1,362 matches
-
conflictul între real și ideal, că e baudelairian și eminescian, că e un creator de limbă. Toate aceste aspecte s-ar putea afla la orice alt poet." Eminescianismul lui Arghezi va fi probat și de Pompiliu Constantinescu, în interpretarea căruia transpar fără dificultate marele poet, liricul de propensiune cosmică, neliniștit și interogativ, creatorul de limbă, demiurgul modern al cuvântului, romanticul sfâșiat lăuntric de mari întrebări, poetul microcosmosului și al jocului infantil. Arghezi este un inovator prin material și expresie, creatorul unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
libertății religioase, Adevărul ultim nu mai are un unic chip instituțional, general acceptat, asigurat și, cîteodată, impus de autoritatea instituției ecleziale. Aici stă riscul cel al relativismului , dar și un posibil avantaj spiritual al libertății moderne. Căci ea lasă să transpară nu doar prin discursul teologic sau filozofic, ci în viața comunitară și de fiecare zi, în mentalitatea comună faptul că Realitatea ultimă nu e reductibilă la o instituție, oricît de venerabilă ; că doctrina și instituția religioasă sînt esențiale ca instanță
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se află adevărata lor ființă. Pentru Origen, ca și pentru Grigore de Nyssa amîndoi gînditori acuți ai libertății infinite , păcatul esențial este tocmai oprirea în loc, confuzia între simbol, formă, imagine, concept și adevărul infinit pe care ele îl fac să transpară, dar căruia îi dau o expresie necesarmente limitată. Păcatul revine la a idolatriza individualul luîndu-l drept universal, la a venera universalul luîndu-l drept Unu, la a nu percepe acest Unu ca față a abisului divin. Dacă efortul spiritual al ascetului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
conceput ca închisoare ori împrejmuire stingheritoare a sufletului, ci ca expresie a spiritului. E instrumentul bine acordat pentru a interpreta mișcările duhului ; e radiația lui. în concepția lui Methodios, trupul feciorelnic ține deja de o corporalitate spirituală, lasă deja să transpară principiul spiritual al trupului. în secolul al XIII-lea, Grigore Sinaitul va vorbi despre trupul pămîntesc, prefăcut din trup sufletesc (animat în mod natural de suflet) în trup duhovnicesc (radiație a duhului), așa încît este și pămîntesc, și ceresc. Dar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime de lucruri Avem adagiul sufit, care e clasic : universul e un om mare, omul e un mic univers. E un caz tipic de analogie : omul individual reflectă Omul universal. Grigorie Palama : omul, această lume mare în mic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spune că metafizicul (în sens larg: filosoficul) există doar înlăuntrul metaforicului 14, și nu invers, cum se petrec lucrurile în gîndirea heideggeriană. Dar metaforele coabitează, la Blaga, cu conceptul. Aproape orice concept ascunde discret o metaforă, iar în orice metaforă transpare, tot discret, un concept. Printr-o astfel de coexistență, Blaga pare să instituie o semantică aparte: prin metaforă (prin "a fi ca"), el reface sensurile originare și face legătura cu matca sensibilului. Prin concept, se poate trece în metafizic și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mărturisirii pacientei este esențială pentru stabilirea faptului de a fi recurs la manevre abotive empirice, dat fiind faptul că examinarea anatomopatologică a IML-ului nu putea certifica fără drept de tăgadă recurgerea la aceste metode. Aceaste mărturisiri sunt obținute, așa cum transpare din foile de observație, și reluate în referatul de sinteză "în ultimul moment", "la întrebări insistente", de obicei după ce femeia negase inițial recurgerea la vreo manevră abortivă. Necesitatea obținerii mărturisirii femeii este indicată cu conștiinciozitate în normele ce statuează modul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
organism; * *să aprecieze importanța protejării propriului corp față de factori dăunători din mediu. Obiectivele de referință sunt formulate în concordanță cu obiectivele cadru, esențiale și, în bună parte, acoperitoare față de acestea. În lipsa unor lămuriri la adresa obiectului științe, din obiectivele de referință transpare întru-câtva ideea conceptuală a disciplinei. Se pornește în clasa a III-a de la mediul apropiat copilului în care el să observe, să recunoască, să diferențieze, să descrie anumite componente de natură științifică din lumea lui, făcând anumite operații experimentale simple
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
de interpreta tejana, creând, în spațiul discursiv academic, un loc privilegiat al (re)definirii granițelor simbolice proprii, de această dată, domeniului Științelor comunicării și propunând, teoretic și practic, o alternativă. Efortul de mediere și inovare culturală al celor doi critici transpare pe tot parcursul volumului Our Voices care, în literă și spirit, reușește să aducă în atenția publicului academic american "vocile diferite", voci care articulează, în acest volum, o adevărată simfonie a sensurilor culturale alternative, produse de-a lungul granițelor simbolice
