KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...384 >

9,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea, Luana Leon, trecând pe bicicletă cu viteza vântului, mândră că nici un alt biciclist nu reușea s-o ajungă din urmă. Probabil că visa pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fugăriră până în grădină. Mai iute, fetița ajunse lângă gard și zăpăcită de desfășurarea prea rapidă a evenimentelor se chinui să-l escaladeze. Bătrâna venea din urmă gâfâind, hotărâtă și cu o privire de foc. Luana, când arunca ocheade înapoi și tremura din tot trupul de groaza ochilor aprinși, când privea gardul mult prea înalt pentru statura ei măruntă. Nu și-a dat seama când a ajuns bunica lângă ea. A simțit doar, peste chiloțeii subțiri, arsura cruntă a nuielei buclucașe. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
afară și te joacă! Își găsi verii, împreună cu doi vecini, pregătiți pentru "Ascunsa". Soarta ingrată a celui să mijească se abătu asupra lui Dan. El își rezemă fruntea de ușa garajului și începu să numere, din ce în ce mai repede. Copiii se împrăștiară, tremurând febril la gândul ascunzătorii celei mai inspirate. Dezorientați, trecând de la o idee la alta, Ema și Silviu schimbară brusc direcția de mers și se ciocniră violent. Se ridicară de jos și se pitiră în clipa în care Dan termină numărătoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de izbucnirea ei. De ce ești așa de supărată? Am încercat să te găsesc dar nu am reușit. Ce voiai să fac? Tu ești în stare să te bagi și-n gaură de șarpe. Ce vrei, să intru după tine? Luana tremura de indignare. Ar fi vrut să fugă și să nu-i mai vorbească niciodată dar știa că Dan are dreptate. Băiatul nu s-ar fi apropiat de ușa magaziei nici să-l pici cu ceară. Ce fusese, oare, în mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
văzu străduindu-se să-și facă loc, luptându-se din răsputeri să străbată mulțimea compactă. Oamenii strigau, se împingeau, amenințau cu pumnii vânzătoarele care, ceva mai înainte, moțăiseră pe scaune, lipsite de activitate. Ema prinse mâna Luanei și începu să tremure. După câteva minute, Sanda apăru triumfătoare. Luana, vă așezați pe covor și nu vă mișcați de aici. Nu am suficienți bani la mine și trebuie să merg să scot de la C.E.C. Nu vă ridicați, indiferent ce se întâmplă, ai înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dezamăgită: Ce neserios! Să abandoneze el două fete ca noi. De teamă să nu rateze întâlnirea, "neseriosul" venise cu zece minute mai devreme. Se oprise în colțul străzii și se ferise să fie văzut că a ajuns acolo înainte de vreme. Tremura de emoție, își făcea planuri să le ducă la un film și la adăpostul întunericului din sală să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu îndreptându-se grăbite spre locul stabilit. Și rămase interzis. Luana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
la altul impresionați. El făcea chitara să plângă, vocea ei părea ireală. Când îmi vine rândul intrăm amândoi și cântăm împreună, spuse Luana hotărâtă. Nici nu te gândi. Ai înnebunit? Atunci când intrară în scenă, ea mică în ținuta simplă, el tremurând, nerealizând încă ce se întâmplă, cum de se lăsase convins la un așa gest nebunesc de o fată pe care abia o cunoscuse, diriginta clasei de electrotehnică și profesoara de engleză, responsabile cu organizarea serbării, încremeniră. În timp ce băiatul își acorda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
