și de lacrimi care nu încetează să curgă, Corto rămânea cu volumul de Nerval în fața sa, iar lumea înconjurătoare se îndepărta de el, ca și cum între el și tragedia secolului s-ar fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Atacurile de noapte erau cele mai cumplite, amestec de energie fizică dezlănțuită într-un orgasm ucigaș și de icnete ce ascund agonia ignobilă a răniților de moarte. În acele clipe, Corto se în toar cea pe firul viselor sale către tranșeele altui război și înțelegea că pacea la care visaseră atâția dintre cei pe care îi întâlnise atunci nu avea să se împlinească niciodată. În Spania fiind, lui Corto îi era dat să reîntâlnească umbrele trecutului de care nu se putea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de Nerval ca un praf insesizabil, zgomotele lumii ce îl înconjura trezeau zgomotele anilor care au fost. În Spania fiind, pe linia frontului, Corto se despărțea în zeci de monade plutind în spațiul himeric al memoriei sale. Cu ochii către tranșeeele din fața sa, Corto putea contempla acest balet psihedelic al eurilor sale, răspândindu-se pe urmele trecutului ce renăștea, mai puternic și mai colorat ca niciodată. Totul avea aerul unei proiecții cinematografice în care Corto era regizorul și actorul dedublat, privindu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
primit ordin de mobilizare: pe 16 iunie trebuia să fiu la Regimentul 25 infanterie Vaslui. De la Vaslui am pornit în marș forțat spre Huși, apoi spre Arsura, ocupând o zonă de front de la Ghermănești la Drânceni. Sub ploaie, noaptea săpam tranșee iar ziua stăteam camuflați. Eram la compania a 4-a mitralieră, sub comanda căpitanului Droahnă Petre. Ei bine, când generalul Antonescu a dat ordinul: ”Români, treceți Prutul!”, parcă alături de noi erau miile de alți ostași români căzuți pentru glie. Mergeam
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Cine și-ar lăsa părintele omorât fără să-l răzbune? Urât mai e războiul. Un învățător din Vadul lui Vodă, Basarabia, tocmai scrisese o carte poștală militară familiei:”Sînt bine, sănătos și o să viu curând acasă”. A scos capul din tranșee să ia o pătlăgică verde și un glonte i-a intrat prin frunte. Din nou despre “Moș Coajă”, bătrânul nostru locotenent colonel de 50 de ani, Abdenagor Constantinescu. Venise, pe când eram grupați mai mulți ofițeri, venise locotenentul Darie, ofițer activ
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ofițer al armatei sovietice, nu știi să-mi acorzi respectul cuvenit. Ca ofițer în armata română îți cer același res pect, mai ales că ești aici, pe pământ românesc. Iar din alt punct de vedere, știu că suntem în aceleași tranșee de luptă sau poate că dumneata încalci situația de fapt! Cred că trebuie să discut cu altcineva, cu superiorul dumitale. Cel puțin în grad sau în gradul de înțelegere. Domnule ofițer, fie. Poftim spravca. Mi-a plă cut că deși
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rău!”. I-aș fi spus cine știe ce vorbă de-a rostogolul dar și notarul și toată lumea erau prea speriați de valul de arestări care începuseră să zeciuiască liniștea comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din tranșee, o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice speranțe. Intrasem cu tot cu viața și sărăcia noastră într-o mlaștină unde pașii se înfundau în neștiut până la dispariție. Am intrat. Stătea lipit de tocul ferestrei bătând cu un singur deget în
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd În cînd mă Înghiontește durerea În icoanele cu epoleți, unde Dumnezeu plînge-n tranșee. Limba Îmi clămpănește-n gură un cîntec de bun- rămas, cîntec acompaniat de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]