1,869 matches
-
și cameramanii filmelor de acțiune recurgeau la mici trucuri pentru a umbri imaginea, restituind aparatului unele imperfecțiuni care să ajute ochiul privitorului să capteze lucrurile altfel: aceeași distorsiune focală care, În limbajul pictorilor, desfigura minuțioasa iarbă a lui Giotto cu tușele groase ale lui Matisse. În realitate, nu era nimic nou. O făcuseră și Velázquez și Goya, iar mai târziu, deja fără complexe, pictorii moderni (Întreaga artă a secolului XX venea de acolo), după ce figurativul Își atinsese limita extremă, iar fotografia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu cea mai mare grijă, pictorul de război a aplicat gri payne neamestecat pentru coloana de fum și cenușă, apoi, accentuând baza cerului cu albastru cobalt mixat cu alb, a uitat de precauții și a marcat focul și oroarea cu tușe viguroase, aproape brutale, de lac stacojiu și alb, portocaliu de cadmiu și cinabru. Vulcanul Își sângera lava până la marginea câmpului de bătaie, ca un Olimp indiferent la râvna furnicuțelor cu lănci ridicate care se Înfruntau la poalele lui, și era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
caii nu erau rezolvați (Faulques avea probleme tehnice cu ei), dintre cei trei călăreți, unul În prim-plan și ceilalți În spate, doi erau aproape gata, armurile În culori reci, albastru-cenușiu și albastru-violet, colțurile și muchiile armelor străluceau, trasate cu tușe fine pe bază de alb, albastru de Prusia și un pic de roșu și galben. Pictorul de război lucrase mai ales la privirea cavalerului din prim-plan, care, fiindcă avea viziera coifului ridicată, era singurul căruia i se vedea fața
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
luptă În Împrejurimile Yamenei, o duzină de rebeli din Ciad, răniți și cu mâinile legate, fuseseră lăsați lângă râu, ca să-i devoreze crocodilii, la mică distanță de hotelul - geamuri sparte de focurile trase și pereți plini de găuri, care păreau tușe de pictură făcute cu negru rece - unde trăsese Faulques. În decursul unei jumătăți de oră, Îi fotografiase pe oamenii aceia, rând pe rând, calculând deschiderea diafragmei și Încadrarea, preocupat de contrastul de luminozitate dintre nisip și pieile lor negre, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de privitori ai acelei fotografii. În spate, În fundal, ca un punct terminus al drumului parcurs de ochii privitorului, suma tuturor nuanțelor de negru și cenușiu: umbra capului unui om pe nisip, unde, În ciuda ușoarei defocalizări a fundalului, se ghicea - tușă măiastră a hazardului și naturii, implacabile amândouă - urma lăsată de labele și coada crocodilului care venea târâș. Faulques trăsese nouăsprezece poziții când o santinelă, cu pușcă și ochelari de soare, care purtau eticheta controlului de calitate lipită pe lentila stângă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atârna Între buze Îl făcea să mijească ochii dincolo de lentilele ochelarilor. Era proaspăt bărbierit și purta o cămașă curată, cu mânecile suflecate până la coate. Faulques i-a urmărit direcția privirii. Într-o zonă Încă nepictată, desenul În cărbune și unele tușe de culoare peste văruiala albă schițau forme Întinse pe pământ, care, atunci când fresca avea să fie terminată, urmau să fie cadavre despuiate de jefuitorii ca niște corbi. Mai erau un câine care amușina leșuri și copaci cu trupuri care spânzurau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lângă Markovic, cu brațele Încrucișate. Privind ceea ce privea și celălalt. Desenele erau acceptabil de elocvente, a hotărât În sinea lui. Cu toate că nu se stima excesiv ca pictor, Îl consola certitudinea că avea ceva mână pentru desen. Și, la urma urmelor, tușele pestrițe și expresive Închideau Într-adevăr În ele războiul. Erau dezolare și singurătate: cea a morților. Toți morții pe care Îi fotografiase În decursul vieții păreau să fie singuri. Nici o singurătate nu era mai perfectă decât a lor, absolută și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
săptămână, ovalul feței, liniile violente și bine trasate ale părului ciufulit (de aproape, o simplă Încâlceală de culori suprapuse), și În cele din urmă a aplicat culoarea cărnii, galben de Neapole cu albastru, roșu și un fir de ocru, În tușe ferme și verticale În jurul gurii șterse a bărbatului mort cu aproape treizeci de ani În urmă. - Convorbirea de ieri, despre tortură, a spus deodată Markovic. E ceva ce nu ți-am spus. Odată, am torturat pe cineva. Era tot lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
