2,431 matches
-
transformat în trivializarea lui”. Sînt menționate manifestul „cuvintelor în libertate” al lui Marinetti și cel preexpresionist - „Revolution der Lyrik” (1899) - al lui Arno Holz, reclamînd „o limbă mai naturală, mai vie, aproape de cea cotidiană”. În paranteză fie spus, deplasarea dinspre transcendența limbajului liric spre contingența lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime vehemența/violența proprie marilor rupturi... În altă parte, autorul arată că, spre deosebire de „importanța muzicii wagneriene în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
original și originar, distrugător, dar și regenerator al vechiului limbaj și al vechilor convenții. Urmuz — virus anarhic, nihilist într-o lume burgheză anchilozată. Urmuz — alien-ul, mutantul, copilul etern, „demascatorul” esenței corupte a lumii. Urmuz-sinucisul, reprezentant ironic al liberului arbitru, al „transcendenței goale”, al schizofreniei, alienării, dezumanizării și negativității moderne, al impasului autodistructiv. Urmuz — pionierul-explorator de teritorii necunoscute ale spiritului, pînă la găurile negre ale antimateriei. În toate ipostazele, Urmuz apare sub specia absolutului — mitul romantic al geniului cunoaște astfel o metamorfoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În opoziție cu „creatorul clasic” care „are religia naturalului”, avangardistul pariază pe artefact, pe abstracționism și pe antimimesis. Mai degrabă conformistă este interpretarea, în spirit marxist, a operei urmuziene prin prisma teoriei alienării, ca simptom al „reificării” societății capitaliste: „Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la politică, este reificat (...) Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
superstițiile strămoșilor săi. El este marcat de negări și refuzuri ale realităților sacre, de care încearcă în continuu să se lepede. El este omul areligios și se socotește doar subiect și agent al istoriei, întrucât nu recunoaște nicio chemare către transcendență. Totodată, el consideră că sacrul este o piedică în calea libertății sale. Majoritatea celor fără Dumnezeu sau fără religie, au însă în continuare în mod inconștient un comportament religios. Nu există profan în stare pură. Se pune întrebarea dacă existența
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
un rând de compact discuri. Verifică volumele: majoritatea păreau să fie manuale, restul, cărți despre călătorie și - era oare posibil? - religie. Luă din raft câteva dintre acestea și aruncă o privire mai atentă. Viața creștină Într-o epocă a Îndoielii, Transcendența spirituală și Iisus: viața ideală. Autorul celei din urmă era reverendul Michael Foster. Tatăl lui? Muzica era, credea el, rock. Recunoscu unele dintre nume, căci Îi auzise pe Raffaele și Chiara pomenindu-le; se Îndoia că ar fi recunoscut muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cele două expresii, „lumina evangheliei” și „experiența umană”. 1.2 Legătura dintre „evanghelie” și „experiență” Am subliniat mai sus că există o continuă integrare între „lumina evangheliei” și „experiența umană”. E. Chiavacci consideră experiența morală ca pe o experiență a transcendenței. În evaluarea morală a ființei umane (omul este bun sau rău), noi proiectăm asupra celuilalt experiența noastră personală de unitate și de legătură cu alegerile noastre, unitatea istoriei noastre morale și experiența atitudinii de acceptare sau de repulsie față de o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
la păsărică, și aici e de făcut o dizertație doctă pe marginea acestor păsărici marsupiale, reprezentând o etapă de mare dezvoltare. Pentru că, Fig. 2 fără îndoială, apariția pungulițelor este unul din fenomenele cele mai importante și de cea mai mare transcendență a procesului organic. Cu pungulițele se naște la păsărică o specie de mandibule și i se formează așa-zisa gură. (La toate acestea este absolut sigur că cititorul ia un pătrat de hârtie și merge să experimenteze el însuși ceea ce
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
să recunosc că lucrurile fundamentale - cele pe care se bazează existența mea de om și de creștin - mi le-a transmis această femeie, de la care am învățat gustul de a sta cu cele ale cerului, de la care am primit gustul transcendenței. Străbunica mea - se numea Vita Ignazia - m-a învățat să mă rog, să simt natura într-un fel mai amplu, misterios. M-a ajutat încă din copilărie să simt viața într-un mod delicat, armonios, total. Am învățat încă de la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
