1,633 matches
-
nici afecțiune. Toate acestea, În viața ei, le făcuse. Un studiu mai mult sau mai puțin exhaustiv al umanității va trebui neapărat să țină seama de acest tip de fenomene. Asemenea ființe umane, istoric vorbind, au existat. Ființe umane care trudeau toată viața, din greu, doar din devotament și iubire; care efectiv Își dăruiau celorlalți viața, dintr-un spirit de devotament și iubire; dar care nu aveau deloc impresia că se sacrifică; și care, În fapt, nu concepeau alt fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să regăsesc cheia atât pentru unele cât și pentru celelalte ? E ciudată, totuși, dacă reflectezi ceva mai bine în jurul ei, dorința de a accepta, de a te supune, de a redeveni turmă. La drept vorbind, toată desfășurarea istorica s a trudit să ridice pe om la conștiința omeniei sale, să-l facă ins autonom, ‹‹ homo singularis ››. Cea mai răscolitoare mișcare morală, creștinismul, n-a avut alt înțeles, poate, decît tocmai pe cel de a elibera pe om, însingurându-l (...) căci dacă
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
vorba de protocol. Nici pe departe. Nu mi se Întâmplă des să nu găsesc cuvântul potrivit. Voiam să spun că Vela nu se simțise gata a fi văzută. Cine n‑a trăit alături de ea, n‑are cum să știe cât trudea dimineața la aranjatul părului, machiatul obrajilor, buzelor (În special al buzei de sus) - și cu toate fazele preparării Înfățișării ei. Trebuia să fie receptată ca o femeie frumoasă. Dar avea o frumusețe de parada‑modei, care necesita retușuri și preparări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
subordonați, slujindu-l și fiind supuși instrucțiilor sale”. Scrisorile autentice ale lui Paul atribuie și femeilor titluri misionare ca acela de colaboratoare (Priscila), frate/soră (Apfia), diakonos (Febe) și apostol (Iunia). De obicei îi identifică pe colaboratori cu cei care „trudesc”. Fără a intra în detalii, vom încerca să înfruntăm problematica desfășurată în jurul cuplului de colaboratori Priscila și Acvila. Ei l-au întâlnit pe Paul în anul 50 la Corint și au lucrat cu el timp de un an și jumătate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
bătea și povestea despre viață și tristețile din viața lui de singuratic. - Hm... și el ?!, murmură Iorgu, căutându-l cu privirea în întuneric. Dialogurile cu sine însuși nu se mai sfârșeau... Căuta răspunsuri la întrebări, înlăuntrul lui. Era atât de trudit de griji și de toate întâmplările prin care trecuse!... Simți că e bolnav și îl cuprinde o sfârșeală ca de moarte. Mintea i se învălmășea tot mai mult... Vedea chipuri nedeslușite care discutau în adunări, rosteau sentințe fără nicio urmă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Amal et la lettre du Roi (Amal și scrisoarea Regelui) de Rabindranath Tagore (după versiunea franceză), la Famille Brontë (Familia Brontë) de Robert de Traz. Toate sunt nepublicate din pricina teribilei cenzuri comuniste. De la 11 martie 1960 până În 2 septembrie 1963, trudind după cursurile sale școlare până după toiul nopții, la lumina chioară a lămpii cu petrol, traduce complet, pentru prima dată În istoria literaturii române, cele 16 volume (În versiune franceză) ale celebrei opere arabe „Cartea celor O Mie de Nopți
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
editurile și la Începutul veacului al XXI lea. Numai că editorii comuniști de acum nu-și mai zic comuniști, ci se autodefinesc democrați și liber-cugetători. Împlinind, În 1982, etatea de 60 de ani, se pensionează dar nu se odihnește, ci trudește, În cinci ani, la redactarea a două monografii monumentale, având 575 și, respectiv, 325 de pagini dactilografiate: „Memorial Iuliu Hațieganu” și „Memorial Lucian Blaga”. Rămân și acestea nepublicate. Între anii 1991 și 1996, apar la editura bucureșteană „Saeculum” volumele 1
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
siguranță nu «înșală» (Rom 5,5). Așa cum ne amintește Sf. Augustin, cu un timbru înduioșător: «Obosit de călătorie, stătea șezut pe fântână. Era cam ora a șasea. Încep tainele. Însă Isus nu se obosește în zadar; puterea lui Dumnezeu nu trudește în zadar. Datorită ție a obosit călătorul Isus. Îl vedem pe Isus plin de putere, dar îl vedem și slab; este puternic și firav». A considera samariteana drept o icoană a vieții consacrate înseamnă să ne debarasăm de voalul impecabilității
