1,417 matches
-
o forță socială și psihologică, ba mai mult, o micropo-vestire de legitimare. Altfel spus, brandurile fac parte din acele sisteme plurale contemporane care ne dau legitimitate într-un univers postmodern. Explicam acest mecanism într-o altă carte astfel: "Gândirea modernă, tributară marilor sisteme metafizice și ideologice, cu pretenții de întemeiere și de explicație exhaustive, de la domeniul cunoașterii până la cel al acțiunii, a căzut în dizgrație, luându-i locul gândirea postmodernă în calitate de apologet al atomizării valorilor generice, al parcelizării unității"21. În
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
sunt puțin mai critică și, făcând parte din generația tânără, aș putea spune că s-ar putea să nu avem atât de mult de dat pe cât ne-ar plăcea să credem că avem. S-ar putea să fim și noi tributari unor concepții pe care ne-ar plăcea să credem că le au doar cei trecuți de o anumită vârstă. — E nevoie de un oarecare fanatism împotriva valorilor acestei societăți ca să faci din anticorupție o regulă. — Cred că trebuie să ne
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Idem, p. 140) și fără a aduce un minim aport personal. (Idem, p. 147) Deoarece profesorii se declară mulțumiți dacă elevii pot să reproducă cât mai fidel modelele de exprimare prezentate la clasă. (Idem, p. 151) Exprimarea este și ea tributară limbajului mimico-gestual. Răspunsurile date de elevii cu pierdere majoră de auz sunt stereotipe, scurte, telegrafice, concentrate în idei simple. (Idem, p. 67) Conform lui C. Pufan, narațiunea elevului surd ia forme preponderent în fraze de tip enumerativ-nesistematizat și enumerativ-elementar-narativă. (1972
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
și față de alții în același timp. Propria raportare la conținutul lor este discret ambiguă: le-am depășit, devenind oarecum altul, și, în același timp, mă recunosc în ele. În mod indiscutabil acest mod de a scrie, sub forma fragmentului, este tributar unora din marii autori de gen, cei care m-au influențat în cea mai mare măsură fiind, într-o ordine cronologică aproximativă: Constantin Noica, Emil Cioran, Albert Camus și Friedrich Nietzsche; pot să-i numesc maeștrii mei, fără a fi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ales ține de menținerea unei bune imagini de sine (o igienă a sinelui). Despre primatul vederii în ontologie. Ființa este căutată îndeosebi în zona vizibilului, după categoriile vederi; a fi este aproape sinonim cu a fi văzut. Ontologia este astfel tributară vederii; vederea este "cel mai ontologic simț" al nostru. Poate că ieșirea din iconic pe calea muzicii constituie o alternativă ontologică. În această variantă orice fan este adeptul unei perspective metafizice. De plenitudinea unei existențe ține și dorința de semnificații
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ceea ce ești deja; ceea ce conduce la o altă posibilă interpretare: a nu scrie (a nu reflecta mai curând) înseamnă a nu afla niciodată cine ești, a-ți rămâne străin. Conceptul de timp în care ne situăm în mod cotidian este tributar biologicului (viului în general și propriului corp în special), având un sens de curgere. De aceea ne pare greu de înțeles conceptul de timp ciclic sau cel al unui timp fără sens de curgere, situat în afara oricărei mișcări și direcții
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
răzbaterea unor teme din plan politic în planul filosofiei; odată cu aceste teme s-au ivit în filosofie și metode ale politicului, un exemplu în acest sens constituindu-l responsabilizarea gândirii metafizice. Însă acest atac, deși se afirmă ca anti-metafizic, rămâne tributar metafizicii tocmai prin recunoașterea implicită a unui sistem, de forma: gândirea filosofică a unei epoci este instanța care determină mutațiile politice. Pentru a putea explica derapajele din gândirea unora (fiind vorba uneori chiar de națiuni) filosofia pretins anti-metafizică a recurs
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
atom supraîncărcat energetic, inductor de un nou văz, altă uimire, alt zbor. Din acest motiv, "Cel care scrie cu sângele său și în maxime, nu vrea să fie citit, ci învățat pe din afară" . Ca filozof, nu trebuie să devii tributarul unor viziuni anterioare, un epigon mai mult sau mai puțin inovator al sistemelor istorice, ci să gândești prin tine însuți, să ai propriile intuiții metafizice. Iar pentru a depăși "tot ce a mai fost, tot ce este la fel", și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru ca ambițioșii din această tară și cei care ar fi fost nemulțumiți de el să aibă cui să i se adreseze; și, în timp ce până acum ar fi putut să așeze pe tronul Neapolului un rege care să-i fie lui tributar, acum îl îndepărta pe acesta ca să aducă în locul lui pe altul în stare să-l alunge pe el, regele Franței. Dorința de cucerire este, într-adevăr, un lucru foarte firesc și foarte obișnuit, iar aceia care pot să-i dea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
