1,231 matches
-
sînt în mod normal considerate sisteme de semne, chiar dacă în realitate sînt -relațiile de rudenie în societățile tribale de pildă-, iar semiotica utilizează îndeobște metode structurale" (T. Eagleton, 1994: 100). Pentru domeniul culturii clasice semiotica este de fapt "teoria literară transfigurată de lingvistica structurală, transformată într-un demers mai disciplinat și mai puțin impresionist" (T. Eagleton, 1994: 103), demers ce a permis revoluționarea modului de abordare a poeziei și narațiunii în primul rînd (celebra analiză "spectrală" fonologică, lexicală, semantică, ritmică a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Paradigma nu doar ne amintește că datorăm inteligența cuiva de sus, adică ei, ci și produce inteligența noastră după chipul și asemănarea ambițiilor ei ordonatoare. În felul acesta se conservă rangul și dependența ce configurează ordinea naturală. Gândirea mitică este transfigurată în gândirea paradigmatică, în timp ce lumea își păstrează invariabil regulile ierarhice. Paradigma rostește adevărul, iar noi îl luăm ca atare, oricum, până la urmă paradigma va gândi pentru noi, oferindu-ne minunea întoarcerii în Eden, unde ne așteaptă vina primordială. Omenirea reia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
întinderile cerului"34. Totuși, în Antiquitates rerum humanarum et divinarum (Antichități umane și divine) Marcus Terentius Varro arată că "sacrul are o implicație profundă în ființarea universului" iar "religia romană nu este o mistificare, ci un sistem de simboluri care transfigurau secretele universului, iar rolul ei în viața civică este unul fundamental"35. Haruspiciile romane, auguratul, dar și alte practici divinatorii, ca expresie a unei relații directe cu divinitatea, contribuie la îmbogățirea și nuanțarea acestui "sistem de simboluri". Principiul care stătea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
diferite de la o epocă la alta, de la un lector la altul. 2. ELEMENTE DE STRUCTURARE A UNIVERSULUI FICȚIONAL 2.1. Teme și motive literare Tema operei literare (fr. thème, lat. thema - „subiect“) este un concept vizând aspecte generale ale realității, transfigurate în creația artistică. În accepție modernă, tema reprezintă o schemă foarte generală spre care conduc situațiile și motivele dintro operă. La nivelul literaturii, temele se dezvoltă ca „serii hipertextuale“ (Gérard Genette), în func ție de modelul cultural al fiecărei epoci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
factuală, narațiune de evenimente reale (proza memorialistică - Viața ca o pradă de Marin Preda - sau jurnalul literar, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, de pildă, ambele creații fiind texte de graniță), de povestirea de ficțiune. Prin nararea unor evenimente fictive se transfigurează realul sau se imaginează „lumi posibile“, pentru a crea un uni vers epic ficțional (proza scurtă, romanele). - Criteriul relației dintre narator și universul narațiunii operează o disjunc ție semnificativă pentru proza secolului XX. Astfel, narațiunea heterodiegetică (hétero - diferit, diégesis - modul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
intelectual al Lirei“. Simbolurile selectate din mitul biblic al genezei (spațiul paradisiac, cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care sunt concretizate caracteristicile liricii moderniste. Astfel, noua poezie este cântec sacru și Logos ce întemeiază lumi. Prin actul creației se transfigurează realitatea concretă, fragmentară (coasta bărbătească), se ivește frumusețea ideală a operei. Perfecțiunea ficțiunii artistice (al Evei trunchi de fum) în raport cu realitatea imperfectă din care se inspiră este sugerată prin dubla opoziție: totalitate/fragment (trunchi/coastă), prin cipiul fe minin (considerat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și de zestrea genetică, dar și de întâmplările ființei sale, consider că evenimentele din viața personală influențează întrun mod semnificativ creația artistică. ARGUMENT 1: Un argument ce susține această aserțiune este faptul că, mai ales în creația primei etape, scriitorul transfigurează propria experiență de viață, chiar dacă prezența sa se estompează, se disimulează în spatele personajelor ori al eului liric. (Dezvoltarea argumentului poate fi urmată de referiri la romanele experienței) ARGUMENT 2: Un alt argument vizează canonul estetic al epocii, care influențează rapor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poate fi funcțional în absența unor modalități de cooperare și comunicare eficientă. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Relația dintre două personaje dintro comedie studiată: O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale INTRODUCERE: Personajele comice Reprezentate scenic de către actori, personajele dramatice transfigurează artistic diverse tipuri și ipostaze umane. Ființele imaginate de autorul dramatic se definesc prin acțiune, prin limbaj și comportament scenic, prin relațiile cu ceilalți. Comediile lui I.L. Caragiale ilustrează strălucit relații interumane guvernate de interes sau de jocuri politice, personajele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întro seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă dea ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici nai bănui că sunt posibile. Este o scriere de ficțiune, narațiune de evenimente fictive care transfigurează realul sau imaginează „lumi posibile“, creând un univers epic ficțional. 9. Textul citat se încadrează în tiparul discursiv al portretului, cristalizat din perspectiva personajului narator. Portretul Zenobiei - vizând trăsături morale, psihice și, mai ales, comportamente atipice - ilustrează fragmentar personalitatea inefabilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și actanțial. Astfel, cyberspațiul nu este lipsit de utopii sociale, de la cele care proclamă libertatea absolută a alegerii trupului până la cele care fac parada unui bal mascat al identităților împrumutate. De la identitatea transformată în context online până la prefigurațiile unei identități transfigurate prin biotehnologii (vezi în capitolul următor discutarea discursului transumanistă, lookul și personalitatea „naturale” devin cele care suportă reinvenția de sine, corporală, cognitivă și afectiv-senzorială a ființei umane. Identitatea mediată prin tehnologiile comunicaționale nu poate fi desprinsă de înțelesul interfeței, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în cadrul fluxurilor mașinice, al fluidităților identității și al interstițialităților trasgenetice, nu trebuie să uităm de natura materialității care subzistă deopotrivă în mod fenomenologic și tehnologic. Astfel, corpul este restructurat ca biotehnologie, iar identitatea este dată de conlucrarea corporalității cu conștiința transfigurată prin relaționarea cu noile tehnologii informațional-comunicaționale. Identitatea (postăumană, ca solidaritate între materialitatea organic-mașinică, concretețea forțelor intelectului și subiectivitatea afectelor, este un proces de relații al organismului cu lumea, al minții cu trupul și al tehnologiei cu biologia. În această viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
împarte pe oameni în stăpâni și slugi și visează construirea unei utopice lumi dictatoriale” (N. Manolescu) - și, în același timp, satiră anti mic-bugheză (un fel de Bouvard et Pécuchet autohton), marca evoluția către postmodernism. Personajul Grobei, „om mărunt”, funcționăraș obscur, transfigurat de descoperirea unei bizare vocații, e o figură singulară, una dintre cele mai frapante ale prozei românești postbelice. „Poemul epic” - de fapt, romanul - Drumul la zid (1984), care mobilizează din nou motivele autorului pe trama crizei existențiale a unui tânăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
propria capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele detalii, ca opera, dandy-i par a restitui artei identitatea să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, în consecință, de a proclama victoria calității și a individului asupra produsului" [Babeți, p. 239, Scaraffia, p.109]. 163 "La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pintilie redescoperă în Duminică la ora 6 atitudinea artistică a lui S.M. Eisenstein din Lunca Bejinului (1937). O tragedie familială, tatăl, culac (chiabur), își ucide fiul care a trecut de partea colhoznicilor. Acest caz (real) de luptă de clasă este transfigurat de Eisenstein prin mijloacele sale subiective de a filma - unghiuri neobișnuite ale camerei, atmosfere luminate straniu, stop-cadre, compoziții bizare în cadru, măști în locul caracterelor realiste - într-o tragedie greacă în sensul lui Nietzsche, o revoltă oedipiană a fiului curmată de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ilogice, violente, câteodată de o ironie și de un macabru duse la extrem. Majoritatea sunt variațiuni pe tema libertății, în Să ne facem nevăzuți sau în Întâmplare peste care a nins candoarea se întâlnește cu grotescul, cu ilarul, cotidianul se transfigurează, ivindu-se un univers al visului. Obsesia jocului, dorința de recuperare a identității interioare sau schimbarea acesteia prin intermediul unui șir interminabil de măști sunt doar câteva elemente caracterizante. Masca este cea a clovnului și sub ea se ascund nu chipuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