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mod absolut paralel, înclinația spre o anumită «înlumire» din cauza căreia unei monahi încep să creadă că nu mai au nevoie de reguli și de semne orientative pentru se relaționa cu ei înșiși și cu ceilalți, și nici nu se mai trudesc să dea mărturie. Ei bine, dacă în primul caz riscul este acela al înstrăinării de istorie, în cel de-al doilea caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
regală, preoțească și profetică ce trebuie să o exercite cât mai bine posibil. Tocmai fidelitatea față de carismă ne poate obliga să recunoaștem stingerea ei istorică, căci e mai bine să se stingă o astfel de carismă, decât persoanele care se trudesc să o țină în viață. «Carisma», auzim adesea spunându-se, dăinuie, chiar dacă instituțiile trec și se schimbă. Cred că aceste vorbe uneori sunt adevărate, alteori sunt false. Există carisme create în Biserică într-un anume moment al istoriei care dăinuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unui idiot. - Nu sânt bă, îl execută tacticos celălalt. Nu sânt Și nu sânt pentru că ești prost... Ai tu habar ce e aia o cană? - ... - Păi, o cană nu-i altceva decât locul unde se odihnește, după ce s-a trudit, băutura. Și cu cât are mai mult loc să se odihnească, cu atât încape mai multă drojdeală în cană... Iar pentru că a vișinie - cana, boule! - are pe tot fundul smalțul sărit, obligat încape în ea, cu un deget, mai multă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce-ai să trăiești? - Da, doamnă... Nu, doamnă. - Perfect. Lamentabil adică... Romanele franțuzite... Trebuie ca tot iubițica să aibă grijă de iubițel. Întreaga vară și toamnă a blestematului an 1932, în condiții ce amintesc de incomoditățile muncii în mină, Ulpiu trudește în barăcile și pe schelele inverse, de jos în mai jos, ale unui șantier de arheologie. În ziua în care se transferă în tabără (fiind angajat aici la insistențele Olimpiei Frofrony pe lângă verișoara sa, Cosiția), întîlnește aruncate și i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride, care se pricepe să picure în relațiile sale cu Ulpiu o atmosferă de corectitudine cazonă, supraveghere discretă și ocrotire ușor amuzată. Într-adevăr, băiatul dă în brânci, progresează, și nu trudește deloc rău, din moment ce prin aceeași ușă prin care intră zilnic rupturi, documente betejite, arse, lipite sau molfăite de mucegai, ies a doua zi acte-pacienți cu înfățișări reîmprospătate, tefere și cu aerul acela docil ce le îngăduie hârtiilor să fie citite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
impardonabila ei menire părea aceea de-a vegeta într-un colț, de-a mirosi a mucegai și de-a șifona, cu degetele ei de scorpie nemăritată, foile râncede ale acelorași două reviste de modă. În sfârșit, cu intriganta asta imposibilă trudiseră uneori cot la cot, mâncaseră, se păruiseră, bârfiseră și compătimiseră împreună, și ei, care crezuseră c-o vor iubi toată viața Crezuseră ei, dar uite că viața fusese prea scurtă și lor li se îngăduise s-o iubească extrem de puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
seamă, murise, după ce, cu două zile-nainte, îi explicasem că, dacă aș fi un gunoier, m-aș înnebuni după trupul ei zimțat de varice, dar să se uite bine, eu nu sânt încă un gunoier, mai am de muncit, de trudit, mai am de băut cel puțin două mari vagoane de spirt și-apoi gata. M-am uitat insistent. Ușa se ondula sub mângâierea unei mâini despre care-ți dădeai imediat seama că trebuie să fie călduță. Administratorul blocului nostru n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la femei, dîndu-și seama, la fix, că tocmai deschiderea oaselor bazinului placidei și insignifiantei Gala corespundea exact idealului de spiritualitate al căpcăunului catalan și că, din păcate, tocmai această prozaică deschidere l-a împins pe marele și ascunsul introvertit să trudească până la sfârșitul vieții ca un turbat?!... Și măcar sfiosul Dali, drept recunoștință, a pictat un tablou secret, amestecând un sfert din trăsăturile sale cu trei sferturi din cele ale lui Robin, numind capodopera, extrem de ciudată, în semn de merci, Salvatore
