12,312 matches
-
însă în familia lor, mică și mare, trece drept normă. Așadar, nu e, la Caragiale, familie fără pată. Secretele pe care le ascund, de cele mai multe ori à la Polichinelle, le dau naturalețe, le fac simpatice, fiindcă sunt vulnerabile. E o tristețe, e un moft, e o fatalitate: familia românească dintotdeauna.
Familii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4339_a_5664]
-
de speteaza scaunului și cu degetele mîinilor prinse, ca într-o frînghie înnodată, în bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica e de tristețe curtenitoare, ochii zîmbindu-i amar pe fundalul unei fețe resemnate, Pillat aflîndu-se undeva între melancolia unui spirit care nu e în apele lui și dorința de a-i face pe plac ființei care îl fotografiază. E aici o stînjeneală politicoasă de
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
cei care vin e și Virginica, a cărei poveste tragică de dragoste ni se dezvăluie în decursul cărții. Virginica se îndrăgostește fără speranță de un prizonier de război, retrimis apoi în Rusia - fără a ști care va fi destinul său. Tristețea o învăluie, ultima scânteie de speranță pare pierdută, iar pentru o clipă avem senzația că fata aceea ar putea fi o reprezentare alegorică a Armeniei. O tragică lumină cade asupra capitolului alcătuit în întregime din cercuri - cercuri concentrice, în drumul
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
în Minister. "Am aflat azi de la unul dintre consilierii mei că doamna Udrea este supărată. Firesc, primul sentiment, creștinesc, pe care l-am încercat, a fost de compasiune. I-a urmat imediat surprinderea și consternarea. Doamna Udrea își expune motivele tristeții pe blog, "am fost la un pas ca TUI, poate cel mai important tour operator european, să plece din România". Aici are dreptate. TUI nu-și primise banii pe contractul încheiat anul trecut și și-a exprimat nemulțumirea. Dar, întreb
Hellvig ironie fină către Elena Udrea: Nu e bine doamna Udrea! () [Corola-journal/Journalistic/42340_a_43665]
-
au crezut rânduri de poeți care le-au bătut armura, ci tocmai ceea ce, definitiv, ne desparte. Fiindcă e multă distanță de vulg în felul cum pătimește o regină călugărita, sau in cum desfide lumea cea numită, laconic, Aspră, platindu-si tristețea cu venin. Oameni prin ale căror umbre treci, fără să-i poți, vreodată, cuprinde. Stări paralele, parcă mai jos, si totusi mai sus de lumealume” (p. 123). Tot o premieră, de astă dată în interpretarea prozei aceluiași, înregistrează autoarea atunci cand
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
din case. Observând prea târziu că temperatura ajunsese la punctul de îngheț, că umiditatea aerului era 90%, că vântul bătea dinspre nord și pătrundea, prin haine, până la oase, ba chiar dincolo de ele, înfășurându-se în jurul inimii, umplând-o de siberiană tristețe. Ploaia era mai rece decât zăpada, fină, deasă, cenușie ca o draperie de mătase. Prin această draperie se apropia un Volvo negru, cu geamuri întunecate. Din care descinseră un bărbat, o femeie și o copilă; început promițător. Bărbatul înalt, lat
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Cu adevărat, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna” (ibidem), conducînd la un autoportret de un cinism diluat printr-o tristețe joculară care-și îngăduie a trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
text al cărții). Tonalitatea gravă de aici este, însă, numai una din fațetele acestor povestiri caleidoscopice: există și multă gratuitate fermecătoare, ca în poveștile pentru copii, precum în partea a cincea, cuprinzând poveștile dedicate Tamikăi (asezonate, desigur, și cu multă tristețe), ca, de pildă, în Asortarea șosetelor: „Șosetele cu buline aveau un farmec aparte pentru Tamika. Deși răspunsul era chiar sub nasul ei, și-a dat seama că singurul mod de a-l convinge pe Șercan era să-i ofere obiecte
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
