1,604 matches
-
la urma urmelor. Râdea în continuare, dar își dădu seama de expresia lui și amuți. Își plecă ochii spre trupul acoperit, spre sânii tari și țepeni, spre bărbatul gol, cu apa până la genunchi și rămase foarte liniștită, cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să fugă, dar și să rămână. Stătură așa câteva clipe, privindu-se nehotărâți, până când el dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privi cum primele umbre puneau stăpânire pe suprafața liniștită a râului San Pedro. Inti Ávila îl urmă, se așeză pe vine lângă el și se juca, prefirând apa printre degete. Ce o să facem dacă nu se întoarce Kano...? — Nu știu. Tremur la gândul că viața celor care se află în tabăra aia depinde de îndemânarea unor sălbatici de a vâna un șarpe aproape pe întuneric. Și știi cum sunt șerpii surucurús. Mai iuți decât însăși viața. Un gest greșit și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lovitură de tobă ne surprinde: De ce azi? De ce nu ieri, de ce nu mâine? murmură îndârjit, printre dinți, Ion. Se plimbă energic prin salon, lăsând senzația dramatismului, cu mâinile la spate, impunător, oprindu-se uneori să dezaprobe cu gesturi repezite. Ușorul tremur al vocii releva năduful abia stăpânit. Părea, cu hainele negre care-l ascuțeau și mai tare, un om bătrân. Umbra lui, și mai lungă, și mai subțire, se împânzea nefiresc la mișcările smucite și, câteodată, refuza să-l mai o
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
Era în ziua din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit, avea culoarea firului de iarbă abia încolțit. O mierlă fluiera undeva în frunzar, atât de frumos și fermecător ca într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
încet, și soarele se mișcă încet... Iorgu în urma carului, ar fi plâns cu inima, cu toată ființa lui, dar nu mai avea lacrimi și tare ar fi vrut să plângă...să plângă după Vasilica din toată inima. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri. Capul i se făcea un uriaș turn de biserică... Înlăuntrul lui aude nesfârșite dangăte. Strigă mintea lui după ceva care a murit în el... ! -Tot ce face Dumnezeu mai frumos pe lumea asta, mai bun
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Cineva îi luase în stăpânire limba. ”-Iartă-ma, Fata...iartă-mă !” Ar fi vrut să-i spuie dar, o mână nevăzută îi ținea limba în puterea ei. Lacrimile începură să-i curgă pe obraji, singure, fără să plângă. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri... Primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător...auzindu-i căzând, lui Iorgu îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul: Atâta timp cât n-ai auzit acest sunet, nu crezi că cineva a murit. Dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
palidă și rece, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint... Amândoi stăteau în fața ferestrei și se uitau la spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea că răspunde tremurului stelelor. Cassiopeea sclipea strălucind sus pe vârful bolții cerești, sub Steaua Polară, lângă ea, Andromeda trona strălucitoare în mijlocul cerului. Dedesubt tremurau sclipind steluțele Ursei Mici, iar dedesubtul ei, Ursa Mare stătea sprijinită pe pădurea Trestiana. ”- Uite, vezi... zise el uitându-se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că țâșnește din el un strigăt de revoltă: - De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne?! Încotro să mai plutească gândurile mele, Doamne ?! Ce ți- am făcut, Doamne... Ce ți-am făcut de mai pedepsit așa, Doamne?!... zise el cu tremur în inimă. răsărise de după bloc... Vântul începu să foșnească blând, printre crengile copacilor din fața ferestrei. Și, iar în cameră începu să se audă glasul lui Iorgu, murmurat, mai rar, adânc, mai cu înțeles. ”Ispite de-ar veni, și necurmate, De-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
