1,529 matches
-
era supărată din cauza contramandării nunții, ci pentru că își făcea griji pentru fiica ei. De ce nu te-ai trezit când s-a ridicat din pat? întrebă Gail. Ești logodnicul ei, pentru numele lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să știi cât de tulburată era. —Știam, zise Aidan. Știam, pentru că am înțeles foarte bine cum s-a simțit când a primit vestea. Disperată. Și îți spun eu de ce era așa de disperată. Credea că a dezamăgit pe toată lumea. Mai ales pe tine. Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trucurile vechi m-au lăsat în drum. Am băut până în pragul pancreatitei. Am înghițit atâtea fiole de Nevras-thenine încît pielea feței îmi devenise galben-verzuie ca veninul. Am stat două săptămâni la sanatoriul din Bușteni și am ieșit de-acolo mai tulburat și mai sălbătăcit ca-nainte. Criza s-a declanșat brusc, ca de fiecare dată. Mă aflam în Ghencea, pe lângă Muzeul Militar. Mă plimbam fără nici un gând pe stradelele cu arbori desfoiați, pe un ger limpede, care îmbrăcase fiecare crenguță cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iarba strivită, somnoroși, plăpânzi și aurii, contemplîndu-se cu bucuria secretă, adânc imprimată în noi, de a-ți regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și imposibil de trist. Abia când am ieșit pe șosea m-am dezmeticit, și realitatea, cu merii ei și vacile păscând pe marginea șanțurilor, mi-a răcorit ochii, mi-a pus ordine-n gânduri. Am străbătut, mergând automat, lungul drum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
problema dacă tipa pe care-or s-o ia de nevastă se cuvenea să fie fată mare sau nu. Mintea lor supura, avea acnee ca și pielea de pe frunte și de pe obraji. Buzele crăpate de o fierbințeală obscenă și ochii tulburați, ca de vite, aveau sub țeastă corespondentul unor 117 comenzi imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea și nici scopul. Cât despre obiectul lor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
trebui s-o desenez, trebuința e a ta, cu absolut nimic mai prejos de icoana lui Rubliov, fă doar abstracție de Avraam și Sara, eu pot face abstracție de Avraam și Sara, dar de trupul tău ca un lac adânc tulburat azi-noapte de, uită-te doar la cei trei îngeri, iarăși despre îngeri aduce cuvânt! nici Rubliov n-ar fi putut s-o picteze mai bine având în vedere că nu-i totuna să pictezi pe lemn și pe perete, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atâția ani ar trebui acum să pot alege, dar eu încă n-am înțeles rostul adânc al lumii pe care părintele Ioan mi-a deschis-o înainte acum șapte ani, am datoria să-i dau șansa să aleagă, în liniștea tulburată doar de zgomotele mărunte din iarbă mă reîntorc la caietul lui Theo cu nerăbdarea de a retrăi împreună cu el, din unghiul lui de vedere, segmente de viață comune, care s-au suprapus pe anumite locuri, Am datoria să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lasă stiloul pentru altcineva și nu te mai uita spre lavița aceea, ia-ți o coală de hârtie și, Pași în tindă, E-adevărat, nu minte, se aud pași ușori în pridvor, urcă treptele de piatră, mâna pe clanță, amândoi tulburați, îi bate inima că i-o aud până aici, în creierii gândurilor, totuși vine, poate nu-i mai place să se arate ca altădată cu tot alaiul de, ușa se dă lent în lături și intră părintele Ioan, groaza din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
credință în sufletul nostru, Dumnezeul din noi crește deodată cu ea și noi creștem deodată cu El, câștigându-ne viața, și tace părintele în colțul luminat de lună, pe ușa deschisă zvonuri de greieri din iarbă, Și dacă, încep eu tulburat, dar mă opresc neputincios după aceste două cuvinte rostite cu glas tare, rămasă în aer între noi întrebarea mea neterminată, dar părintele o prinde din zbor și-o formulează în locul meu, Și dacă nu ne mai rămâne credință?! După cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poate fi spus și, de douăzeci și unu de ani n-am mai intrat aici, nici povestea fustei lungi n-o voi afla probabil curând, amintirea că de douăzeci și unu de ani îi provoacă o agitație subită, Trebuie să plec! își caută pantofii tulburată, nu schițez nici un gest ca s-o opresc, i-a găsit, își strecoară cu ușurință picioarele în pantofi, eu îi țin în mâini pardesiul, o conduc, ieșim amândoi în aerul umed al nopții, se strânge de frig, tăcem câteva momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