ofere obiecte sau forme rotunde. A fost ușor să-l păcălească să poarte șosete cu buline”. Aceeași Tamika, „frumoasa Tamika”, a cărei viață „era plină de iubire”, dar care ajunge să înțeleagă, tot iubind, următoarele: „Calea, după cum a constatat cu tristețe Tamika, e un lucru, iar adepții căii sunt cu totul altceva”. Nu mă pot abține să nu citez un fragment irezistibil, amestec de savoare copilărească, poveste pentru copii și dragoste maternă (din povestirea Cumulus, din partea a doua): „ - Așa arată norii
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
o ultimă privire, crede-mă, sunt Moș Crăciun!”. Probabil că cea mai importantă calitate a acestor schițe e intensitatea emoțională de subtext. Prozatorul are capacitatea de a condensa în câte o discuție anodină un întreg set de frustrări, regrete sau tristeți fără contur. Deși aproape jumătate dintre ele au în centru câte o întâlnire (cu câte un prieten sau o fostă iubită, cu un nepot sau o mătușă), tema centrală a volumului e imposibilitatea comunicării. Petre Barbu extrage efecte de proză
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
de fascinația liderului, a omului de stat, a cărui operă și ale cărui realizări sunt testate direct în vâltoarea și scurgerea tumultuoaasă a istoriei, singura care poate identifica geniul într-o profesie inexorabil supusă oportunismului, uneori cinismului și, prin acestea, tristeții: politica”. Poate fi relativ derutant cum triumful și evidenta reușită, aclamată corespunzător și transformată în legendă, sunt asociabile cu tristețea, dar, dacă parcurgem etapele unei vieți tumultuoase, macerată de obsesia controlului absolut, atunci vom constata că împlinirea leadershipului echivalează cu
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
scurgerea tumultuoaasă a istoriei, singura care poate identifica geniul într-o profesie inexorabil supusă oportunismului, uneori cinismului și, prin acestea, tristeții: politica”. Poate fi relativ derutant cum triumful și evidenta reușită, aclamată corespunzător și transformată în legendă, sunt asociabile cu tristețea, dar, dacă parcurgem etapele unei vieți tumultuoase, macerată de obsesia controlului absolut, atunci vom constata că împlinirea leadershipului echivalează cu autodevorarea. Râvna logică e departe de procedurile care asigură stabilitatea într-un mandat, în absența căreia nu ai timp nici
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna”, ducînd și la un autoportret de un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
are, ea nu a mințit. Un certificat de participare nu înseamnă că ai învățat ceva acolo”, a precizat europarlamentarul PDL. Monica Macovei i-a mai indicat pe lista miniștrilor “îndoielnici” pe Mircea Diaconu, Lucian Isar, Corneliu Dobrițoiu, Andrei Marga. “Cu tristețe o spun, Mircea Diaconu este în conflict de interese, este cercetat și penal pentru abuz în serviciu, o spun cu tristețe pentru că a fost un actor bun și un om pe care mulți îl îndrăgim. A ales să intre în
Macovei: Miniștrii lui Ponta ne duc spre dictatură () [Corola-journal/Journalistic/44741_a_46066]
-
Macovei i-a mai indicat pe lista miniștrilor “îndoielnici” pe Mircea Diaconu, Lucian Isar, Corneliu Dobrițoiu, Andrei Marga. “Cu tristețe o spun, Mircea Diaconu este în conflict de interese, este cercetat și penal pentru abuz în serviciu, o spun cu tristețe pentru că a fost un actor bun și un om pe care mulți îl îndrăgim. A ales să intre în politică, dar toată lumea trebuie să respecte regulile, chiar dacă ești un bun actor, chiar dacă ești un om simpatic, nu facem excepții de la
Macovei: Miniștrii lui Ponta ne duc spre dictatură () [Corola-journal/Journalistic/44741_a_46066]
-
înseamnă omul și valoarea adevărată a lui, iar cel mai frumos rol îl consideră șansa de a fi construit un teatru. Consideră că marii artiști nu mai au nevoie să demonstreze cine sunt, ci să comunice, să împărtășească. Remarcă cu tristețe că publicul ocazional nu mai are mândria de a înțelege că a citi o carte sau a veni la un spectacol de teatru poate fi mult mai valoros decât orice ar putea impresiona o audiență restrânsă și snoabă. Își dorește