situația îi scapă de sub control. Totuși răspunse: Ești nebun? Ce-i cu tine? Văzu ochii turbați înroșindu-se și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei. În clipa aceea, Narcis Sava apăru între ei și-l prinse de mâini. Seneg tremura, congestionat. Luana se îndepărtă în timp ce "nebunul" încerca s-o lovească cu picioarele. Ieși din clasă uluită, se așeză pe scări și începu să plângă. Cu hohote, din tot sufletul. Narcis veni lângă ea și fata ridică spre el ochii plini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Pe programul radio Iași, cineva striga panicat să vină tovarășul Iliescu: "Tovarășul Iliescu să vină imediat. Ne auziți, domnule Iliescu? Domnule Iliescu". Domnule! Domnule! Se terminase cu "tovarășul". Nu era posibil! Își aminti, deodată, de Ștefan. Se învârti prin cameră, tremurând la gândul că i se poate întâmpla ceva. De la fereastră, vedea tineri și bătrâni chemându-se unul pe altul, dându-și întâlnire în Piața Unirii. Cineva de la blocul de alături ieși în balcon fluturând un tricolor. Un adolescent de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să nu mai miște vreodată. Arogantă, prefăcută și proastă, o omidă slăbănoagă ce avusese nerușinarea să se transforme într-un fluture, să-i ia lui mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie? Scrâșnea din dinți și încleșta pumnii, roșie de mânie. E un bădăran, un necioplit. Mara încercă s-o tempereze: Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în spate și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una dintre femei. Se ciocnise de ceva fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi, îngrozită de pretextul ieftin la care apelase pentru a se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o privire cruntă. Văzuse, cumva, în ochii reci de reptilă, o licărire de gelozie? În clipa aceea, hotărât să-și ceară scuze și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ce se petrece. Auzi ultima remarcă și se crispă de mânie. Se repezi la Nuța cu mâna ridicată și Luana sări să-l oprească. Ce-ai spus, femeie? Eu nu sunt femeie cu tine, domnule, ai înțeles? făcu șefa registraturii tremurând. Te rog să-mi vorbești politicos. Eu nu sunt din acelea cu care să-ți permiți să fii grosolan. Nu mai spune! Ai uitat că te-am surprins în magazie cu fustele suflecate. Nu-mi mai jigni soția altfel ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
atitudinea nevestei sale, inginerul trebui să accepte o întâlnire între cele două femei, în locul stabilit de Luana. La ora hotărâtă, doamna Noia o văzu pe Rebeca apărând în colțul străzii, îmbrăcată într-o rochie extrem de sexi, după cum îi era obiceiul. Tremură de bucurie la gândul ce pasiune nebună va face Don Juan când va da cu ochii de picioarele ei lungi, de adâncimea, amețitoare, a decolteului. Rebeca se apropie țeapănă, nerușinată și-o întrebă din vârful buzelor ce dorește. Luana îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Un nod i se puse în stomac, se repezi în baie și vomă un lichid verde, ce-i întoarse mațele pe dos, lăsându-i în gură un gust amar, de fiere. Luă un taxi și ajunse la serviciu cu picioarele tremurând. Era trecut de opt și Nuța Cordel nu pierdu ocazia s-o atenționeze că-i va menționa întârzierea în ultimul referat. Ce referat? Parcă rezolvase problema asta. Își aminti, cu greu, că nu reușise să dea de urma documentului care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
că nu reușise să dea de urma documentului care-i lipsea. Hotărî să scrie o declarație către director în care să justifice absența acestuia. Scoase o foaie de hârtie dar amână s-o facă. Nu se simțea în stare. Îi tremurau genunchii și starea de greață persista cu încăpățânare. Dădu să se ridice și ameți. Avea un gol în stomac pe care nu și-l explica. Din câte știa, deși nu era sigură pe amintirile ei, mâncase bine în ultimul timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
