1,177 matches
-
și în jurul lui Neptun și Marte. Mai mult, s-au descoperit sateliți troieni care orbitează în punctele Lagrange a doi sateliți de mărime medie ai lui Saturn. Asteroidul 588 Achilles, descoperit de Max Wolf la 22 februarie 1906, este primul troian cunoscut.
Troian (asteroid) () [Corola-website/Science/316971_a_318300]
-
sistemul Soare - Jupiter câteva mii de asteroizi, cunoscuți sub numele colectiv de asteroizi troieni, sunt în orbită in jurul punctelor L si L Soare - Jupiter. Observații recente sugerează că punctele L si L Soare - Neptun, ale căror obiecte sunt denumite troieni ai lui Neptun, ar putea fi foarte populate, conținând corpuri de dimensiuni mari, cu un ordin de magnitudine mai numeroși decât troienii lui Jupiter. Alte obiecte de acest tip pot fi găsite în sistemul Soare - Marte și în sistemul Saturn
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
L Soare - Jupiter. Observații recente sugerează că punctele L si L Soare - Neptun, ale căror obiecte sunt denumite troieni ai lui Neptun, ar putea fi foarte populate, conținând corpuri de dimensiuni mari, cu un ordin de magnitudine mai numeroși decât troienii lui Jupiter. Alte obiecte de acest tip pot fi găsite în sistemul Soare - Marte și în sistemul Saturn - sateliți saturnieni. Nu se cunosc corpuri de dimensiuni mari în punctele troiene ale sistemului Pământ - Soare, însă au fost descoperiți nori de
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
lor, iar Saturn este de multe ori mai masiv decât aceștia, ceea ce face ca întregul sistem să fie stabil. Obiectul însoțitor al Pământului, 3753 Cruithne, este într-o relație cu Pământul oarecum de tip troian, dar diferită de un adevărat troian. Asteroidul ocupă una din cele două orbite solare regulate ale sale, una dintre ele puțin mai restrânsă si mai rapidă decât orbita Pământului, iar cealaltă puțin mai largă si mai înceată. Datorită întalnirilor apropiate cu Pământul, asteroidul alternează periodic între
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Πάτροκλος, "Patroklos") a fost un erou din mitologia greacă, cunoscut ca fiind cel mai bun prieten al lui Ahile. A participat la Războiul Troian. În al zecelea an al războiului, după refuzul lui Ahile de a mai ridica armele împotriva troienilor, aheii au început să piardă teren, fiind împinși de către troienii conduși de Hector către tabăra lor de la malul mării. Mai mult, troienii au reușit să spargă zidul ce împrejmuia tabăra aheilor și chiar să intre în tabără, fiind pe punctul
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
ca fiind cel mai bun prieten al lui Ahile. A participat la Războiul Troian. În al zecelea an al războiului, după refuzul lui Ahile de a mai ridica armele împotriva troienilor, aheii au început să piardă teren, fiind împinși de către troienii conduși de Hector către tabăra lor de la malul mării. Mai mult, troienii au reușit să spargă zidul ce împrejmuia tabăra aheilor și chiar să intre în tabără, fiind pe punctul de a incendia corăbiile acestora (Hector chiar a aprins corabia
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
Războiul Troian. În al zecelea an al războiului, după refuzul lui Ahile de a mai ridica armele împotriva troienilor, aheii au început să piardă teren, fiind împinși de către troienii conduși de Hector către tabăra lor de la malul mării. Mai mult, troienii au reușit să spargă zidul ce împrejmuia tabăra aheilor și chiar să intre în tabără, fiind pe punctul de a incendia corăbiile acestora (Hector chiar a aprins corabia lui Protesilaus). Chiar și în această situație, Ahile a respins cererea regelui
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
a aprins corabia lui Protesilaus). Chiar și în această situație, Ahile a respins cererea regelui Agamemnon de a reintra în luptă. a hotărât să se ducă chiar el în luptă, purtând armele lui Ahile, sperând astfel să îi intimideze pe troieni. El a reușit să îi alunge pe troieni, făcându-i să se retragă dincolo de zidurile cetății. Patrocles a fost însă ucis de Hector (cu ajutorul zeului Apollo), fiind străpuns de sulița troianului, care a luat armura lui Ahile de pe trupul aheului