subzistă dorinței de fericire pe care persoana o are în interiorul ei. În ele se regăsesc frecvent întrebări care fac referință la nevoia unei existențe pline de sens, care să orienteze fiecare comportament în parte spre o stare de bine deschisă transcendenței. De exemplu, multe întrebări ale unui test numit Purpose in Life („Existența mea personală este plină de sens”, sau „Viața mea pare să valoreze mult”) sunt indicii ale unei vieți realizate în mod fericit, întrucât ea este plină de sens
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cercetări ne ajută să reflectăm atât asupra convingerilor subzistente căutării fericirii cât și asupra aspectelor evolutive care marchează dezvoltarea și adaptarea unei vieți organizate în mod fericit, în baza unui proiect care nu sfârșește în imanență, ci se deschide spre transcendență. Cine a făcut o alegere totală pentru o viață consacrată lui Dumnezeu și slujirii celorlalți se confruntă de multe ori cu condiții dificile și de criză care îl interpelează, cerându-i să fie fericit chiar și în condiții de nesiguranță
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
care se ivesc dintr-un raport sănătos cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Numai atunci se poate observa o fericire care trece dincolo de propriile așteptări și care poate fi descoperită ca un dar prezent în miile de ocazii de transcendență pe care viață le oferă. „Căutați mai înainte de toate împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa și tot restul vă va fi dat din abundență” (Mt 6,33). „Ce înseamnă acest «tot restul»? Cu siguranță ceva de băut, de mâncat, de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
viața ei. Cu o astfel de perspectivă orientativă, persoana se va simți mai bine, nu numai pentru că îi sunt satisfăcute acele nevoii care-i liniștesc fricile, ci pentru că ea își dezvoltă propriile resurse într-un proiect de viață deschis spre transcendență. Astfel fericirea iese din labirintul unui echilibru ce trebuie menținut și devine un adevărat program existențial făcut din alegeri ce dă o direcție întregii vieți. 3. Nevoi și motivații în sprijinul unei vieți fericite Individul se simte fericit și se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ca o persoană unificată, integrată, în pace cu sine și organizată mai bine și armonios, întrucât este conștientă de propriile experiențe și de propria-i creativitate; este o persoană care reușește să intre în contact cu ceilalți și cu lumea transcendenței, conștientă fiind că satisfacerea nevoilor nu este un scop în sine, ci trebuie să fie integrată într-o viziune mai largă a existenței umane. 4. Fericirea și creșterea evolutivă în etapele vieții Dacă pe de o parte este important să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
găsește în jurul său”. Acesta este calea ce o așteaptă pe fiecare persoană consacrată în viața concretă, într-un proces de maturizare în care zilnic i se oferă ocazii suficiente pentru a crește în realizarea unui proiect de viață deschis către transcendență. Tocmai această realitate specifică este fenomenul la care persoanele consacrate trebuie să privească cu atenție încă de la începutul consacrării lor, atunci când încep un parcurs de formare permanentă care le obligă să valorifice fiecare moment din viața lor. Deoarece sunt chemate
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
tensiunii ce se stabilește între realitate și idealurile ce trebuiesc realizate în mod concret. Omul trăiește din idealuri și din valori. Existența umană nu este autentică dacă nu este trăită în termeni de autotranscendență”. Așadar, conform acestei prospective, deschiderea către transcendență este cea care permite să se întrevadă sensul profund al nevoii de bunăstare și de satisfacție. Autotrans-cendența este nota ce caracterizează căutarea fericirii tipice existenței umane, este ceea ce motivează orice ființă vie să iasă din ea însăși și să se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
dezvoltare al persoanei. Ci, dimpotrivă, ele ajută persoana să pună ordine printre diferitele componente evolutive ale vieții sale, astfel încât fiecare parte din sine să contribuie la un proiect unic de creștere, orientat către scopul ultim al existenței. 2. Fericirea și transcendența plecând de la polul inferior al vieții Deschiderea spre autotranscendență motivează persoana să se deschidă nu numai către valorile personalității și ale existenței, ci și spre realizarea deplină de sine, realizare ce trece dincolo de nevoile imediate. „Individul se realizează numai prin
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
plecând de la polul inferior al vieții Deschiderea spre autotranscendență motivează persoana să se deschidă nu numai către valorile personalității și ale existenței, ci și spre realizarea deplină de sine, realizare ce trece dincolo de nevoile imediate. „Individul se realizează numai prin transcendență, adică într-o luptă continuă pentru a trăi sensul”. Dorința unei vieți fericite nu poate să se oprească numai la «ceea ce trebuie făcut» pentru a deveni fericiți, sau la documentele ce trebuie studiate sau la propunerile bune ce trebuie reînnoite