punea problema. Dar, când s-a oprit pentru a-și lua mesajele de la domnișoara Morley, cămașa lui s-a căscat în locul unde îi lipsea un nasture, undeva la jumătatea pieptului. Asta a inflamat fan clubul și mai mult. Un om tulburat, care poate salva lumea, dar care are nevoie de o femeie adevărată să aibă grijă de el, declară monstrulețul Shauna. Iar trecuse pe Mills & Boons. Da, deci are acel look boho șic, concluzionă Robbie. Chiar așa, aprobă domnișoara Morley, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Germanicus găsi puterea de a vorbi în taină cu ofițerii săi credincioși, la care ținea foarte mult; Gajus îi văzu ieșind din cameră hohotind de mânie neputincioasă, strângând revoltați armele inutile. Apoi îi îmbrățișă pe cei doi fii mai mari, tulburați, cărora încă nu le venea să creadă, cu chipurile brăzdate de lacrimi, dar nu avu putere să le șoptească ultimele sfaturi adresate tinereții lor lipsite de experiență. Din ce în ce mai des se cufunda în toropeală. „Cine știe“, gândea Gajus, care îl veghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numărau tatăl tânărului care se căise și un magistrat de rang înalt, un quaestor. — Aici e nucleul întregii povești, spuse Domitius Corbulo privind numele acelea. Restul era fum... Nu-i prost deloc tânărul Cerialis. Împăratul nu răspunse. Nu se simțea tulburat, sufletul i se împietrise. Se gândi că era de-ajuns un gest pentru a-i zdrobi pe cei cinci. „Mila, rațiunea, căutarea unui acord, toleranța nu ajută.“ — Vă mulțumesc, le spuse anchetatorilor. Ei îl priveau, așteptând hotărârea lui. — E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că ți-ar plăcea și ție să uiți trecutul și să devii altcineva. - Și cum te-ai botezat acum? - Asta mă privește doar pe mine și pe spectatorii mei. A, da, onorata lui audiență. Cu două perechi de cătușe, arătând tulburat și slăbit, Weir era îmbrăcat într-un costum elegant de culoare gri. Peruca pe care o purtase în seara trecută dispăruse; părul lui adevărat era lung, dens și de culoare șaten deschis. Acum, la lumina zilei, Rhyme putu distinge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lângă autovehiculul lor de intervenție în accidente. - Unde e locul crimei? - În jos pe scara din spate. Pe coridorul spre celule. - L-ați sigilat? - Da. - A cui a fost arma crimei? - A Lindei Welles de la Departamentul de Corecție. E foarte tulburată. Nemernicul i-a rupt nasul. Sachs apucă una din serviete și o puse pe un cărucior cu rotile. Porni apoi spre ușa clădirii, urmată de tehnicieni. Investigația va fi floare la ureche, desigur. Un agent care a împușcat accidental un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
motivele pentru care oficialii statului New York îl considerau inapt pentru a avea relații sociale. Monologul fu, câteva momente mai târziu, întrerupt, atunci când gardianul apăru la ușă și îi făcu semn lui Roth să iasă puțin. Când se întoarse, avocatul arăta tulburat. Spuse: - Cred că va trebui să mai așteptăm puțin aici. Weir a scăpat. - Nu se poate! Și Grady e bine? - Nu știu. Cred că gărzile de corp se îndreaptă chiar acum spre el. Deținutul oftă dezgustat. - Știi cine va trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la zece. Are legătură cu promovarea ta, spuse el și apoi se încruntă deodată. Mai voia să îți spun ceva, ceva despre scorul de la test. Despre ce era vorba? continuă el scuturând din cap și privind spre tavan. Era clar tulburat. Despre ce era vorba? Sachs privea impasibilă, deși Rhyme observase cum una dintre unghii atacă decisiv cuticulele degetului mare. Api detectivul își pocni degetele. - A, da, îmi amintesc. A zis că ai obținut al treilea scor în ordine descrescătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dimineața aceasta am făcut niște investigații, am analizat niște fapte care nu se legau între ele. - Ce fapte? îl întrebă Sachs. - Niște fapte despre care nu știam că sunt dezlegate. Fapte dezlegate necunoscute. Ea se încruntă. Producătorul părea și el tulburat. - Asistentul lui Weir, Loesser... Nu a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