reușit să demonstreze cu argumente științifice Paulescu ajunge la concluzia că “legea supremă care conduce societatea la oameni și animale este iubirea’’, urmând aceeași cale, arată că aceeași lege constituie filonul de bază al creștinismului, prin care Hristos l-a transfigurat pe însuși Dumnezeu Tatăl, dintr-un părinte egoist, aspru și răzbunător, într-un părinte iubitor, înțelegător și iertător. Mai mult ca atât, recunoștința ce o datorăm creatorului în calitate de fii ai săi, trebuie să o întoarcem semenilor noștri, adică oamenilor. “Dumnezeu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Corbul", în ultimă, instanța, inaccesibila: Iar sufletul meu, din umbră ce se-ntinde pe podea / Nu se va mai ridică niciodată!"3 Fundamentală pare să fie, în viziunea barbiana, lipsa unei metode precise, în sensul rigorilor "lirismului absolut", care să transfigureze, să "transubstanțieze", ca să folosim chiar un termen al său4, prezența, prea copioasa, a datelor percepției directe ("tristul decorum, si multul eben..."), pe care, contrar propriei poetici, Edgar Poe se dovedise neputincios să le elimine, probabil, din cauza corsetului prea strâmt al
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Binomul violenței fizice alternând cu defăimarea și calomnia va avea consecințe grave atât pe termen scurt, cât și de durată: una dintre cele mai importante este aceea a transformării confruntărilor politice în opoziții etice ireductibile: angajamentul politic în opoziție se transfigurează, devenind o înaltă asceză morală. Or, când va veni rândul opoziției să exercite puterea, ea va fi repede sufocată de un val de dezîncântare, proproțional cu iluzia etică datorită căreia cîștigase victoria. Opoziție versus Putere După 29 ianuarie, un lanț
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
PROF. DR. CRISTINA CHIPRIAN LITERATURA OPERA LITERARĂ. OPERELE LITERARE - Are o structură și un scop estetic; - Se adresează minții și sufletului; - Presupune desființarea acelui țărm dintre real și imaginar; - Opera literară nu preia cu exactitate și precizie realitatea, ci o transfigurează; - Transfigurarea se face prin ficțiune, prin creația imaginației; - Presupune voința autorului de a iluziona, de a sugestiona, de a se exprima, simulând adevărul; - Încearcă nu numai să imite realitatea, ci să-i preia și obligațiile cele mai grave; - Literatura are
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
tactile), va realiza cum se mișcă turmele de oi, dar și poza statică, imuabilă, de neclintit a muntelui (imagini motorii) etc. - imaginea artistică este rodul închipuirii, al ficțiunii; (ea pornește de la o realitate posibilă, dar n-o copiează, ci o transfigurează)transfigurarea se face cu ajutorul elementelor de expresivitate; (iar elementele de expresivitate aparțin cuvântului, limbii, limbajului); (!!) muzica folosește sunetele, pictura Ț culorile, sculptura Ț formele materiale etc. (deci) o operă literară apare ca o imagine artistică ( - imagine a unui loc, a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unirii politice a românilor: "Al doilea scop al meŭ aŭ fost ca studiul istorieĭ se presinte Românilor întărirea unireĭ lor politice adusă prin evenimentele istorice moderne" (Melidon, 1876, p. 4). În vederea atingerii acestui obiectiv, istoria (ca disciplină de studiu) este transfigurată deliberat într-un material ideologic de cimentare politică. În deplin acord cu pedagogia națiunii ale cărei principii le expune în Manualul invĕtietorului (1874), în manualul de Istoria națională (1876) Melidon concretizează proiectul său de educație militantist-naționalistă. Întreaga istorie națională are
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deceniului șase, când a început tranziția de la internaționalism la naționalism și de la sovietocentrism la autohtonism. Această considerabilă întorsătură doctrinară care a redefinit atât relațiile diplomatice ale României cât și politicile identității naționale a contorsionat la rându-i memoria istorică românească, transfigurată în formatul național-comunist. Turnura naționalistă operată în cadrul regimului comunist a provocat o revalorizare masivă a factorului național din istoria, devenită bimilenară, a statului român. Recursul la naționalism în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat radical. Invocându-l din nou pe F. Nietzsche cu ale sale foarte oportune concepte din faimoasele sale Considerații inoportune, situația poate fi descrisă ca o schimbare de paradigmă, de la "istoria monumentalistă" selectiv sacralizată la "istoria critică", o istorie nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
te cuprinzi / De acel farmec sfânt / Și noaptea candela s’aprinzi / Iubirii pe pământ”. Cum avem noi, prin editori, „candelă”, nearticulat, se pretează la interpretarea călinesciană vizând hetaira din templul egiptean (amintesc că tot „divinul critic” vorbea de un „sexualismm transfigurat” la Eminescu în poemele atingătoare sau amintind de Fecioara Maria). Poetul vorbește, însă, de candela, una singură, aceeași, a iubirii; după opinia mea, el nu compară femeea cu un înger, ci o consideră chiar înger cu prelungire în însăși Fecioara
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]