George Ivașcu, băiatul de cartier ajuns pe marile scene ale lumii () [Corola-journal/Journalistic/44897_a_46222]
-
tocmai îl oprise la ieșirea din bloc, la câțiva pași de gară. Copiii se întristară brusc. Visul de a merge la bunica lor la țară cu acea Dacie nouă era amenințat de bărbatul brunet, îmbrăcat într-un cojoc scurt. Dar tristețea lor dură numai câteva secunde, deoarece unchiul Gheorghe deschise portiera și își invită rudele să urce în spate, el așezându se lângă taximetrist. Își scoase pachetul de Kent, aprinse o țigară, de la o brichetă aurită, cu gaz, aruncă pachetul pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mult, erau simboluri: o broască țestoasă, un elefant, un unicorn. Era o zi de sfârșit de noiembrie cu vânt moale, care spulbera frunze în culorile obișnuite ale toamnei: roșu venețian, galben-ocru, verde neruginit încă, având marginile franjurate de umezeală și tristețe. Am simțit un fior de neliniște, dar am stat mult timp, fascinată, să privesc țesătura albă a liniilor peste care se așternuse o ușoară brumă străvezie. Pe deasupra fluturau frunze, care parcă voiau să-mi transmită un mesaj sau doar să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să bată stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca într-o chemare, și, ca și cum femeia ar fi ... o văzu pălind cum n-o văzuse niciodată, parcă pudrată cu pulberea stelelor, lăsând să răzbească afară din ea, prin ochii, mari, tăiați ca niște scoici cu albul întors înăuntru, o tristețe sfâșietoare ajungând până la el ca o chemare care ascundea toate promisiunile și toate ispitele. Ce era cu ea? Izbucni în râs. Aha! Știu unde. Știi!... De unde știi? A, da, trebuia să-mi fi dat seama! Ah, dar nu așa! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A lui rămânea numai ușița îngustă ca un capac de raclă, pe unde se putea strecura în caz de nevoie, în noaptea de fum, în noaptea sărbătorită de strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se-ndrepta. Își înălță pieptul, să absoarbă cât mai mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oraș ce se pretinde a fi european, o revistă culturală care își suspendă activitatea din lipsă de fonduri sunt doar câteva exemple elocvente în ce privește „puterea lucrului bine făcut” la ora actuală, de către autoritățile din România. Și tot atâtea motive de tristețe...” În fine, multe din afirmații alcătuiesc adevărate didascalii și înțelegem că ne aflăm în fața unui spectacol de teatru. Dialogurile devin flashuri sonore, aparent independente: „A fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ales în fața ființei iubite, așa cum ești tu pe dinăuntru, cu toate stările și sentimentele prin care treci, indiferent care ar fi acestea, nu poate fi un semn de slăbiciune. Dimpotrivă, mie, un astfel de om mi se pare chiar puternic. Tristețea, disperarea, sentimentul de neputință fac parte tot din noi, în diferite momente ale vieții noastre. Am intuit mereu, de când ne cunoaștem, că te ascunzi. Ți-am simțit mâhnirea, deznădejdea, revolta, toate aceste simțiri care te răvășesc adesea, dar despre care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
drumurile noastre s-au intersectat. Apariția ființei tale în viața mea a însemnat bucuria pe care o trăiesc doar când descopăr un om sensibil, capabil să înțeleagă trăiri nedeslușite de alții. Dar a reprezentat, în aceeași măsură, și o mare tristețe... Fii liniștită, nu este un reproș, nu tu ești vinovată. Ești o tânără admirabilă prin tot ceea ce faci, mai ales prin felul în care știi să pătrunzi în sufletele altora, atunci când au nevoie de înțelegere și de afecțiune... Tristețea care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]