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
să ni-l închipuim ca fiind, deja, dincolo de "porțile" documentului-testament al lui Hitler. Sarcina care ne așteaptă nu este una ușoară. Kenneth Burke și-a propus să identifice nici mai mult, nici mai puțin decât sensul dramei conducătorului fascist, așa cum transpare acesta în textul propriu-zis al cărții pe care a scris-o și pornind de la realitatea limbajului în care Hitler se exprimă. Prin urmare, metodologic vorbind, provocarea studiului lui Burke constă în asumarea, de către noi, publicul său, fie și provizoriu, a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
mult, este acțiune. Prin urmare, multe dintre presupozițiile teoretice ale dramatismului burkean interzic orice "decalaj" între "realități" concurente, din care, necesar, una sau mai multe ar trebui să "primeze", desigur, în detrimentul tuturor celorlalte. Pentru Kenneth Burke, nu însemnele vreunei ideologii transpar în acțiunile simbolice ale oamenilor, în interacțiunile lor sociale, ci chiar aceste acțiuni simbolice, ca atare. Nu există, prin urmare, "sens în spatele sensului" ci, pur și simplu, "sens". Omul, cu alte cuvinte, este profund legat de acțiunile sale simbolice, între
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
propria identitate. Care este, prin urmare, povestea mitică a Americii și cum o articulează Reagan în discursul său? Lewis precizează, încă de la început, faptul că președintele american nu spune întreaga poveste a Americii într-un singur episod, însă mitul care transpare în toate actele sale oratorice este unul "familiar și ușor de exprimat: America este o națiune aleasă, înrădăcinată în familiile și cartierele americane, (o națiune - adăugirea mea) pe care o propulsează, inevitabil, înainte, (efortul - adăugirea mea) eroicului său popor muncitor
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
sportivă și mondenă"9, deși "emanația de senzualitate" pe care Călinescu o pune pe seama simbolului șarpelui din viziunea gnosticilor, "o vizează îndeosebi pe Dorina, corespondentul tipologic al lui Egor"10), Ovid S. Crohmălniceanu ("simbolul bărbăției"11) și că semantismul său transpare în lexemele alcătuitoare: Matei Călinescu, Ștefan Borbely și Lăcrămioara Berechet (cu perspective de interpretare diferite). Eugen Simion remarca în romanul Lumina ce se stinge semnificația numelui lui Manuel, mântuire, precum și frecvența inițialei M din numele celor mai multe personaje din roman: Marta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Text al cărui hermeneut este chiar naratorul care restaurează sensurile deghizate ale mythos-ului"33. Fără a se vrea un filozof sau un istoric al religiilor, Eliade se dorește autor al unei opere, "ceea ce motivează de ce adevăratele semnificații ale cărților sale transpar din totalitatea lor, valorile individuale nefiind în măsură să dezvăluie dimensiunile camuflate ale ansamblului"34. Intruziunea savantului în opera de ficțiune a fost semnalată de critica literară încă de la începutul receptării operei lui Eliade; Șerban Cioculescu nota în 1940, într-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
verbul gregoréo "sunt complet treaz") împărtășesc experiențe fantastice legate de cea mai dură confruntare inițiatică. (Veghea este un motiv de importanță cardinală în proza lui Eliade; unul dintre personajele Nopții de Sânziene își intitulează piesa Priveghiul). Numele al căror semantism transpare, designatori puternic motivați (procedeu folosit în basme) sunt utilizate de către Eliade în cazul antroponimului cu nume de floare pentru a-l reda pe Brânduș, copilul găsit din Breaza, care trăiește în folclor (Fata căpitanului), pe Thecla (O fotografie veche de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
originar se dă înțelegerii în "trupul" unei imagini infra-textuale, într-o configurație grăitoare? Cum putem surprinde, dincolo de corpul poetic, dar prin limbajul semnificant al acestuia, chipul inimaginabil al trupului poetal, în locul incert - ezitând între realia și fictia - în care ceva transpare în perspectiva deschisă de un nou punct de vedere?2 În toate aceste cazuri, ceea ce nu apare și totuși face semn, că este ca și cum n-ar fi, arată o imagine transparentă, imprezentabilă, posibilul invizibil al unei luminări. Avem de a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginilor poetale (diafane sau transparente) acoperite, ascunse în corpul poetic, trans-aparente însă în lumina proiectată care le expune în perspectiva incertă a unor medieri, în intervalul unui fond în "trupul" căruia își profilează chipul evanescent. În și prin ele, inaparentul transpare - strălucește - în vizibil, fără ca el însuși, după cum nici diafanul în sine, să fie vizibil. Diafanul lasă inaparentul să apară, îi oferă un loc de trecere și de manifestare, fondul de spațiu în care el poate străluci 3. O inevidență iradiantă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