suferințele tăinuite ale sufletelor umile care luptă, fără să se plângă, pe toată întinderea pământului, uită de sine și de suferințele proprii. De jos, dintr-un tufar, un greier rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat, ca un răspuns, parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Iorgu îl asculta ca vrăjit... Apoi, tăcu... totul se liniști. Și acum, ca și în liniștea nopților trecute, i-au venit în amintire anii tinereții, chiar ce ai copilăriei, regăsindu- se mereu frământat, ars de o sete
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de sudoare, strigând... ”nu se poate... nu cred!” Dar, era adevărat... Odată cu ea, se stingea... se ducea ultimul lucru bun care îl mai lega de viață. ... Era sâmbătă, înaintea de ”Sf. 40 de Mucenici”. Clopotele de la Biserică băteau rar, cu tremur în carne, băteau prelung și rar parcă numărau clipele, fiecare bătaie îți intra în inimă... Iorgu se uita de la fereastră, la sfârșitul de iarnă argintie, strălucitoare cu soare cald și zăpadă uscată și calmă. Gândul i se întoarse la iarna
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
scuzându-se s-a retras. Plecă, tot așa, plutind parcă, fără să i se audă pașii. Cuvintele ei... ”vă simte lipsa... vă strigă... vă cheamă” i-au rămas îm minte ca niște pamblici agățate de o creangă; Iorgu simți un tremur în tot trupul și un gând îl luă în stăpânire: ”Trebuie să vin mai des... ori să locuiesc aici, în sat!”. Rămași singuri, în intimitatea aceea rece ca de cavou, Iorgu o îmbrățișă murmurând: Ce ne facem, Fata, ce ne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu le găsească degradate, mâncate de timp... Se împlinea un an de când Vasilica s-a stins din viață, la Butea. Bătrânul Iorgu, cu lacrimi în ochi, memoră un an de atunci. -... Era în noapte înspre Sânziene...! își zise el cu tremur în glas. Camera cu nr. 4, întreaga Casă de bătrâni de la Butea, zăcea învăluită în pânza întunericului. Vasilica așezată decuseară în pat, înțepenită într-o poziție de cremene, în piept parcă i se căsca la fiecare răsuflare ca o prăpastie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gândești numai la ce-i bun. Iți simți inima ușurată. ești mai bun!.. Clopotele din turla Bisericii începură să bată. Era miezul nopții. ”Veniți de luați Lumină... Veniți de luați Lumină..!”. Părintele Boboc, preotul paroh, intonă cu frică și cu tremur în glas, dar și cu bucurie Sfânta înviere. Hristos a înviat!.. Hristos a înviat!.. Hristos a înviat!... se adresă mulțimii de credincioși. Apoi, preoții, dascălii și mulțimea de credincioși, într-un glas, au înălțat. ”Hristos a înviat din morți, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aceea purta în ea ceva neobișnuit, cu un rost adânc și întunecos, pe care sufletul lui nu-l putea pătrunde. De jos, dintr-un tufar, un greiraș rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat... ”cri-cri... cricri”, ca un răspuns parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Drept în creștet, o stea a tras o vrâstă albă, pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare... Iorgu tresări... murmurând. -O stea cade și moare... e ca o măruntă tresărire a inimii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
omule... ea este aici!..” Gândul îl purtă la cimitir, în urmă cu doi ani, în ziua aceea din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, cum primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător... Bătrânului Iorgu, în răstmpuri, câte un tremur îi scutira umerii... Auzindu-i căzând peste sicriu, îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul... ”...odată ce l¬ai auzit, nu exisă pe lume un sunet mai înfricoșător!”. Gândurile lui erau un amestec ciudat de superstiție și bun simț. -Să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
roi de maimuțe nevă- zute i-ar fi scormonit Întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, Adina Dabija 120 nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când În când scântei, Îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu Însuși răul, dar nu prin ființa firavă și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