azi! - Nu l-ai văzut în față. Balzac a fost intermediarul. Era și el implicat. - Kara? șopti Sachs. Nu, nu cred așa ceva. N-ar face asta! - Ei nu! Ce știi tu despre ea? Îi știi măcar numele adevărat? - Eu... Ochii tulburați ai lui Sachs se întoarseră către tânără. - Nu, șopti ea, nu mi-a spus niciodată. Plină de lacrimi, tânăra clătină din cap. În cele din urmă, zise: - Amelia, îmi pare atât de rău... Dar tu nu înțelegi... Domnul Balzac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șold și își scoase portofelul. Numai că nu era portofelul lui. Se uita cu ochii măriți la un portofel uzat, ca piele de zebră. - Stați puțin, eu... Eu nu știu ce e cu ăsta. - Nu este al dumneavoastră? întrebă polițista. - Nu, spuse tulburat. Începu să își pipăie toate buzunarele. Nu știu... - Vedeți, exact de asta mă temeam, spuse polițista. Îmi pare rău, domnule. Sunteți arestat pentru furt din buzunare. Aveți dreptul să nu spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se prefacă în continuare că totul era bine până treceau cu toții de săptămânile acelea groaznice cu Ziua Recunoștinței, Crăciunul și Anul Nou. Leigh reușise cumva să treacă de ultimele săptămâni fără să aibă o cădere nervoasă, dar era și mai tulburată decât de obicei. Cum Emmy era în Israel, iar Adriana în Brazilia, ea nici nu avusese când să le spună prietenelor ei ce făcuse, deși, la drept vorbind, era mulțumită că nu trebuia să vorbească despre subiectul ăsta. Îndurase chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh încercând să-și amintească numele cuceririlor lui Emmy din ultimul an. Israelianul? — Croc Dundee? întrebă Adriana. — Tipul de pe plaja din Bonaire? — Cineva de care nu ne-ai spus și pentru asta o să te torturăm? Nu! șuieră Emmy părând foarte tulburată. Pe Paul l-am cunoscut la Costes în Paris, prima călătorie după ce am început Turneul. E cel la care m-am dat eu și care m-a refuzat. Trebuia să se ducă la petrecerea fostei lui prietene. Vă aduceți aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
știa doar numele a două tipuri de avioane, Îi era greu să țină ritmul cu activitatea aeriană necontenită. Timp de trei zile, Jim se odihnise liniștit În salonul de copii de la ultimul etaj al spitalului Sfînta Maria din Concesiunea Franceză, tulburat doar de tînărul soldat care fuma pe furiș și se Îndeletnicea cu depistarea avioanelor. Singur În salon, se gîndea la mama și tatăl său și spera că vor veni să-l viziteze curînd. Ascultă hidroavioanele care zburau de la baza aeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de soare ale concesiunii franceze. Zgomotul bubuitor al motoarelor dispăruse și tirul antiaerienelor Încetase. Un al doilea parașutist cobora printre canale, la vest de aeroport. Un miros puturos de ulei ars și de lichid de răcire a motoarelor umplea aerul tulburat. Deasupra lagărului pluteau peste tot mici tornade de frunze și de insecte moarte, care apoi se Învîrteau iar pe cărări, mînate de curentul făcut de avioanele Mustang dispărute. Cele două parașute cădeau spre movilele funerare. Deja, un pluton de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
totul se va Îmbunătăți pe la sfârșitul lunii când Venus, planeta armoniei, se Întoarce la zenit În graficul meu. Lui Ruby Îi era limpede ca lumina zilei că În ciuda bravadei de care dădea dovadă, pe dinăuntru, Chanel Încă mai era extrem de tulburată, dar că manifestările ei emoționale fuseseră reprimate. Chanel nu avea să mai vorbească despre inseminare artificială și bebeluși. Și Îi era clar și lui Ruby că asta era singurul fel În care putea să se confrunte cu asta. Ajunse acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și o burtă de gravidă de luna a șasea. Îi amintea de costumația lui Robin Williams din Mrs. Doubtfire. Ruby era atât de convinsă Încât ar fi pus bani la bătaie. Dar de ce naiba se preface Claudia că e Însărcinată? Tulburată și contrariată, Ruby se Îndreptă Înapoi spre tejghea și Începu să Împacheteze costumele de baie pe care le adusese din depozit. Când Claudia ieși din cabină, era toată numai zâmbete. Nimic din expresia ei nu sugera că fusese „descoperită“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]