2,162 matches
-
o atracție simpatetică. Iubirea Încălzește inima și alimentează imaginația. Ea este o intimitate care se consumă fizic și sufletește Între doi parteneri. Din acest motiv, spre deosebire de prietenie, În cazul iubirii, corpul persoanei are o participare directă, deosebit de importantă. Această participare trupească este marcată de relația copilși mamă, În cazul iubirii materne, și de relația trupească dintre partenerii cuplului marital, În cazul iubirii dintre aceștia. Dar iubirea este și posesiune. Prin iubire, eu sunt al tău, iar tu ești al meu. Este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se consumă fizic și sufletește Între doi parteneri. Din acest motiv, spre deosebire de prietenie, În cazul iubirii, corpul persoanei are o participare directă, deosebit de importantă. Această participare trupească este marcată de relația copilși mamă, În cazul iubirii materne, și de relația trupească dintre partenerii cuplului marital, În cazul iubirii dintre aceștia. Dar iubirea este și posesiune. Prin iubire, eu sunt al tău, iar tu ești al meu. Este o relație formală Închisă Între doi parteneri, În care fiecare se dăruiește celuilalt, acceptă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trupului, și anume: aă spațialitatea unei persoane este legată esențialmente de trupul acesteia; bă incarnarea individului sau somatizarea acestuia reprezintă modul fundamental prin care persoana se exteriorizează pe sine Însăși În lume; că relația dintre două persoane este o relație trupească, de factură carnal-somatică reprezentată prin: strânsul mâinilor, apropierea, Îmbrățișarea, sărutul, actul sexual. Mâna este cea care realizează raportul „de la un om la altul”, ea fiind primul contact fizic, somatic, Între două persoane. Din punct de vedere ontologic, mâna aparține unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interior, prin valorile morale pe care le incarnează. Dar lucrurile nu se opresc aici. Terapia psihomorală nu se limitează la restaurarea echilibrului de valori al persoanei. Ea urmărește și proiecția acesteia În registrul aspirațiilor ideale. Aceasta ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a omului. Această a treia dimensiune a iubirii o realizează comuniunea persoanei umane cu modelul arhetipului divin, este deschiderea mea către transcendență. Dacă pentru primele două situații, plăcere și Împăcarea am nevoie de prezența
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În care mă regăsesc ca subiect pur, În comuniune cu Ființa supremă pe care o incarnează modelul arhetipal, În care sunt concentrate valorile morale. Acesta este actul de ultimă și deplină realizare de sine. Toate cele trei etape de restaurare, trupească, sufletească și morală, reprezintă efortul psihoterapiei morale, dar și semnificația interioară a acesteia. La capătul acestui efort, pe care persoana mea trebuie să-l facă, mă redescopăr pe mine. Dar această redescoperire de sine Îmi arată că persoana mea nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este reprezentată prin sănătatea persoanei. Dar această sănătate nu trebuie Înțeleasă strict și exclusiv În sensul ei medical. Ea are o semnificație mult mai largă, În care sunt incluse dimensiunea corporală, cea sufletească și cea morală, care sunt inseparabile. Sănătatea trupească este dată de acel echilibru lipsit de excesele dorințelor și ale plăcerilor fizice. Sănătatea sufletească este dată de liniștea și starea de echilibru interior a vieții psihice. Sănătatea morală este dată de fericirea pe care o conferă individul interiorizarea valorilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viață, se pune problema dacă În mod real, am murit, sau nu a fost decât o „experiență”, o stare paradoxală a conștiinței mele, care nu mai permite ca Eul meu să trăiască, să-și reprezinte propriile sale experiențe sufletești și trupești interioare Într-o manieră lucidă. Stările paradoxale ale conștiinței (confuzia, stupoarea, stările secunde sau crepusculare, coma etc.Ă produc schimbări ale persoanei, În cursul cărora Eul se reflectă pe sine schimbat, proiectat Într-o altă realitate, pe care nu o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
destinul de după moarte al sufletului. În perspectiva acestei concepții morale, moartea persoanei capătă o altă semnificație, diferită de cea biologică și având un rol esențial. Morala și escatologia postulează faptul că momentul morții reprezintă ieșirea omului din temporalitatea existenței sale trupești și intrarea sufletului acestuia În eternitate. Este o morală atât a consolării prin recompensă, cât și o morală a răspunderii prin pedeapsă. Ce trebuie să vedem și să Înțelegem din aceste dogme pentru o psihologie morală? În primul rând, refuzul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracteristică pentru igiena mintală reprezintă terenul pe care se vor dezvolta însă, în mod inevitabil, „utopiile” acesteia. 3) Ideile utopice ale igienei mintale Dintotdeauna societatea umană a luptat împotriva suferințelor, a bolilor și invalidității, aspirând către fericire, sănătate și vigoare trupească, liniște și echilibru sufletesc interior. Aceste aspirații firești ale ființei umane sunt exprimate de Juvenal în cunoscutele sale cuvinte: „Mens sana in corpore sano” (Satira VIII). Fericirea pe care o dă sănătatea, starea de bine, opusă suferinței pe care o