18 soldați. Medicul spitalului militar, maiorul August Abegg, a îngrijit suferinzii cu tot devotamentul și cu deplină competență, având experiență dobândită în cadrul combaterii maladiei în Rusia și Polonia, la 1831. Concepția medicului în ceea ce privește răspândirea bolii era dintre cele mai originale, tributară totuși vechii teorii miasmatice: dacă vântul bătea dinspre Turcia sau Țara Românească, boala începea să se întețească, iar dacă acesta contenea, atunci se micșora și virulența maladiei, după cum raporta el la 20 mai/1 iunie 1848 lui "starșîi doctor colonel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
al vremei, căci cei ce mor sunt martori muți*: Nemuritorii Preotul-rege. miște universul. 1883 același tic de moderațiue * Inedit. 1068 {EminescuOpXV 1069} {EminescuOpXV 1070} {EminescuOpXV 1071} {EminescuOpXV 1072} {EminescuOpXV 1073} Ofensiva de Crăciun a Porții Principii cu același rang ********* România tributară. Succes (? Două divizii turcești atacate foarte hotărât (? ), au fost cedate pozițiile K... și B... E cere încetarea focului. K a ordonat *** Semlin 28 ore 28 8 ore dimineața. La turci mai mult *** N 12 ore B 8 ore dimineața *** *** Încetarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
independenței și a patrimoniului cultural. După cucerirea puterii de către bolșevici în Rusia, are loc însă un import de revoluție futuristă: programul estetic al futurismului marinettist fuzionează cu ideologia revoluționară a LEF-ului sovietic. În 1917 apar două „școli” poloneze, ambele tributare futurismului: Katarinka („Orga barbariei”), întemeiată în 1917 la Cracovia de către Bruno Jasienski, Stanislaw Mlodojenic și Titus Czyzewski, este afină artiștilor formiști; liderul ei, Jasienski, lansează în 1921 o serie de proclamații incendiare, precum „Manifest către poporul polonez despre «futurizarea» imediată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eterogene și tot mai apropiate de mainstream-ul plastic, ele au avut meritul de a asimila arta de avangardă în cadrul unor forme de expresie mai „clasice”. Proza avangardistă „contimporană” Contimporanul a „produs” și un mic corpus de volume prozastice avangardiste sau tributare avangardismului: Descîntecul și Flori de lampă (1925) și Paradisul suspinelor (1931) de Ion Vinea; Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin (1931) și, parțial, Paradisul statistic de Ion Călugăru (1926). Fie că e vorba de poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion Mioc remarca avenit coincidența apariției - între 1923-1925 - a mai multor volume aparținînd unor „fantaziști” postsimboliști, pe urmele romanului Thalassa/Le calvaire du feu al lui Macedonski: Jupînul care făcea aur de Adrian Maniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este transnațională, în vreme ce alianța ei cu politicul implică determinări locale. Potrivit lui Simion Mioc, „Pe Vinea și colaboratorii săi nu-i șochează relația dintre fascism și futurism, deoarece ei se conduceau după ideea greșită a Faclei: arta e una, politica alta”. Tributar poncifelor marxizante ale epocii, criticul ține să adauge că „Independența artei este o iluzie. Estetica marxist-leninistă a fundamentat științific determinările” (Opera lui Ion Vinea, Ed. Eminescu, București, 1972, p. 79). Separarea, oricît de relativă, dintre estetic și politic este totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în această propunere teoretică „o nouă teorie protocronistă”; de fapt, e vorba chiar de cea „veche”, adeziunea lui Marin Mincu la protocronism avînd incidențe vădite în teoriile sale asupra avangardismului, experimentalismului și textualismului autohton). Cu excepția unor experimentatori radicali ai limbajului, tributari tel-quel-ismului și neoavangardelor europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două modele culturale: dacă avangardismul ar fi caracterizabil prin voință de ruptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei fază. Refuzul „capodoperelor” în favoarea „efemerului”, cultivarea „operei deschise” în detrimentul „operei finite”, a negării demolatoare în detrimentul „construcției”, a manifestelor programatice și a scandalului anticanonic în detrimentul creației durabile, a epatării extravertite în detrimentul lirismului nu au fost pe placul mainstream-ului critic modernist, tributar