3,911 matches
-
participare absolută la real, 13 mai, am reînceput pictura în biserică, afară deja mult soare și orele de dimineață pe care trebuie să le petrec la școală îmi răpesc cele mai bune ore de lucru, pictez ca un nebun, în transă, mă dau jos de pe schelă nu mai știu pe ce lume mă aflu și am nevoie de Daniel să mă poarte ca pe un neputincios până la izvor, așteptăm apa să vină, stropii reci în cascadă, ce cad cu forță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din clasa a VI-a; cine știe ce pulsiuni secrete ale corpului meu au fost actualizate numai atunci. A vorbi cu altcineva (intuiam acest lucru) ar fi distrus fluidul magnetic, m-ar fi Întors În spațiul obișnuit, m-ar fi scos din transa Întâmplării irepetabile. (azi) De când este cu mine, nu cred să mă fi Înșelat, nu putea să mă trișeze așa, dintr-o simplă toană; ea e fericită În act, de fiecare dată Îmi spune: „Nici un bărbat din lume nu face doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întind, mă Înalț, prefăcându-mă că citesc numele unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu aspir, sorb mireasma din codrii capilari, mă Înroșesc de plăcere; e o beție sofisticată, o cădere În transă, un extaz, chiar dacă adulmec doar un miros acru, de sudoare amestecată cu praf, trepidez la fel; reacția mea nu e declanșată doar de rara combinare a unor loțiuni finisime, inventate de cei mai cunoscuți parruchieri de la Paris sau din Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea să mai fie cineva înăuntru! veni răspunsul invariabil al bărbatului. - Nu, nu, nu. Au ieșit toți. Sunt nevătămați. Hei, mă auzi? Alo, amice... Mă auzi? Părea că nu sau nu prea îi păsa. Continua să sape, aflat parcă în transă. Ce urmărea, de fapt? Era bine îmbrăcat, purta chiar un Rolex din aur; nu părea să fie rudă cu drogatul de Carlos. Continua să țipe: - Avem nevoie de doctori! S-ar putea să fie copii înăuntru. Sachs privea acum dezgustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ca și atunci când te apropii cu barca de mal și începi să auzi tot mai aproape murmurul plajei. Atunci mi-am întors capul și în spatele meu se afla doar zidul sfărâmicios al dunelor. Italia dispăruse. Am petrecut restul zilei în transă. Totul mi se părea excesiv, prea ascuțite vocile, prea exaltate gesturile. Cine erau oamenii aceia obtuzi care trăiau în jur, care se opriseră în casa mea? Și când mă gândesc că a fost o vreme când înrudirea cu familia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Poloniei. Inima inimii Europei creștine. Din partea mea, n-am nimic Împotrivă se fie transferată acolo cetatea Vaticanului. Să stea acolo papa pe un tron de aur de-acum și până la Învierea morților. Și În afară de asta... —Și În afară de asta, ieși din transă, sâsâi Gad Eitan, privindu-și la lumină degetele lungi, deosebit de frumoase, de parcă s-ar fi temut că trecuseră printr-o mutație neașteptată. Dar nu se obosi să specifice dacă era de altă părere. Într-o țară civilizată, Încercă Wahrhaftig să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un semn mic, o aluzie, un capăt de ață, o clipire din ochi, și În clipa aia mă ridic și plec. Nu Întârzii nici măcar să-mi schimb cămașa. Mă scol și plec. Acum. Mă prosternez la picioarele tale. Cad În transă cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise. Rafale de ploaie se spărgeau lângă fruntea sa, pe geam. Spărtura dintre nori, de deasupra dealurilor Betleemului, prin care străluceau stelele, era și ea Întunecată acum. Încremeni brusc, auzind din depărtare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu siguranță nu cea pe care o prefera el - nu ar fi fost potrivită pentru relatarea mulțumitoare a ironiilor, nebuniilor, enigmelor, legăturilor stranii și coincidențelor din aceste ore, În special cele mai târzii, de după căderea Întunericului. Le parcurse parcă În transă cu gândurile Într-un amestec de speranțe, temeri și reverii, fără a avea idee ce se petrecea În locul care Îl interesa cel mai mult pe lume. Abia după aceea reuși să pună cap la cap toată povestea, din spusele celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În genul unui bolnav care vorbește numai despre dificultățile sale gastrice. Spre deosebire de Faulkner, care nu prea era german. Plămădea ținuturi, urși, Yoknapatawpha, sanctuare, nu doar terase pe munți vrăjiți În care să-și expună părerile În privința tuberculozei ca să cadă-n transă tuberculoșii. În ultimă instanță, William crea timp. Am avut norocul să mă nasc cu Înclinare spre muzică, teatralitate și tenacitatea de Învăța să ascult. Am cîntat prin restaurante, cum era moda În anii ’70, pînă la ora zece seara cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