degrabă criptofenomene sau protofenomene. De aceea, în cursul analizelor, vorbim de procesul defenomenalizării, cu referire la imaginile prefigurative ale inaparentului, imagini in nuce - infratexuale - pe care le numim imageme sau imagini poetale. Iar faptul că ceea ce face vizibilă rostirea poetică transpare în chipul imaginii drept ireal arată cealaltă față a realității, ascunsul întrevăzut dar niciodată de față. Un real nefamiliar intuit în imaginea inaparentului însuși ca trecere spre început, ca întoarcere spre înăuntru, acolo unde totul se face și se preface
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
perspectiva deschisă a originarului ("mă-ntorc de acum spre/ vatra-n lumină 23"). Lumea lărgită care se arată, iluminată de steaua albă a imaginii revelatoare, e a cântecului fără cuvinte, a rostirii fără rostit care își slăvește noul chip ce transpare prin corpul evanescent al materiei: Dacă lumina ar cânta/ vărsându-și puzderia,/ noi am vedea cum cântecul/ consumă materia 24". E o lume de culori, de sunete și de semne, "culori luminate, doar ele destăinuite trepte și har", care își
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se văd și forma increatului Imaginea-undă Spuneam că trupul poetal al semnificabilului se lasă văzut, dă semn că apare; ceea ce apare nu dă însă semn că este, precum orizontul unei ființe în care ființările se profilează. Se lasă văzut, adică transpare în trupul transparent al posibilității de a fi, fără nicio determinație actuală. Imaginea aceasta care se dă înțelegerii este forma pură a inaparentului, figura născândă a increatului care pune posibilitatea creației. În distanța acestei deschideri, dubla potență a lui a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin rădăcini și vine/ Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci". Originarul apare în chipul increatului, ca ieșire din ascundere și ridicare la vedere. Pentru a putea fi văzut, inaparentul îmbracă "strai de sărbătoare", ia trupul unei imagini prin care transpare, mai adânc, unduirea cărnii lucrurilor, urcând din rădăcina Vieții universale, din miezul sălbatic, silvestru, al pre-făcutului. Căci ceea ce se vede - lucrurile care se văd - formează imaginea prefăcută a ceea ce apare "de sus, din ce păruse a fi frunzișul". Un ultim
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
manifestă. În ultimă instanță e intervalul imperceptibil între raza inaparentă a ceea ce începe să semnifice și lumina înțelegerii care o primește ca imagine transparentă. Interval care e o distanță în densitatea cuvântului, orizontul deschis în chiar literalitatea textului, în care transpare lumina revelatoare a invizibilului și a indicibilului. "Traversând corpul însuși al limbii", "transparența, sau diafania transparentă (...) determină astfel sensul literal al unui text și îi asigură corporeitatea întunecată, sensibilă, deci vizibilitatea, imaginalitatea acestuia. În același timp, această transparență diafană a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-ți porți surâsul,/ palidă lumină, stăruie sărutul,/ veștedu-i sărut, de-a lungul vremii". Ceea ce urmează - și se arată drept urmă neștearsă, stăruitoare - este lumina ce însoțește această stranie dispariție. Cele ce nu par să fie decât semne lipsite de semnificație transpar în receptacolul unei prezențe, al unei parousii revelatoare. Răzbat prin limpezimea a ceea ce ele nu sunt, străbat transparența care le insolitează. Lumina urmează pretutindeni, căci ea e potența manifestantă a semnificabilului care ia trup, se formează comunicându-și prezența. Totuși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invizibilului tocmai în virtutea eclipsării sensibilului. Tot ce era ecranat prin irealizare, învăluit prin desensibilizare dobândește o nouă realitate, cealaltă realitate posibilă a epifaniei invizibilului în vizibil. Funcționează aici o tehnică de vitraliu, întrucât ceea ce pare ocultat, pus în absență ontologică, transpare nu prin sine, ci prin filtrul luminii care îl pune în evidență. Nu e non-manifestatul absolut, nevăzutul inaccesibil; ceea ce începe să semnifice se arată - ca începutul însuși al semnificării - doar în posibilitatea întrupării sale luminoase, a iradierii sale diafane. Diafanitate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a mării - așa cum se dă ea în explicitul rostitului - aduce totul la vedere, supradetermină întregul complex de semnificații ale poemului. Spune ea însă ceva deslușit despre albul înaripat al întunecimii, despre gândul înflorit și nemărginitul înstelat? Ceea ce ajunge la vedere transpare dintr-un alt orizont decât cel al poemului: tărâmul îndepărtat al inaparentului care se dă intuiției transcendentale 17. Ceea ce se vede fără rest - fără întoarcere spre chipul lumii trecute - este chiar perspectiva părăsirii poemului însuși, detașarea până și de imagine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]