igalaq a oftat și a sorbit din ceai. Noi nici nu Îndrăzneam să respirăm, ca să nu perturbăm cumva cutremurătoarea mărturie. — Târându-mă pe jos, În timp ce ticăloșii se pregăteau să se repeadă asupra mea, am simțit că sunt cuprinsă de un tremur, că mi se ridică părul În cap și că În mine se adună o asemenea forță Încât aș fi fost capabilă să omor pe oricine s-ar fi apropiat de mine. m-am uitat la ei În așa fel Încât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevăzute i-ar fi scormonit întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când în când scântei, îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu însuși răul, dar nu prin ființa firavă și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Igalaq a oftat și a sorbit din ceai. Noi nici nu îndrăzneam să respirăm, ca să nu perturbăm cumva cutremurătoarea mărturie. — Târându-mă pe jos, în timp ce ticăloșii se pregăteau să se repeadă asupra mea, am simțit că sunt cuprinsă de un tremur, că mi se ridică părul în cap și că în mine se adună o asemenea forță încât aș fi fost capabilă să omor pe oricine s-ar fi apropiat de mine. M-am uitat la ei în așa fel încât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trecu, apoi, În partea din față. Pe picioare, de la genunchi, În sus, până la despicătura acestora. Chiloții căzură ca ceva fără nici o trebuință. Fusta, largă, nu conta. Parcă nici nu mai era pe trupul acela, care, acum, se zbătea Într-un tremur mărunt. Molipsitor. O așeză, dacă nu cumva, se așeză, ea Însăși, iar picioarele i se ridicară ca două misterioase crengi, pentru a primi, Între ele, acel soare străluminător, acel trup de bărbat, care, la rându-i, tremura, precipitat, ca Într-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din roua vieții, i-a pupat, fierbinte, mâna. Da. Mâna, cu care, ea, Învățătoarea suplinitoare, Îi pusese, În catalogul cu tartaje albăstrii, nota de Început. Nota zece! Emoția din acea clipă Îi strecurase, prin trup, o căldură, o fierbințeală, un tremur, nemaicunoscute, ei, până atunci. La câteva minute după asta, festivitatea luase sfârșit. Ea, Nana, a fugit, de Îndată, În cămăruța ei, de peste drum de școală, și, după ce a Încuiat cu grijă ușa, a trecut În fața oglinzii, și și-a tras
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de ani, după fiecare Big-Bang, toți stricații și ticăloșii lumii ar fi putut să se reîntrupeze. Era tot mai neîndurătoare; dacă s-ar fi gîndit doar la amiaza În care Își pierduse fecioria, demult, nesilită de nimeni: o apucase un tremur, atunci, În pădure, În brațele iubitului din vremea aceea, și el aproape un copil. Nimeni n-ar fi putut să-i mai oprească În clipa aceea, Îi trecuse un inexplicabil frison; ea simțise o plăcere nemaîntîlnită și a căutat-o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu, domnule, nu există așa ceva aici” avea un numitor comun, o anumită fervoare ca și cum ar fi repetat toți în fața oglinzii această replică. Da, cineva îi învățase cum să reacționeze în fața mea, să nege cu același zîmbet pe față, cu același tremur perfid în glas. „Dacă un tînăr student stîngaci, puțin dezarticulat, cu o barbă neîngrijită, cu ochelari vă întreabă unde este intrarea la Cafeneaua timizilor, ce spuneți ?” „spunem fără nicio ezitare, cu un glas hotărît dar calm, privindu-l drept în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe mici pietricele plate precum și pe bucăți de scîndură și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie pe care mîna unui indian pictase, fără niciun tremur, cu o precizie de admirat, un mic personaj cocîrjat cîntînd la flaut. — Ken... Da ? — suntem la ei, la Kokopelli ? — Cred că da. — am uitat cine e Kokopelli. — a fost un zeu care s-a supărat pe poporul său. — Cînd ? — nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vreți să nu rămînă nimic puteți apăsa tasta conversații fără memorie. — oricum, îmi este indiferent. ei, ce considerații științifice puteți să-mi livrați despre vocea mea ? — este o voce senzuală, cu un timbru reținut și cu autoritate disimulată. Un ușor tremur se resimte la pronunțarea vocalelor. multă melodicitate, aș spune că aveți o voce arpe gială cu un sîmbure de ludicitate. Ingredientele vocii spun multe și despre temperamentul dumneavoastră. — De exemplu... — Degajați o impresie de femeie care nu este stresată, interesată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]