minte; de aici rezultau aerul de fotografie mișcată al personajului, feluritele contururi pe care parcă le lăsa În urmă ca pe niște urme fantomatice În spațiu. Lucrase pulverizând apă, ca să păstreze proaspete primele straturi, umed pe umed: culori diluate și tușe iuți pe dedesubt, cu o densitate și un desen mai ferm pe deasupra. Pictorul de război s-a ridicat În capul oaselor pe salteluța pătată cu vopsele, pe care lucrase stând În genunchi, a lăsat penelul pe spirala recipientului cu apă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un râu pictat Într-un tablou din palatul Uffizi: Tebaida, de Gherardo Starnina, pe care unii Îl atribuiau lui Paolo Uccello ori tânărului Fra Angelico. Cu tot aerul amabil cu care reflecta moravurile (scene din viața monahală cu câte o tușă picarescă, alegorică ori fabuloasă), dacă o priveai pe Îndelete, acea bucată de lemn Îți dezvăluia un al doilea nivel, dincolo de prima aparență unde, pe sub sinteza gotică, Întrevedeai linii geometrice ciudate și un conținut Îngrijorător. Olvido și Faulques Împietriseră În fața picturii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și strălucea În fereastră, dădea Întregii scene o lumină extraordinară, făcând armurile să sclipească de parcă ar fi fost din metal adevărat; deși totul se datora efectului pictural al liniilor fine de alb de titan pe cenușiu neutru și repetiției, În tușe delicate ceva mai luminoase, tonurilor care Înconjurau metalul lucios. - Se spune că Înainte de a muri, a comentat croatul, trebuie să plantezi un copac, să scrii o carte și să ai un copil. Cândva am avut un copil, dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și frontiera difuză - acuarela și nuanțele ei ambigue erau perfecte pentru așa ceva - dintre frumusețea unor zori și reprezentarea plastică pe care paleta variată a Universului, spectrul cromatic fascinant al ororii, le punea la dispoziția oricărui observator situat În punctul propice. Tușele unor nori puteau să se Întindă deasupra mării, la orizontul estic al dimineții, ca anunțul unei noi zile perfecte din lumini și umbre, dar și ca fumul care, dus de briza de pe pământ, târa după sine duhoarea de moarte dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
urme În iarba umedă și o jumătate de maxilar smuls de un șrapnel. În urma lor coborau alți băieți, plângând, țipând ori În tăcere, răniți sau teferi, care mergeau singuri, fără arme, ori Îi aduceau pe alții, acoperiți de sânge, alte tușe stacojii care se Încrucișau În acea acuarelă pe care cine știe ce peisagist minuțios o compunea cu grijă pe șevaletul său olimpian. Și când, rebobinând al treilea rollfilm, Faulques se uitase iar la Olvido, văzuse că ea Își scosese În fine aparatul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Mai ești și chipeș pe deasupra, dacă Îmi permiți să-ți spun. Câți ani ai? Cincizeci? Faulques n-a răspuns. Imaginile pictate pe perete Îi rețineau Întreaga atenție. Simetrii intuite, care căpătau brusc consistență. O rețea precisă, pe care stăteau fiece tușă trasă cu pensula, fiece moment din memoria lui, fiece unghi al existenței. Copilul amintea de trăsăturile soldatului-călău care Îi supraveghea pe fugari. Mama căzută se repeta, rând cu rând, până la infinit. Blestemat fie rodul pântecelui tău. Carmen Elsken avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deplasat de-a lungul peretelui circular, pe care lumina din amurg Îl Întuneca În unele locuri și Îl Înroșea În altele. S-a oprit la bărbatul care lovea În cap un muribund. Trupul de pe jos, abia schițat, era doar din tușe de cenușiu și ocru. Un chip inform. - Unii spun că și cel care lovește, torturează sau ucide devine animal fără rațiune, a comentat Markovic. Ce crezi despre asta? Crezi că nimeni nu poate gândi și lovi În același timp? Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-se iar de zid, a prelungit cu culoarea obținută una dintre fisurile de pe povârnișul vulcanului, dându-i forma unui drum, a unei poteci, pe care a accentuat-o pe costișe amestecând nuanțe de gri și de albastru direct pe perete. Tușa groasă, căci n-avea vreme s-o lucreze În detaliu, dădea drumului un aer deosebit. Într-adevăr, drumul acela nu ducea niciunde: ieșea din fisura vulcanului, și murea În văruiala albă. Nu intra În planurile lui Faulques, nici nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu reușeau să se integreze corect decât pe retina privitorului. Acolo, figurile și peisajele terminate erau la fel de reale, la fel de cinstite - numai artistul e cinstit, și-a amintit din nou - ca și cele care abia se insinuau, formele anunțate pe perete, tușele minuțioase și liniile grosolane, cu vopseaua Încă proaspătă, aplicate cu degetele pe figurile deja pictate ori pe spațiile albe. Un drum lung. Exista o tramă subterană, o perspectivă fabuloasă și interminabilă, ca o buclă, care străbătea cercul frescei fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