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
această situație, Ahile a respins cererea regelui Agamemnon de a reintra în luptă. a hotărât să se ducă chiar el în luptă, purtând armele lui Ahile, sperând astfel să îi intimideze pe troieni. El a reușit să îi alunge pe troieni, făcându-i să se retragă dincolo de zidurile cetății. Patrocles a fost însă ucis de Hector (cu ajutorul zeului Apollo), fiind străpuns de sulița troianului, care a luat armura lui Ahile de pe trupul aheului. După o luptă îndârjită, grecii au reușit să
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
armele lui Ahile, sperând astfel să îi intimideze pe troieni. El a reușit să îi alunge pe troieni, făcându-i să se retragă dincolo de zidurile cetății. Patrocles a fost însă ucis de Hector (cu ajutorul zeului Apollo), fiind străpuns de sulița troianului, care a luat armura lui Ahile de pe trupul aheului. După o luptă îndârjită, grecii au reușit să recupereze trupul lui Patrocles și să i-l ducă prietenului său, Ahile. Acesta, furios, reintră în luptă și-l ucide pe Hector sub
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
SOS este utilizat). Acesta a fost, de asemenea, uneori, folosit ca un semnal de primejdie vizual, format din trei flash-uri scurte de lumină, trei lungi, trei scurte, sau cu "SOS", scris în litere individuale. de exemplu, ștampilat într-un troian de zăpadă sau formate din busteni pe o plajă.Faptul că SOS poate fi citit partea din dreapta sus, precum și cu susul în jos a devenit important pentru recunoașterea vizuală, dacă este privit de sus. Prima utilizare înregistrată a SOS ca
SOS () [Corola-website/Science/327305_a_328634]
-
care aceștia s-au războit între olaltă"”. Prima carte se axează pe perioada domniei regelui persan Cirus cel Mare. Cartea I (Clio) debutează cu răpirile reciproce ale lui Io, Europa și Medeea comise de fenicieni și greci, motivându-l pe troianul Alexandros (Paris) să o răpească pe Elena. Războiul troian este marcat ca precursor al conflictelor ulterioare dintre popoarele din Europa și Asia. Sunt enumerați regii Lidiei (coasta de vest a Turciei moderne): Candaules, Gyges, Sadyattes, Alyattes și Cresus. Este povestit
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
grec, aparținând perioadei elenistice, mai precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos. Inițial, grupul statuar fusese cunoscut în
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
din Troia șți, precum Casandrei, a anunțat cetățenii troieni că dacă lasă să intre în oraș Calul troian vor cădea într-o capcană întinsă de grecii ahei: Laocoon a izbutit să arunce o lance în calul de lemn, iar când troienii erau pe punctul de a distruge calul, ostașii troieni l-au adus pe Sinon care prin minciunile plănuite de Odiseu a ajuns să-l lămurească pe Priam de faptul că calulreprezenta o imagine sfântă a Atenei. Laocoon, în încercarea sa
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
Laocoon, numiți Atifante și Timbreo sau Melanto, încolăcindu-se în jurul trupurilor lor. Laocoon văzând acestea, le-a sărit în ajutor dar a avut aceiași soartă. Vergilius descria acest atac alșerpilor ca o pedeapsă divină pentru că Laocoon a încercat distrugerea calului. Troienii interpretaseră cele întâmplate ca un semn divin și au început să creadă în sacralitatea calului și că cele afirmate de Sinon erau adevărate. Vergilius în cea de-a două carte a Eneidei, relatează în acest fel atacul șerpilor: Mai există
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
județului Galați Paul Florea însă, situația a fost gestionată greșit și există o vină umană demonstrabilă în ceea ce privește înșiruirea de întâmplări care a condus la situația respectivă. Din cauza electrificării căii ferate nu s-au putut folosi turbofrezele care ar fi tăiat troienele de pe șinele de tren, deoarece presiunea mare a jetului de zăpadă ar fi putut produce avarii la rețeaua de 27 kv a căii ferate.