știa cum să se ferească. Se îndreptă spre ușă gârbovit, ca un bătrân blestemat de Dumnezeu să trăiască o mie de ani și părăsi încăperea bănuind, cu groază, ce-i va aduce ziua de mâine. Au ieșit la braț. Luana tremura și se lipea de el, știind că orice pas greșit o va face să se prăbușească. Pe partea cealaltă a străzii Radu îi urmărea, așteptând ca ea să-i arunce măcar o privire. Au urcat în mașină și-au dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dezmeticească și să nu-i cadă la picioare, făcând-o în acest fel să se îndrepte către el mai înainte de-a fi pregătită pentru asta. Se apropie de pat cu teamă, cu o nesfârșită grijă, se așeză lângă ea tremurând, simțind cu toată ființa cum inima îi bate nebunește. Luana rămase țintuită în poziția de copil amărât până când el avu curajul să vorbească. De ce ești supărată? Ea îi întoarse o privire aprigă, plină de ciudă. Ochii mari, negri, vii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
le întoarcă la el. Bărbații ridicau, când și când, ochii spre fereastra ei și Luana îi urmărea cum stau acolo ca doi pui de vrabie ce așteaptă să li se facă cuib. Noia slăbise îngrozitor, haina suflată de vântul rece tremura pe trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda prea tare, încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o secundă, apoi îl scăpa, ca pe un pește proaspăt scos din apă? Se cocoță în pat și își încrucișă brațele, deznădăjduită. În secunda următoare știu. Era, într-adevăr, atât de simplu! Sări din așternut și se apucă de lucru. Tremura de emoție. Făcu schițe după schițe, umplu coșul de hârtii și atunci când imaginea îi apăru clară se culcă, împăcată că făcuse o treabă din cele mai bune. A doua zi, la prima oră, se prezentă în biroul directorului de creație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
atingi, când îmi respiri suflarea? Nu reuși să mai mintă. Te iubesc, Ștefan, din toată inima, cu întreaga ființă... Te doresc, cu o sete fără leac, vreau să te ating și... Tăcu. Roșise. Îi bătea inima, să-i spargă pieptul, tremura îngrozitor, voia atât de mult ca el s-o mai iubească o dată! Să se mai îmbete, măcar un minut, cu gustul și priceperea lui. Întotdeauna se gândise doar la ea. Să nu-i facă rău, să n-o vadă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lui puternice și extaziate a făcut-o să-l împingă cu toată forța și să strige: Nu pot! Sunt o femeie măritată. N-am să fac de două ori aceeași greșeală. Rostogolit lângă ea, el rămase nemișcat. Luana se ridică tremurând și își îndreptă ținuta. Vorbi cu glas înecat. Te iubesc, Ștefan. E un fapt căruia nu mă mai pot împotrivi. Nu doar pentru că ești un exemplar masculin extraordinar de reușit, de o inteligență și finețe cum rar întâlnești, sau pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de inele răsfirat peste umerii goi. Se ridică și Bariu întinse mâna spre el. Ea se opri între cei doi bărbați, fără să-și poată stăpâni zvâcnirile inimii. Făcură prezentările și se așezară, copleșiți de emoții. Lui Cristian Bariu îi tremura bărbia încercând să explice că acel personaj masculin pe care interlocutorul său îl aștepta era, de fapt, o doamnă, unica responsabilă pentru faima pe care o stârnise. Atunci când se așeză, "Mister Big" nu era convins că va face față momentului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-i provocase o adâncă impresie. Visase, ani la rând, ca într-o zi să-l revadă. Dorința i se împlinise într-una din zilele goale în care îl aștepta pe Ștefan să se întoarcă acasă. Se așezase încântată în fața televizorului, tremurând la gândul că, în sfârșit, va mai trăi o dată minunea. Dar filmul nu mai avusese același impact asupra sufletului ei. Încercase un sentiment amar, de dezamăgire. Trăia, în seara aceea, același simțământ. Primul bărbat al tinereții sale îi ieșea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

valurilor acoperă orice alt zgomot și nu mai știi unde te afli. Zăcea Întins și picioarele Îi zvâcneau prin frunzișul arămiu căzut din migdalul marin. Cei care stăteau aplecați peste el păreau niște umbre clătinate de vânt. A Început să tremure. Sunt la fel ca oricare altul sunt la fel vă rog sunt la fel... — Oricum, a auzit el vocea croncănită, orice-ar fi pentru tine albul ăla, e-un om bogat. Poate să-ți cumpere altă bicicletă. Asta-mi place

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]