La 14 luni era deja Încîntat pînă la catapultare din brațele mamei de orice fenomen feminin cuprins Între zece și patruzeci de ani, cînd zărește așa ceva i se Înrourează privirea, Își dă ochii peste cap, alunecînd Într-un fel de transă vigilă, unui astfel de exemplar i-a deschis pe neașteptate fermoarul bluzei. Bluza era turcoaz. Culoarea naturală a purtătoarei. Mă duc să-l privesc, uite că nu doarme, privește pe perete, acolo de unde teoretic trebuie să apară Scufița Roșie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poartă coif de fier , dar Înăuntru respiră o vietate (ceea ce nu se poate spune despre cinematografie, În interiorul căreia nu mai respiră nimic. Haina modernă, din aluminiu, acoperă un gol. Și nu-i omul invizibil). Scrisul a găsit cadențe noi. Iar transa este indusă prin tempo, a se asculta, nu la masă, dansurile woodoo. Marea proză e-n pas cu moda. E rapidă, joasă, sport. A accelerat, rămînÎnd În același timp atentă la drumul principal, la pietoni, la cîini, trecînd uneori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decis În acțiuni fără să găsească Însă vreo acțiune pe traseu, așa că trece la un moment dat printr-o Încăpere (se trece prin multe Încăperi În scenariul acesta) unde niște tineri ce seamănă cu niște hippies Întîrziați se mișcă-n transă pe o muzică de data asta chiar de sfîrșit de lume, doar tobe și voce, amintind de Dorin Liviu Zaharia, părînd inexplicabilă aici, ca oriunde altundeva, și intră În turbionul ultimelor minute ale poveștii. Regăsirea prostituatei, bătaia aplicată de Henriques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceva la fel de insipid ca analizorul politic Dan Pavel de Disneyland, de exemplu, fatal simbol al noului intelectual rasat pînă-n vîrful unghiilor pornind de la baza lor, simbol care, prin simplul fapt că ni se arată, se așteaptă sociologic să cădem În transă, neavînd, filmul ca și analistul, nici măcar o replică, nici o singură scenă de efect - cum era-n parfumul femeii dansînd tangou, analiștii nu dansează, lor le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
agitație, de neliniște, de teamă nelămurită, de apăsare care ar fi putut fi preludiul Își poate chiar a fost) celor petrecute mai apoi, când s-ar fi putut spune că, plutind sau anesteziat fiind, se afla într-un fel de transă. Nu știu dacă ar trebui să spun lucrurile acestea, dar e foarte posibil ca exact lucrurile acestea să se fi petrecut. Nimic nu este clar și, chiar dacă ar fi, s-ar putea să nu fie convingătoare, dar să le acceptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aici, pe capul tău?“ „Da. O, nu, nu asta. Doamne, nu mai știu ce zic. Dar tu știi, tu știi ce vreau, ce aștept de atâta vreme, nu se poate să nu fi înțeles...“ „Ioana, trezește-te! Iar cazi în transă.“ „Iartă-mă, știi bine că asta mi se întâmplă de căte ori discutăm subiectul ăsta. Vrei să pleci?“ „Nu încă. Mi-e teamă să mă întorc prea devreme acasă. Mi-e teamă să nu m-aștepte vreunul din ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înțelegea ce-i cu el, nu-l întrebau, nici el nu povestea nimic. Părul îi crescuse lung și rebel. Era singurul semn de neglijență. Se îmbrăca curat, se bărbierea zilnic. Discuta cu oricine, răspundea la întrebări, dar ca într-o transă, fără chef, de parcă ar fi fost drogat. Arăta și mai sigur pe el, o îndârjire vizibilă îl făcea să pară în permanență încordat. Nu-și dădea seama de asta. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat într-o zi verișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l, el trebuia să priceapă, s-o păzească și s-o oprească din alunecare și s-o aducă înapoi, toate câte și le amintește nu erau decât semnale destul de limpezi, dar el se purta de parcă ar fi fost într-o transă și nu mai înțelegea nimic... Și într-o zi, era la masa lui de lucru, își amintește asta foarte bine, l-a întrebat dacă n-ar vrea să-i prezinte o colegă de-a ei, înaltă, blondă, subțire, isteață foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
