1,978 matches
-
ruine sacre, n-avea o singură fotografie făcută la Louvre, cățărat pe Sfinx sau nu știu ce statuie... Merita în schimb să-l asculți vorbind despre lumea colorată a negustorilor de susan și fructe exotice, a giuvaiergiilor vicleni și a... Începu să tușească. Melania Lupu zâmbi cu ochii larg deschiși. ― Totdeauna am visat să călătoresc. Poate acum... ― O lume colorată și nebună. Reușea să te facă s-o vezi prin ochii lui. Da, da... Vedeai cu adevărat giuvaierurile acelea grele, cu pietre mari
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înfuriat atât de tare încît eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întîmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind. Eu cred că are plămânii ciuruiți. Cum să dormi, Doamne sfinte, când auzi pe cineva tușind încontinuu lângă tine? M-am dus de câteva ori la Moașa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
omorât pisica. De-atunci mi se întîmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind. Eu cred că are plămânii ciuruiți. Cum să dormi, Doamne sfinte, când auzi pe cineva tușind încontinuu lângă tine? M-am dus de câteva ori la Moașa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap. Nu. Nu se poate. N-am reușit s-o înduplec nici cum. Și e o crimă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Primul coridor, a treia ușă pe stînga". Am bătut în ușă și am intrat. G. stătea la o masă încărcată de dosare, citind ceva și jucîndu-se cu un cuțit de tăiat hârtie. Se făcea că nu mă observase intrând. Am tușit ca să-i atrag atenția și atunci, ridicând privirea spre mine, se schimbă brusc. Deveni jovial. "A, scuză-mă". Nu ne tutuisem niciodată până atunci, dar pentru el n-a fost nici o dificultate ca să sară peste acest mic neajuns. Doar mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din egoism, o lege pe care copacii din junglă o respectă cu o liniște de catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicîndu-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. "Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât. Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă, îi striga el, mai bine ajută la stingerea focului decât să ne împuți aici". Dodo și Anton se zăpăciseră și nu-și găseau locul. Mirosea puternic a ierburi arse. Un fum înecăcios și înțepător ne făcea pe toți să tușim și să ne frecăm încontinuu la ochi. Cu o batistă la gură, Dinu a trecut pe lângă mine fără să mă vadă. Am pornit și eu spre ieșire, cu gândul să iau o găleată, când am zărit-o pe Laura. Alerga
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vieții lui, "teoria orificiului", care suna pe scurt astfel: venim pe lume printr-un orificiu, respirăm printr-un orificiu, ne hrănim printr-un orificiu și dispărem printr-un orificiu. În clipa când sosea Moașa, însoțită de Arhivarul, Călugărul devenea serios, tușea de două, trei ori: ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar când Francisc ― s-a înțeles, cred, că era mut ca și Profetul ― a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a făcut un semn binevoitor dar imperativ să trec în stânga unde se afla un lavabou cochet și elegant, cu uși de cristal și chiuvete de faianță albă. Acolo, laba lui enormă mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea semnificativ. Cunoșteam semnalul. Trebuia să mă spăl pe mâini. O făceam sub privirile atente ale cerberului mut care, când terminam, se dădea politicos la o parte. După acest ritual simbolic, eu pătrundeam într-o sală pustie, dar Francisc rămânea afară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-am rugat pe fotoreporteri să plece. Eram obosit. Vroiam să-mi beau cafeaua în liniște. L-am simțit pe funcționarul aeroportului apropiindu-se, dar n-am întors capul. "Să aștepte, până îmi beau cafeaua". Când am terminat, el a tușit de câteva ori, ca să-și anunțe prezența. Mi-a explicat că undeva se dezlănțuise o furtună ieșită din comun. Cumplită. Cei doi piloți care zâmbeau atât de fotogenic refuzaseră să facă zborul. Le era frică. Nu îndrăzneau. Singura speranță rămâneam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să nu fie prinț? Poate că părinții lui au fost regi, într-o insulă îndepărtată". Bucuria aceasta era umbrită de griji. Căci Filip, cu ura lui sfântă împotriva Tuberculosului, n-avea încredere nici în suferința vecinului său de cameră care tușea și scuipa sânge. Mă avertiză apucîndu-mă de mînă: "Cu ultimele puteri e în stare să aducă o pisică și să i-l dea pe Prințul". Dar Prințul mă interesa pe mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mici. M-am dus să iau o smochină, am dus-o la gură, dar n-avea un gust bun. "Ce rele sânt de ce oare?" m-am întrebat. Mă preocupa în continuare cine tăiase smochinul și deodată am auzit pe cineva tușind în spatele meu. M-am întors, era Francisc, încălțat cu pantofi de pânză (ce ciudate sânt amănuntele într-un vis). Vroia să închidă ușa. Am făcut un pas înainte, am intrat în sala cu oglinzi și m-am oprit. Bătrânul era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iert totul. Când s-a luminat de ziuă m-am hotărât să n-o mai deranjez niciodată pe Marta. Mi-am luat pușca și am ieșit. Pe trepte, mi-a venit o idee. "Cel puțin să-i sperii". Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzîndu-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. "Domnule Daniel, bâigui el, ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ridicol? Nu pot să fac așa ceva. Unul ca mine n-are voie să se arate în ismene. Un mit trebuie să rămână un mit, domnule sculptor. De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând că intrasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu alți ochi la ființe și lucruri. Și, în sfârșit, știți acuma că trebuie să vă întoarceți la ceea ce e esențial. Un vânt umed pătrundea acum în naos și flăcările lumânărilor s-au gârbovit sfârâind. Un miros dens de ceară, tușea, un strănut au urcat spre părintele Paneloux care, revenind asupra expunerii sale cu o subtilitate care a fost foarte apreciată, a reluat cu o voce calmă : "Mulți dintre voi, o știu, se întreabă tocmai unde vreau să ajung ? Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și, cu mâna sa grea, șterse micul chip udat de lacrimi și de sudoare. De la un timp, Castel își închisese cartea și se uita la bolnav. A început o frază, dar ca să poată s-o termine a fost obligat să tușească, pentru că vocea sa a detunat brusc: \ N-a avut o diminuare de dimineață, nu-i așa, doctore ? Rieux a spus că nu, dar copilul rezistă de mai mult timp decât e normal. Paneloux, care se rezema ca prăbușit de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
două ore. Ceea ce o impresionase cel mai mult era agitația continuă în care părintele își petrecuse ziua. Arunca cearșafurile de pe el și le trăgea apoi îndărăt, ștergându-și fără încetare cu palmele fruntea umedă și ridicându-se adesea ca să poată tuși cu o tuse sugrumată, răgușită și umedă, de parcă-și smulgea ceva din piept. Părea că nu poate să dea afară din fundul gâtului tampoane de vată care îl înăbușeau. La sfârșitul acestor crize, cădea pe spate, având toate semnele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rieux. Era ciumă. Și totuși nu era. De câtva timp, de altfel, părea să-i facă plăcere să deruteze diagnosticele. Dar, în cazul lui Paneloux, ceea ce a urmat a arătat limpede că această incertitudine era lipsită de importanță. Febra urca. Tușea devenise din ce în ce mai răgușită și îl tortură pe bolnav toată ziua. Seara, în sfârșit, părintele a expectorat această vată care îl sufoca. Era roșie. În plin tumult al febrei, Paneloux își păstrase privirea indiferentă și, a doua zi dimineață, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prin fragmentele de sânge și țesut și pentru a scoate la iveală ce anume voia să-i transmită Shimon Guttman premierului. Ne-au avertizat că versiunea pe care o au e provizorie, depinzând de testele finale... Ministrul apărării, Yossi Ben-Ari, tuși și începu să se joace cu yarmulka de pe cap. Era un model croșetat, semn că Ben-Ari nu era doar religios, ci, în plus, făcea parte dintr-o anumită organizație israeliană: era un sionist religios. Nu erau pentru el costumul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ani, intră zâmbind încrezător. —Bună ziua, frații mei! spuse el radiind. Cum merge treaba? Râse zgomotos. Unii dădură din cap în direcția lui, alții chiar îi întinseră mâna. —Mahmud, bine ai venit, spuse un bărbat în semn de salut. Mahmud. Abdel-Aziz tuși. Ăsta trebuie să fie. Ar fi bine să nu scap momentul și să vorbesc cu el imediat. Să am grijă, nu trebuie să par prea nerăbdător. Dar era prea târziu. Nou-venitul, îmbrăcat cu o geacă neagră de piele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am spus să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-a tușit toată noaptea drept în ureche. De unde-ți vin în cap asemenea scorneli? — Păi, i-adevărat, spuse Darlene pe un ton jignit. Își puse pălăria uriașă pe bar și se cocoță pe un scaun înalt, intrând în norul de fum suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
puse pălăria uriașă pe bar și se cocoță pe un scaun înalt, intrând în norul de fum suflat de Jones. A trebuit să-l duc az’ dimineață la veterinar, să-i facă o injecție cu vitamine. Nu vreau să-mi tușească biata pasăre peste toată mobila din casă. — Ce ți-a trecut prin cap de i-ai încurajat pe indivizii ăia doi az’ noapte? În fiecare zi. Darlene, da’n fiecare zi, încerc să-ți explic ce fel de clienți vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cân’ l-au arestat pe Angelo și n-a putut veni. — Ce-ngrozitor! Poliția s-aresteze chiar pe unu’ de-al lor. — Așa-i. Săracu’ Angelo! I-așa de drăguț. Multe a mai pățit și el cu poliția aia. Santa tuși răgușit în telefon. Oricum, a fost în seara cân’ ai venit tu să mă iei cu mașina și ne-am dus singure la popicărie. Azi dimineaț-am fost la piață să cumpăr scoicile alea și-a venit un bătrân la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
învăța catehismul. Ar fi fost mai bine să-i crape capu’. Când se-ntorcea acasă cu toate iconițele alea, suspină doamna Reilly, nu puteam să-mi închipui c-o să sfârșească vânzând cârnați, ziua-n amiaza mare, pe stradă. Doamna Reilly tuși nervos și violent în telefon. Dar spune-mi, scumpo, cum se descurcă Angelo? — Nevastă-sa, Rita, m-a sunat puțin mai ’nainte să-mi spună că se teme să nu facă vreo pneumonie stând acolo, la closet, tot timpu’. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]