unei estetici clasicizante. Realismul social, masivitatea construcției epice, ideile „majore”, marile teme istorico-politice sau metafizic-identitare au prezidat întotdeauna omologarea literară „la vîrf”. Pe de altă parte, complexul periferic al acestei critici a stat de la început sub semnul nevoii de sincronizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opuse, vor evolua fizic atât de diferit în timp, încât nimeni n-ar putea bănui că sunt frați. Prin urmare, fiecare ar putea să găsească o explicație sau alta care să corespundă nevoii spiritului său sau preconcepțiilor cărora le este tributar la momentul respectiv. Ateii incoruptibili, adepți ai materialismului dialectic, au deja viziunea maimuței poliglote peste câțiva ani de mână cu doi hominizi, și mai evoluați în sens fizic și lingvistic. Alții semnalau ca pe un fapt firesc apariția fenomenelor paranormale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să fie posibil a exhiba, dincolo de relativitatea aparențelor sale subiective, o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod veritabil, decât formele abstracte ale universului spațio-temporal. Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
artificiale și, prin ele, subiectivității vieții era încă, din punctul de vedere al lui Marx însuși, un mod de a o dezvolta și de a o îmbogăți pe aceasta din urmă, un factor de cultură. Spunem că orice producție este tributară unui consum și nu se poate lipsi de acesta. Valoarea de schimb pe care se pune problema a o produce în capitalism nu ajunge să existe decât sub forma unei valori de uz ale cărei natură și proprietăți sunt determinate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
posibilă, aceste intenționalități de fiecare dată specifice, cele ale ideației, ale conjuncției, ale disjuncției, ale gândirii categoriale sub toate formele sale, sunt legate de fiecare dată de un patos determinat, nu doar printr-o relație extrinsecă, o relație de asociere tributară psihismului aparte al savantului și istoriei sale într-un anumit fel personale, ci potrivit unei necesități interne, care constă în acest fapt că un astfel de patos nu este nimic altceva și nimic mai puțin decât ființa însăși a fiecărei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Un astfel de proces este așadar cel al culturii surprins în stare pură, iar puterea sa de culturație se dovedește cu atât mai spectaculoasă cu cât ea debutează în punctul zero al Nașterii. Trăsătura sa dominantă este progresul. Acesta este tributar unei ucenicii, unui învățământ, pe scurt, unei educații, care începe de fapt încă de la naștere și este mai întâi treaba părinților. Însă Universitatea preia ștafeta, iar multiplele progrese în toate domeniile, practice și teoretice, ale elevului, și apoi ale studentului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pure factualități. De unde își ia aceasta modelul? În societatea generată de autodezvoltarea orbească a tehno-științei care bulversează stratificările anterioare, dispozitivele tehnice înlocuiesc treptat praxisul subiectiv al oamenilor; comunicarea nu mai este aici o relație vie întemeiată pe rostirea personală și tributară de fiecare dată indivizilor care intră în relație, ea nu mai este intersubiectivitate ci, tocmai, un dispozitiv tehnic: ea a devenit comunicarea mediatică și se reduce la aceasta. Comunicării mediatice care-și află chintesența în televiziune îi aparține doar ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aventurieri de tot felul, opera de artă nu mai înfăptuiește ea însăși propria sa promovare, ea a încetat, tocmai, să fie mijlocul. Ea are nevoie de noile mijloace, de releul audiovizualului, pe care nu-l obține niciodată. Pentru că mass-media sunt tributare instanței politice, unui conformism social ale cărui dominație și putere le sporesc în mod infinit, deoarece, în acest fel, ele sunt aservite ideologiilor dominante, modelor, materialismului înconjurător, acestei pervertiri care vrea ca, de vreme ce comunicarea a devenit propriul său conținut, mass-media
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rupi niște papuci; praful se alegea și de vitejia, și de bricheta, și de toată strategia mea. Că aveam și o strategie de căutare a Statutului, cum altfel?! Cam generală, cam fărâmițată În numeroase variante, În funcție de situația de la fața locului, tributară În exces empiricului step by step, dar, oricum, mai bună decât nimic. Un plan - fie și unul prost - e totuși preferabil nici unui plan, asta e știut. Am debutat cu dreptul: după cum anticipasem, ușa care despărțea Centrul de Încrengătura de scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]