au dat lacrimile. Acum da, și-a spus. Acum totul e la locul lui. După aceea, ținând câteva tuburi de vopsele pure În mâna stângă, s-a apropiat iar și a Început să aplice vopsea În straturi groase, mai Întâi tușe curbe, apoi drepte și libere, umed peste umed, folosindu-și degetele ca pe niște spatule, până când fotografia lui Ivo Markovic a ajuns una cu ansamblul, una cu peretele și restul frescei, printr-o țesătură poliedrică alcătuită din nuanțe de ocru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
apă, a luat una dintre monedele pe care tocmai le pusese pe trunchiul uscat și și-a băgat-o În gură, sub limbă. A intrat În apă până la brâu, privind cum pietrele de pe mal i se topeau sub pași, asemenea tușelor de vopsea de pe fresca În sfârșit terminată, uscându-se sub soarele dimineții. Când l-a ajuns din urmă o nouă Înțepătură a durerii, pictorul de război abia dacă și-a mai dat seama. Înota concentrat, viguros, Înaintând În larg Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
criteriu al loialității față de noul regim. Represiunea este direcționată Împotriva adversarilor politici: partidele democratice devin „agenți ai reacțiunii”, riposta statului implicând limitarea libertății de asociere, Întrunire și expresie. Depozițiile unui jurnalist american, Reuben Markham, au darul de a reține, În tușe sigure, imaginea unui guvern ce reinstituie detenția arbitrară, reținerea abuzivă În lagăre de muncă, precum și cenzura asupra publicațiilor scrise și a serviciului de radio. Decalajul dintre retorica democratizării și realitatea recurgerii la arsenalul stalinist este marca definitorie a intervalului de după
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
bun-simț - nu are o relevanță particulară pentru Palade. După el, „un pictor responsabil nu respectă neapărat modelul, ci tabloul, indiferent ce ar picta, trebuie să-i reușească pânza”. Odată, pe când lucra la unul dintre aceste portrete, a stricat, cu o tușă neîndemânatică, figura Conducătorului. Detaliul ar fi trecut neobservat, dar pictorul a petrecut câteva ore ca să refacă expresia feței astfel Încât să fie cea mai reușită, „din respect pentru meseria mea și pentru arta picturii”. Deși aceste scrupule au rămas, În mare
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
șteargă drapelul și să-l Înlocuiască cu mulțimi de oameni, pentru a transmite mesajul potrivit căruia tânărul Ceaușescu a avut rolul principal În demonstrația din 1939, că era deja Conducătorul. Pictorul a respectat indicația și, fiindcă avea nevoie de o tușă de roșu pentru echilibrul cromatic al pânzei, a plasat un steguleț În fața personajului central. Palade e de părere că tabloul este dezechilibrat, senzație acutizată de stindardul „mic și meschin” pe care Ceaușescu pare să-l țină În mână. Tabloul „Tovarășul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
-o drept model și pe care nu a Încercat să-l descifreze. Distribuția personajelor a fost modificată: inițial, În spatele lui Nicolae Ceaușescu pictorul plasase o femeie Îmbrăcată În alb (care o sugera pe doctorița satului; imaginea avea nevoie de o tușă albă). Soția i-a servit din nou drept model; trăsăturile personajului semănau atât de bine cu ale acesteia, Încât, În timpul unei vizite În atelierul lui Palade, pictorul Gheorghe Ioniță a identificat cu ușurință personajul real. Palade crede că această claritate
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
care, de fapt, în universul său interior, e un răzvrătit, lucid și moral fiind. Actualitatea mesajului este dată de faptul că, în oricare sistem ne-am afla, omul de înaltă ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din care provine e grevată de minciună, ipocrizie, lașitate. Așa stînd lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial, dar care îi dă, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în urma testării s-a observat o corelație puternică între variabile, ducând la afectarea rezultatelor modelului. Conform rezultatelor modelului de mai sus, înclinația marginală către valoarea economică adăugată a fost, în medie,<footnote Autorii T. Andrei, S. Stancu, A.I. Iacob, E. Tușa susțin utilizarea termenului de „medie”, „întrucât relația dintre x și y este una aproximativă”, Introducere în econometrie utilizând EViews, Editura Economică, București, 2008, p. 13. footnote> de 0,56. Astfel, la o creștere cu un leu a profitului net, valoarea
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]