începuseră, dar se ducea cu încăpățânare la fiecare dintre ele. Nu discuta cu nimeni altcineva decât cu Petru Rezuș, despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu antropologia filosofică sau istoria logicii sau câte se mai examinau. Umbla ca în transă. Trăgea un bilet cu totală indiferență, și atunci parcă se luminau niște străfunduri din mintea lui și ajungeau la suprafață într-o zvâcnire, stabilea relații între subiecte, dezvolta teorii pe care altădată le-ar fi explicat cu timiditate și neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se petrecuse cu el în ultimii ani. Nu numai cu Ioana Sandi, ci cu toată lumea pe care o știa. Se trezea notând câte o vorbă, o idee, un gest, uneori descria scene întregi. Era ca și cum ar fi ieșit dintr-o transă, dintr-o hipnoză în care nu reușea să înțeleagă cum de intrase și abia acum vedea și înțelegea cum trebuie ceea ce trăise, dar acum totul era trăit și nu putea fi schimbat. Dar nu înțelegea. Pentru că ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strâns mâna, după care și‑a dat o buclă din ochi, Întocmai cum făcuse de atâtea ori la petrecere. Am avut din nou senzația ciudată că aș fi În stare să rămân ore Întregi, chiar zile Întregi În stare de transă, privind cum Își dă la o parte bucla aceea unică, adorabilă de pe chipul perfect. În timp ce mă holbam la Lily și la el am devenit vag conștientă de faptul că ar trebui să spun și eu ceva, dar ei păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
burtă pe carpeta din fața șemineului, cu o carte În fața lui, iar pisicuța domnului Mundy se lungise pe spatele lui, la brîu. Își mișca lăbuțele din față de parcă frămînta aluatul, Îndoindu-și și retrăgîndu-și ghearele și degetele, și tocînd ca În transă. Văzînd-o pe Viv, Își Îngustă ochii și-și Înteți mișcările. — Ce zici? rîse Duncan. Îmi face masaj. Viv simți că domnul Mundy stă prea aproape de umărul ei. Venise s-o privească și să rîdă Împreună cu Duncan. Avea un rîs ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În care Întunericul se depunea la fund, iar stelele apăreau una cîte una. Semiluna era zveltă, perfectă, și aproape nouă. Pisicuța apăru și se prelinse printre picioarele lor, apoi se aruncă pe spate și se răsuci din nou ca În transă. Apoi li se alătură și domnul Mundy - ieșise din salon să vadă ce făceau, presupuse Viv; poate că-i auzise rîzÎnd, prin fereastră. Văzu părul lui Duncan și zise: — Pe cinstea mea! E ceva mai bine decît tunsorile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-a aruncat pe scări! Și n-au și Îmbolnăvit-o? — Mie mi-e deja rău! Ce mai contează! Acum nu-i mai era rău. Era agitată, aproape febrilă. Dintr-odată i se păru că trăise Într-un fel de transă. Nu-i venea să creadă. Se gîndi la mulțimea zilelor care trecuseră pe lîngă ea, fără ca ea să facă un lucru anume. Își Îndreptă spatele și se uită În jur. — Trebuie să ajung la o farmacie, zise ea. Unde pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Canton; erau deja cu un picior În groapă și puțin le păsa lor de pedeapsa cu moartea care-i aștepta. Privind Însă la tînăra aceasta distrusă, simțeam că un fel de spiriduș capricios se lupta să iasă la suprafață din transa profundă indusă de Largactil(##notă - Sedativ și tranchilizant folosit În special În schizofrenie și alte stări psihotice.##) prin mijlocirea lui Sanger. Părea Într-o dispoziție morocănoasă, dar din cînd În cînd ochii i se fixau asupra vreunei imagini interioare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
omul. Se-aude chiar că Întreaga pădure va fi Împrejmuită cu sârmă, izolând-o de public, ca la Stonehenge. Ne Întoarcem și dăm de doi alpiniști, cu rucsacurile lângă ei, Întinși pe spate pe sub copaci, ca doi oameni căzuți În transă. Nu ne vorbesc, nu le vorbim. De vină e locul, În care ai vrea să fii singur, iar eu sunt pradă acelorași sentimente. O conving pe soție să pornească urcușul greu de Întoarcere. O voi prinde din urmă. Mă Îndrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]