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lăsaseră în gaj tot niște provinciali strâmtorați, care nu apucaseră să-i plătească rațiile de varză călită. După cum arăta, baschetbalista produsese prejudicii importante în rezerva strategică de varză călită. Și o groază de ani, blestemata ei familie va trebui să trudească pe brânci, până ce madam Nicolici îi va da drumul să se care de-aici. Ceaiul era gustos. Ostateca îi adăugase scorțișoară. Risipa de scorțișoară avea să-i prelungească șederea aici cu cel puțin două săptămâni. Dacă ar fi avut pruni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-i învioreze. În sfârșit, apare un autobuz de traseu hârbuit fiind pasageri puțini, au mai stat câteva minute până au venit doi călători. Șoferul se cunoștea cu ceilalți și parcă făceau parte dintr-o lume aparte, lumea celor ce trudesc și discutau problemele lor, ieșind din tiparele obișnuite. Laur transpirase, îl apăsa umezeala, aerul greu respirabil îl înăbușea; s-a așezat la umbră, scaunele din partea pe care bătea soarele rămăseseră neocupate. Merge fix două stații și se miră că mașina
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
șeful gunoierilor, îl avea pe nenea Cristache Cuțu, de fusese și la nunta lui, tramvaist, om al dracului, petrecăreț, dus în lume. Venise în Cuțarida cu nevastă și copii, se întemeiase cu ce apucase, vai de viața lui cum se trudea cu beteșugul de-l avea; că-l schilodiseră de-un picior în război. Mahalaua prindea față. Iarba pierise în drumul căruțelor. În părți rămâneau maidanul nesfârșit și groapa fără margini, lată și adâncă. Au dat ploile lui aprilie, apoi potecile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sac. Avea și o inimă grea. - Nu știu ce mi-e. M-aș plimba într-o grădină frumoasă, mi s-a urât cu atâta sânge... Chișcă se uită la el cum își împletea o țigară cu degete dibace. - De douăzeci de ani trudesc aici, dau boierilor carne să mănânce și mi s-a făcut lehamite... - Oi fi ostenit. - Nu-i asta. Trebuie să fie altceva, c-am avut și o arătare pe drum. Se făcea case dăduse Cristos jos din cer. Umbla prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de a lucra cu dânsul și să învăț de la domnia sa că apărarea intereselor de stat nu este o treabă pentru un amator și că, deci, profesionalismul nu se conferă, ci se dobândește prin muncă, în timpul unor nesfârșite zile și nopți, trudind deasupra a sute și sute de pagini. Acesta este Profesorul Anghel, cu un bilanț de realizări în viața profesională ca jurist, care inspiră respect și cu neastâmpăr în gândire, gata să abordeze noi probleme din domeniul preocupărilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
amenință să spună lucrurilor pe nume, dar nu dă, În fond, nici un clement concret care să ne poată duce spre izvorul suferinței lui: „Ticălosul al mieu piept, Lasă taina, spune drept, Arată ce pătimești, Și d-al cui foc te trudești Că focul ce te-au pătruns Nu mai e să stea ascuns, Iar să taci e În zadar, Că tăcerea n-are dar. CÎnd un suspin te vădește. Taina ce-Îți folosește? Crapă dar ș-o dă dă față, Dă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
semănau cu strângere de inimă puținul grâu pus deoparte. Căpătă oleacă de putere din acele amintiri, se ridică, își regăsi complet toată puterea și scuipă în direcția acelei mutre în togă ce nu contenea să-l ancheteze: Du-te și trudește pe câmp sub vipia soarelui și sub biciul vântoaselor, și-o să vezi dacă ceea ce întrebi e important. Biserica s-a aranjat doar ca să-și piardă timpul, iar Regele a organizat tribunale numai de minți înguste. Mai scuipă odată, chiar dacă istovit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scrie fără răgaz: se simțea proaspăt și plin de energie ca pe vremea când era copil alături de tovarășii săi de joacă cu care se întrecea în trasul la țintă cu sula. Uriașul cuibărit în sufletul său se trezise și astfel trudea din greu, noaptea scriind și rescriind, făcându-și însemnări, completând o scriere, proiectând o alta. Își propusese să scrie aproape douăzeci de pagini pe zi; înmulțind cu trei sute șaizeci și șase de zile pe an, rezultatul ar fi fost de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dumnezeu spre slava sa". Poate un asemenea procedeu să-l lipsească pe Dumnezeu de înțelepciune și adevăr? Poate legea fizică și chimică să răpună aripile spiritului? Multe lucruri scrise de mine au fost răstălmăcite, timpul însă dă dreptate celui ce trudește cu credință și cu iubire. Da, exact așa m-am gândit și eu, afirmă Căpitanul, punându-și jos pentru o clipă sticla numai că eu nu știu să mă exprim, n-am darul frazelor frumoase, dar, crede-mă, atunci când străbat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]