Înzăpezirea trenurilor InterRegio 1732 și 1594 din 2012 () [Corola-website/Science/331015_a_332344]
-
Cehoslovac, pentru a apăra drumul de legătură cu Moscova. Spre vest a fost trimisă o patrulă de lăncieri români în recunoaștere, dar aceștia, în condițiile înaintării avansate a dispozitivului rus, au fost lichidați sau capturați, după ce s-au împotmolit în troiene. Refuzând să comunice informații militare inamicului, cei capturați au fost uciși. În noaptea de 3 spre 4 februarie 1920, dinspre nord-vest, o brigadă a Armatei Roșii a atacat flancul drept al dispozitivului româno-cehoslovac, la Traktovaia. Luat prin surprindere, batalionul ceh
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
Înaintând spre gara Șeragul, rușii au putut, astfel, ataca prin surprindere pe români, care dormeau în vagoane. Deși surprinși, pe un ger de - 40 de grade, românii au ieșit din vagoane și au constituit un front de apărare întărit de troienele de zăpadă înghețată - care au servit pe post de tranșee, contraatacând decisiv dinspre sud de calea ferată cu companiile din avanposturi și cu restul detașamentului de lăncieri. Din trenul blindat „Mărășești” s-a executat foc de bombardament spre pozițiile inamice
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
unul îi poți judeca pe toți” sau „"după unul cunoaște-i pe toți"”. Vorbind despre grecii care s-au introdus în Troia prin faimosul vicleșug al calului de lemn, poetul subliniază perfidia grecului captiv Sinon, care i-a convins pe troieni să primească în cetate calul, obiectul pierzaniei lor, susținând că era o ofrandă adusă zeilor. Cu alte cuvinte: cum era acel om prefăcut, erau toți! Devenite cu timpul o expresie curentă, vorbele lui Vergilius sunt folosie mai ales în sens
Ab uno disce omnes () [Corola-website/Science/334158_a_335487]
-
de opt ani pe scenele unor teatre din România ca de pildă Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul Giulești (cunoscut din 1990 ca Teatrul Odeon, la Sala Majestic), luând parte la numeroase spectacole, între care "Macbeth" (în rolul lui Lady Macbeth), "Troienele" de Euripide (Hecuba), "Slugă la doi stăpâni" de Goldoni (1976), "Dragoste periculoasă" de Th. Mănescu (1978, Teatrul Giulești) După ce primul ei soț, de profesie arhitect, a părăsit România, aflată atunci sub regimul ceaușist, stabilindu-se în Elveția, în 1983 Rozina
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
să-l protejeze pe fiul său Astyanax râmânând fidelă amintirii soțului său, Hector, ucis în timpul Războiului Troiei. Racine se inspiră din cânturile " Iliadei " de Homer, îndeosebi pentru figura Andromacăi. Istoria ei fusese deja tratată de Euripide în piesele "Andromaca" și "Troienele", aceasta din urmă fiind adaptată mai târziu de Seneca, însă Racine citează în prima sa prefață "Eneida" de Vergilius ca sursă principală de referință. După ce s-a făcut cunoscut prin "La Thébaïde" și "", piese care nu prea mai sunt jucate
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
locotenent la data de 5 aprilie 1874, apoi de locotenent major la 1 mai 1887. În anul 1891, a fost transferat la regimentul de infanterie nr.83, la Szeged, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Troian Bacsila, viitori generali, regiment care s-a mutat în 1895 la Biserica Albă: În anul 1897 a fost numit maior și a primit Ordinul împărătesc al Crucii Militare de Merit de clasa a 3-a, fiind comandantul batalionului 4 al
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
(n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - d. 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 - 1963 Polibiada
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
Faggioni. Tot în 1978, a condus dipticul ravelian format din L'enfant et les sortileges și L’heure espagnole. A revenit în 1981 pentru Cavalleria rusticana și Pagliacci, în regia lui Zeffirelli, cu Domingo și Obraztsova și în 1982 pentru Troienele de Berlioz, pusă în scenă de Luca Ronconi. Cu Angela Gheorghiu, la Viena Ultimele apariții ale lui Prêtre la Scala au fost la pupitrul operelor Turandot, în regia lui Keita Asari, în 2001 și Pelleas et Melisande, în regia lui
Celebrul dirijor Georges Prêtre, care a fost la pupitrul marilor orchestre de la Scala, Viena și Metropolitan, a plecat să dirijeze în ceruri by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105872_a_107164]
-
astfel au ajuns să boicoteze examenul de titularizare. Pentru că doar un post cu viabilitate 4/5 ani este scos la titularizare. Cei care dădeau examen s-au trezit toți suplinitori. Ministerul, în loc să corecteze/să sancționeze neaplicarea metodologiei a creat un troian (virus) - acest art. 253 - care a devenit cam singura soluție de titularizare a celor care vor să intre în sistem. Acest (troian) 253 nu permite celor mai buni să intre în sistem ci celor care predau orele (că suplinitori) și
Un profesor protestează de trei săptămâni. DEZVĂLUIE neregulile din sistem by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/102263_a_103555]