1,398 matches
-
zona obscură - și uneori amenințătoare - a celor situate în afara sensului. Iar în fața celor lipsite de sens noi procedăm de regulă reactiv. Simțim imediat nevoia să respingem definitiv așa ceva. Și atunci, fie operăm prin reductio ad absurdum, „un act de extremă trufie“, fie reinterpretăm totul, pentru . A reduce la absurd înseamnă a lăsa să se vadă cum asumarea unei teze duce la contrazicere de sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se avântă singuri în păduri sau preerie, mânați de focul lor lăuntric. Dintre aceștia din urmă, Lew Wetzel este omul în care se întruchipează această energie demonică a răzbunării familiei masacrate de indieni. Există, la Lew Wetzel, o urmă de trufie și cruzime byroniană. Solitar, însoțit de arma sa care nu greșește niciodată, cu chipul desfigurat de variolă, urmărind pe indieni cu tenacitatea unui ogar, omul frontierei este măcinat de durerea pe care victimele sacrificate nu i-o pot alunga. Damnat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
zise zâmbind Împăciuitor Pafnutie, „voi nu faceți decât să pregătiți a doua venire a lui Hristos. Îi neteziți, cum se spune, calea...” „Vom Încerca să facem mult mai mult”, zise Bikinski, privindu-l de la Înălțime. „Să nu cădeți În păcatul trufiei”, spuse starețul cu o voce blândă. „Orgoliul l-a pierdut pe Lucifer...” „N-avem noi treabă cu Lucifer....” „Aveți, În shimb, de-a face cu Satanovski...” Bikinski simți, nu știu de ce, nevoia să-i ia apărarea inginerului Edward, care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că Oliver și pictorul ce Îi apăruse În cale nu erau altceva decât niște mesageri, Îmbrăcați În haina bicisniciei și neputinței omenești. Oare faptul că starețul se Întâlnise cu Bikinski, Într-un moment de rătăcire, când sufletul lui orbit de trufie uitase de Învățătura Sfintei Evanghelii, nu era un semn trimis de Dumnezeu?! Nu Întotdeauna adevărul răzbate din gura celor Înțelepți. Însuși Iisus, cînd se arătase În lume, părea În ochii celor bogați sărac cu duhul. Chiar Solomon Însuși zice Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Atunci M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote de plâns. Înfrânt, se refugia În literatură. Pământul făgăduinței. (Și când Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atât de dușmănit și atât de hulit!) La un moment dat am luat hotărârea de a ne despărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească; Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de soiuri rele, din țări înapoiate, pentru a făuri din ei, în București, la "Ștefan Gheorghiu" și în alte academii din acestea, mameluci ai Cauzei. Ai Cauzei de culoarea epilepsiei, în care el credea cu tărie și, pe care, în trufia lui nemăsurată, se pregătea să o slujească neabătut și pe un timp mai îndelungat decât viețuiesc țestoasele marine. Soitarii Cauzei, căliții mameluci (activiști, sindicaliști, teroriști) trebuia să rupă nasul Occidentului, să tragă de urechi Europa, Asia, America, să apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa că, din spirit promiscuu, pe care se zice că îl practică arabii, puse pariu că ar putea să le facă pe toate să simtă cum li se înnoadă mațele, numai văzându-i dârzenia lui care stătea năstrușnică și nedomolită în trufia ei, mai ceva decât la priapici. Kalimera! salută Waldemar pe grecește, glumind, astfel: să știi că am un apetiti erotiki fenomenal. Nici Zorba grecul nu se poate pune cu mine! Mușcându-și buza de jos, amuzată de aroganța lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât piatra crescută în inimă. Meștere, zidește, zidește împrejur până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe laița voastră își va hodini oasele, din strachina voastră se va hrăni. Așteptați-l în post și rugăciune, ziua celei de-a doua veniri e aproape! Dar grijă mare, fraților, în taină, în mare taină să-l primiți! Aici trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a mângâiat niciodată o frunză. N-a iubit niciodată pe nimeni. N-a făcut nimic altceva decât socoteli. Și toată ziua spune, ca tine: "Eu sunt un om serios! Eu mă ocup de treburi importante!" Și nu mai poate de trufie. Acela însă nu e om, e o ciupercă! OMUL: O ce? MICUL PRINȚ: O ciupercă, nimic altceva! Eu știu o floare fără seamăn pe lume și care nu trăiește în altă parte decât pe planeta mea, și dacă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
singură. Pe stradă se sprijinea de brațul meu, avea o apariție impunătoare și neîndemânatică, eram înduioșat când o vedeam reflectată într-o vitrină. Mă înduioșa comportamentul ei, încăpățânarea care nu o părăsea niciodată. Pe un corp atât de transformat, toată trufia aceea era într-adevăr caraghioasă. Vroia să-mi demostreze că se descurca foarte bine și singură, așa că ducea o viață mult mai agitată decât aceea pe care situația ei i-o impunea. Își alegea hainele cu grijă, niciodată în magazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dimineața aceea, așa s-ar fi Întîmplat. Oricum, armate de credincioși ar fi fost În stare să pornească ele pîrjolul, pînă cînd cerul ar fi desăvîrșind lucrarea, arzînd, În final, chiar și aceste oști, pentru un păcat mult mai mare: trufia lor de oameni curați, iar trufia, știut din Carte, era, de fapt, vina cea dintîi, nu era alta peste, de aici pornea tot răul. Nu tocmai: Thomas și Ann nu erau, acolo, Împreunați din trufie. Trebuia răstălmăcit mai totul, chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Întîmplat. Oricum, armate de credincioși ar fi fost În stare să pornească ele pîrjolul, pînă cînd cerul ar fi desăvîrșind lucrarea, arzînd, În final, chiar și aceste oști, pentru un păcat mult mai mare: trufia lor de oameni curați, iar trufia, știut din Carte, era, de fapt, vina cea dintîi, nu era alta peste, de aici pornea tot răul. Nu tocmai: Thomas și Ann nu erau, acolo, Împreunați din trufie. Trebuia răstălmăcit mai totul, chiar și prea marea pudoare a nelipsiților