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nu poate fi decât acela de „stăpân”. Antim Ivireanul (care disertase aplicat asupra dublei naturi a ființei umane: „Pentru căci iaste omul făcut de Dumnezeu, îndoit, de suflet cuvântătoriu și de trup simțitoriu și are și bunătăți îndoite: sufletești și trupești”) găsește din nou o formulare potrivită: „Iar mai vârtos de toate, fericita și mai aleasa cuvântătoare zidire omul silește de aduce nu numai un feliu de roadă, ce foarte multe, câte trupești, iar mai multe sufletești, de vreme ce și el doao
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
simțitoriu și are și bunătăți îndoite: sufletești și trupești”) găsește din nou o formulare potrivită: „Iar mai vârtos de toate, fericita și mai aleasa cuvântătoare zidire omul silește de aduce nu numai un feliu de roadă, ce foarte multe, câte trupești, iar mai multe sufletești, de vreme ce și el doao ori s-au zidit, adecă den suflet și den trup. Și toate pentru el s-au făcut și i s-au dat aciastă simțitoare lume cu toată frumusețea ei, ca o grădină
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
dor de șesuri adânci”. Acum poezia parcurge o adevărată renaștere, în sensul de întoarcere la păgânătate. Senzuale încă din Destin, eroticele devin cu timpul adevărate explozii de patimă, și niciodată în lirica românească de neoavangardă nu au răsunat „strigări” mai „trupești” (nici chiar în placheta astfel intitulată a lui Camil Baltazar) ca în Cântec pentru dezbrăcare, Fericitul gâde sau ca în postuma Plugărie. O fuziune de extaz și senzualitate spiritualizată e poezia din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare... . Ferecând o
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Fapt este că mai multe sonete celebrează un eros sacralizant, instrument de transcendere a materialității: „Mă-nfățișez cu duhul, nu te sărut pe gură, / Plecat ca peste-o floare, te rup și te respir... / Și nu mai ești de-acum trupească o făptură, / Ci un potir de unde sug viața și strâng mir”. Tonalitatea sacrală nu exclude intermitente accente de pasionalitate profană. V. o cântă pe „domnița grădinii cu merele de aur”, căreia „îi prinde trupul în sărutări [...] ca-ntr-un năvod
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
prin diferențierea sau comparația sa cu trupul biologic al persoanei. La fel, este destul de greu a-l defini sau considera ca pe ceva exclusiv „interior persoanei”, ca opus „lumii externe”. Sufletul este mai mult chiar decât realitatea vie a existenței trupești și temporale a persoanei umane. Dacă vom încerca să stabilim granițele psihicului, ale Eului, va fi destul de greu să le fixăm atât în raport cu „interioritatea”, cât și cu „limitele externe” ale trupului fizic al persoanei. Psihicul nu este doar ceva care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confruntare nemijlocită cu existența unui altul, cu un „Tu” pe care o resimte un „Eu”. Existența psihică este în mod primar realitatea ta însăți. Evenimentul întâlnirii este însăși realitatea propriu-zisă. „Existența sufletească” este determinată, după H. Tellenbach, de următoarele aspecte: „trupesc”, „lumesc”, „temporal”, „întâlnire” și „limbaj”. Unitatea acestor aspecte rezidă în conceperea psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
după H. Tellenbach, de următoarele aspecte: „trupesc”, „lumesc”, „temporal”, „întâlnire” și „limbaj”. Unitatea acestor aspecte rezidă în conceperea psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume înseamnă, în primul rând, o existență trupească (Leib-sein). Datorită realității noastre trupești, „noi suntem în lume” (In-der-Welt-sein). Dacă „psyché”-ul nostru este realitatea existenței noastre în lume, atunci existența sufletească este identică sau identificabilă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestor aspecte rezidă în conceperea psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume înseamnă, în primul rând, o existență trupească (Leib-sein). Datorită realității noastre trupești, „noi suntem în lume” (In-der-Welt-sein). Dacă „psyché”-ul nostru este realitatea existenței noastre în lume, atunci existența sufletească este identică sau identificabilă, cu trupescul. Că este așa ne-o dovedește și corelația psihosomatică a tipurilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume înseamnă, în primul rând, o existență trupească (Leib-sein). Datorită realității noastre trupești, „noi suntem în lume” (In-der-Welt-sein). Dacă „psyché”-ul nostru este realitatea existenței noastre în lume, atunci existența sufletească este identică sau identificabilă, cu trupescul. Că este așa ne-o dovedește și corelația psihosomatică a tipurilor constituționale (E. Kretschmer). În cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Existența (Dasein) umană în lume înseamnă, în primul rând, o existență trupească (Leib-sein). Datorită realității noastre trupești, „noi suntem în lume” (In-der-Welt-sein). Dacă „psyché”-ul nostru este realitatea existenței noastre în lume, atunci existența sufletească este identică sau identificabilă, cu trupescul. Că este așa ne-o dovedește și corelația psihosomatică a tipurilor constituționale (E. Kretschmer). În cazul acesta, trupul nu mai este un simplu substrat al sufletului, ci întreaga noastră existență sufletească devine realitatea propriei noastre prezențe trupești. Lumea devine, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau identificabilă, cu trupescul. Că este așa ne-o dovedește și corelația psihosomatică a tipurilor constituționale (E. Kretschmer). În cazul acesta, trupul nu mai este un simplu substrat al sufletului, ci întreaga noastră existență sufletească devine realitatea propriei noastre prezențe trupești. Lumea devine, în cazul acesta, un vast orizont al trupului nostru. Realitatea trupului nu se mai sfârșește la granițele configurative, anatomo-fiziologice, ale corpului nostru, ci acesta este integrat în lume (Umwelt) prin ascultare, vedere-privire, mirosire, palpare, mișcare, hrană, înmulțire. Sufletul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfârșește la granițele configurative, anatomo-fiziologice, ale corpului nostru, ci acesta este integrat în lume (Umwelt) prin ascultare, vedere-privire, mirosire, palpare, mișcare, hrană, înmulțire. Sufletul, ca realitate a trupului este și realitatea unei strânse și permanente împletiri cu lumea. Locul nostru trupesc este, în același timp, punctul de reper care ne ordonează spațiul cu care noi ne raportăm la acesta (spațiul lumii externe) și prin care noi ne orientăm în lume. Identitatea sufletescului cu trupul este pusă și în cazul existenței „celuilalt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reper care ne ordonează spațiul cu care noi ne raportăm la acesta (spațiul lumii externe) și prin care noi ne orientăm în lume. Identitatea sufletescului cu trupul este pusă și în cazul existenței „celuilalt”, al lui „Tu”, în raport cu mine („Eu”). Trupescul nu este numai prezență în lume, ci în același timp el este și prezența noastră împreună cu ceilalți (Mit-ein-andersein). Prezența trupească a celuilalt o simțim în acțiunea noastră comună, în cadrul contactelor noastre cotidiene. Psihicul este, în cazul acesta, acel „a-fi-împreună” în cadrul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orientăm în lume. Identitatea sufletescului cu trupul este pusă și în cazul existenței „celuilalt”, al lui „Tu”, în raport cu mine („Eu”). Trupescul nu este numai prezență în lume, ci în același timp el este și prezența noastră împreună cu ceilalți (Mit-ein-andersein). Prezența trupească a celuilalt o simțim în acțiunea noastră comună, în cadrul contactelor noastre cotidiene. Psihicul este, în cazul acesta, acel „a-fi-împreună” în cadrul comportamentului comun a două persoane. Un asemenea exemplu îl oferă jocul, ca formă de manifestare a lui „a-fi-împreună” din punct
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o simțim în acțiunea noastră comună, în cadrul contactelor noastre cotidiene. Psihicul este, în cazul acesta, acel „a-fi-împreună” în cadrul comportamentului comun a două persoane. Un asemenea exemplu îl oferă jocul, ca formă de manifestare a lui „a-fi-împreună” din punct de vedere trupesc al persoanelor. În cazul dansului este realizată identificarea totală a psihicului cu trupul. Arhitectura creează și ea un spațiu pentru desfășurarea co-prezenței noastre trupești. Spațiul arhitectonic este un spațiu existențial și de mișcare pentru ființă ca „trup”. Acest lucru este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asemenea exemplu îl oferă jocul, ca formă de manifestare a lui „a-fi-împreună” din punct de vedere trupesc al persoanelor. În cazul dansului este realizată identificarea totală a psihicului cu trupul. Arhitectura creează și ea un spațiu pentru desfășurarea co-prezenței noastre trupești. Spațiul arhitectonic este un spațiu existențial și de mișcare pentru ființă ca „trup”. Acest lucru este valabil atât pentru clădiri, cât și pentru topografia orașelor. Un domeniu aparte îl reprezintă sfera sexualității. În cazul acesteia identitatea psihicului cu trupul se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]