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Nevoia de otrăvuri să nu fie un gust negativ al eternității? Altcum, de ce ne zvârcolim în brațele unui diavol divin, când setea de-a ne otrăvi ne otrăvește gîndul? Dorul de veninuri este o criză a imanenței: un maximum de transcendență cu mijloacele lumii. - Dar toate laolaltă sânt prea slabe ca să ne învenineze de o altă lume până la a ne uita veninul. Când va crăpa odată fierea spiritului? ...Și ce recunoscători trebuie să fim cerului că este o otravă ce nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scăpa de el. Astfel, avânturile coborâtoare ale muririi dizolvă alcătuirile individualității. Nenorocirea oamenilor este că nu pot privi decât oblic spre cer. Dacă ochii aveau o relație perpendiculară cu el, istoria ar fi luat altă înfățișare. Boala? O calitate de transcendență a corpului. Cât privește sufletul, el e bolnav prin simplul fapt că este. Patologia se ocupă cu năpădirile psihice în țesuturi. Nori care gândesc și care par a fi tot atât de străini de pământ ca și de cer... Ruisdael. Totul e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în viață. Pentru ce sentimentul imanenței morții în viață îl au așa de puțini, iar experiența agoniei este atât de rară? Nu cumva e falsă întreaga noastră presupoziție, iar schițarea unei metafizici a morții devine verosimilă numai prin concepția unei transcendențe a acesteia? Oamenii sănătoși, normali și mediocri nu au o experiență a agoniei și nici o senzație a morții. Ei viețuiesc ca și cum viața ar avea un caracter de definitivat. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a simți viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și în a fi dincolo de sentimentul prizonieratului vieții în moarte. Revelațiile de ordin metafizic încep de-abia atunci când echilibrul superficial al omului începe să se clatine și când spontaneității naive i se substituie o dureroasă și încordată frământare a vitalului. Transcendența morții apare în viziunea acelora care din incertitudinile vieții nu desprind un substrat organic sau o agonie lăuntrică, ci o cauză exterioară, dezvoltând la paroxism acel sentiment că ești înghițit de moarte într-un mod rapid și brusc. Sentimentul morții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-o formă particulară de extaz. În mod greșit se admite numai forma extatică religioasă. Există o multiplicitate de forme care depind de o formație spirituală specifică sau de o structură temperamentală, și care nu trebuie neapărat să ducă la transcendență. De ce n-ar exista un extaz al existenței pure, al rădăcinilor imanente ale existenței? Și nu se realizează o astfel de formă extatică în acea adâncire care destramă vălurile superficiale pentru a înlesni accesul sâmburelui interior al lumii? A ajunge
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intense. Ceea ce importă este frecvența acestei contemplații. Numai prin experiențe frecvente se poate ajunge la beția eternității, la starea de încîntare pură, în care transfigurările se îmbracă în aureole sublime și imateriale, în care voluptățile au ceva suprapământesc, de o transcendență luminoasă și fermecătoare. Izolarea momentului din succesiune îi atribuie acestuia un caracter absolut; nu în mod obiectiv, ci subiectiv. Un absolut pentru simțirea noastră, dar căruia nu i se poate atribui un element de irealitate și fantezie. Căci, din perspectiva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unic, extatic până dincolo de orice margini? Decât, fenomenul curios al iubirii este de a deplasa din centrul conștiinței sexualitatea, deși iubirea fără sexualitate nu se poate concepe. Ființa iubită crește atunci în tine purificată și obsedantă, cu un nimb de transcendență și intimitate simultan, în sclipirile și reflexele căruia sexualitatea devine periferică, dacă nu în mod real și efectiv, în tot cazul subiectiv și imaginativ. Iubire spirituală între sexe nu există, ci numai o transfigurare organică, prin care persoana iubită se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
flăcărilor grația și tragedia, naivitatea și disperarea, voluptatea și tristețea? Nu este în transparența lor consumatoare, în imaterialitatea lor arzătoare, ușurința și zborul care rezultă după marile purificări, după marile arderi lăuntrice? Aș vrea să fiu ridicat de elanul și transcendența flăcărilor, să fiu aruncat de impulsul lor insinuant și fin, să plutesc într-o mare de flăcări, să mă consum într-o moarte eterică, într-o moarte de vis. Frumusețea stranie a flăcărilor este de a da iluzia unei morți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]