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un păcat mult mai mare: trufia lor de oameni curați, iar trufia, știut din Carte, era, de fapt, vina cea dintîi, nu era alta peste, de aici pornea tot răul. Nu tocmai: Thomas și Ann nu erau, acolo, Împreunați din trufie. Trebuia răstălmăcit mai totul, chiar și prea marea pudoare a nelipsiților justițiari, cum se socoteau atîția; puteau să ajungă la crimă; mulțimile ascundeau, comprimată, multă violență; genocidul nu era niciodată isprava unui om, ci a unor grupuri mari, ajunse, conjunctural
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cea a lui Dante, divină comedie. [Recitind acestea, când mă reapuc să scriu, îmi dau seama, ca cititor al meu însumi, de deplorabilul efect pe care-l va avea acest refuz al meu de a fi iertat. E oarecum o trufie luciferică și aproape satanică, e ceva ce nu concordă cu acel „iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri“. Căci dacă-i vom ierta pe datornicii noștri, de ce să nu ne ierte și cei cărora le suntem îndatorați? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
conspecte sub stejarul din curte, până se sculau ele. Înghițeam ca un sac fără fund, ca o femeie „necitită”. La seminarii mă exprimam intens și, cinstit, știam mai multă teorie decât o droaie dintre ele. Pe vremea aia aveam o trufie patriotardă ce se manifesta prin dorința irepresibilă să-i fac să se jeneze că, așa sărăntoci și înapoiați, suntem totuși mai culți ca ei. Cam așa și era. Ce să fi făcut în comunism? Printre serviciu, cozi și muncă patriotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care nu mi le mai dă nimeni înapoi. Recunosc, casa mea de acum din satul Pipera e la fel de brează ca și a colegilor mei de aici, universitari la Indiana. Dar această lume e plină de căsuțe cu pajiști deschise, fără trufii, fără demonstrații de prosperitate, fără garduri. Azi am luat-o pe strada multiculturalismului culinar (cea cu restaurante în salbă: eritreean, indian, grec, marocan, thailandez, chinez). M-am oprit să îmi pun CD Colibri, Cântece de bivuac. Uite cum amân momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-l lăsă să-i vadă chipul. La ieșire, după fiecare „Întâlnire“, Îl așteptau mulți oameni, pentru că era atât de bine dispus, Încât satisfăcea orice cerere și oferea daruri fără să țină seama de nimic. Din această unire a decăderii cu trufia nu se născu nici un copil. Toghrul muri șase luni mai târziu. Cunoscut de toată lumea ca fiind sterp, Își repudiase primele două soții, acuzându-le de răul de care suferea el. După un șir Întreg de femei, soții sau sclave, trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au fost relatate de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În revistă trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine s-ar putea măsura cu mine?». Pentru trufia mea, pentru Înfumurarea mea, Dumnezeu mi-a trimis cea mai jalnică dintre ființele omenești, un prizonier, un prins gata să fie dat morții; s-a dovedit mai puternic decât mine, m-a lovit, m-a doborât de pe tron, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ei au vrut să mă facă să regret răspunsul dat sfinxului. Au vrut să mă vadă tîrÎndu-mă și strivit și apoi să rîdă batjocoritor: Iată, Oedip, omul de care erai tu atît de mîndru! Îți dai seama că numai trufia a omorît sfinxul! Privește acum adevărul, omorîtorul sfinxului nu e decît o rîmă!... Am Învățat de la sfinx că un răspuns poate Înălța viața sau o poate pustii. Și acum, memoria mea e dovada că zeii nu m-au Îngenuncheat. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana lui, În care mă recunosc mai repede decît În mînia cîntată de Homer... Făcînd această mărturisire, las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
A cîștigat zeul dar balanța a stat multă vreme În cumpănă Înainte de a se Înclina În favoarea lui. Atunci cei ce urmăriseră Întrecerea au fost martori, la o scenă Înfiorătoare, care a cutremurat pînă și fiarele pădurii. Ca să-l pedepsească pentru trufia de a-l fi Înfruntat, Apolo l-a legat pe silen de crengile unui copac și l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă atît de oribilă, dacă nu pentru faptul că, din punctul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
urmăresc Himera! Mi se părea că goana mea pe urmele ei n-avea să sfîrșească niciodată și voi goni astfel, cu părul În vînt, cu ochii strălucitori, tînăr și nepăsător, pînă la sfîrșitul lumii. La ce mi-a folosit această trufie? Memoria mea plină de sînge și de tinerețe, de eroism și de greșeli mă Înconjoară acum din toate părțile În deșertul acesta prin care trec plin de nisip, de timpul care a fost odată al meu și s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]