3,788 matches
-
așeză pe marginea patului cu așternuturi zdrențuite, dar albe ca neaua. În fața ei, o femeie privea prin ea, dincolo de real.Nu era nici tânără, dar nici bătrână; să fi avut 45 de ani, dar privirea ei, împovărată de nebunie, era tulbure și plecată cu sorcova... -Bună ziua, doamnă! abia șopti, Gențianne. Vă este rău? Să chem pe cineva? Femeia nu dădea semne să o fi auzit, privea mai departe, impersonal, fără să clipească, fără să se miște...din când în când
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
Căci este de dorit să salvați vaporul cu prețul căpitanului, decât să scufunzi o țară naufragiata în întuneric și negație. Dumneavoastră, fost căpitan de vas, după aproape opt ani de mandat, stiti mai bine decât noi toti prin ce ape tulburi trece această țară verde, numită de toți comentatorii antichității Terra Mirabilis. Și dorită acum în mod special de statul Israel. Conștiința și recunoașterea valorilor, naționale și universale, sunt două elemente fundamentale ale fiecărui popor. Domnule președinte, dumneavoastră sunteți o conștiință
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356212_a_357541]
-
viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” II de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356208_a_357537]
-
de iubire,petale de flori risipite. La poala sunt spinii vieții și ierburi demult încâlcite cerul e o imensitate de stele zugrăvite raze de viață de nicăieri venite susțin o fascinație a lumii nedefinite! Te-ntorci un curcubeu în ape tulburi ,pe mari nesfârșite în ceață de toamnă,pe câmpuri negăsite îți cauți eternitatea în planuri pripite vorbim o limbă de vânturi amăgite... Minciună istoriei într-o zi ne va înghite Iubita ai fost...copacul inimii tale împietrite Destinul împarte,pe
COPACUL INIMII TALE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368815_a_370144]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 27) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
înghițindu-și amarul, biata țară! Știa că suferința este un dat nu o virtute. Ea nu a fost virtuoasă, a fost doar trăitoare. A rezistat. De fiecare dată când credea că poate visa (atâta drept îi mai rămăsese) veneau vremuri tulburi și măturau totul în cale. S-au scurs 27 de ani! Hienele-politiciene au mușcat, hidos din țara noastră, nu a lor, a celor votați de voi popor! România nu are străzi asfaltate, nu are drumuri...nu are infrastructură! România nu
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
se conturează pe foaia viitoarei schițe foarte clar, dacă las deoparte imaginea aspră a ceea ce sunt aici, acum. Spiritul viu împiedică umbrele să mintă inima. Mintea se lasă plimbată pe bancul de pești. Adormită pe patul dorințelor mărunte, alege pașii tulburi pe cărarea pierdută. Atinge spinii trandafirilor și reinventează mângâierea, ascultarea, tăcerea, în fabuloasa legendă a umanului. Ai intrat vreodată cu inima în biserica îngerilor? Acolo ruga nu cuprinde cuvinte, crucea nu mai stă înfiptă în trupul pământului. Acum 10 ani
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
câte unul frânt, care ceda sub torturile insuportabile. Pentru a se încălzi atmosfera se da citire unui articol care denigra și infiera pe „veci” creștinii naționaliști. Reacțile celor forțate să asiste, să asculte, să îndure erau îngrijorătoare, revoltătoare, mâhnitoare, precumpănitoare, tulburi. Leagănul daco românismului și toată desfășurarea sa ontologic-spirituală până la înțelepciunea bărbătească divină a Elitei naționaliste a avut întotdeauna ca poli de susținere moral-religioși: binele și frumosul hristic: „Sensibilitatea morală a Neamului din Carpați, mărturisește savantul nostru Simion Mehedinți, nu se
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
și intermitent nu-i dădea pace silindu-l să înlăture cu mâna crenguța de brad care îl atingea pe față. Buimăceala, starea de confuzie în care se afla nu-i permitea să-și aducă aminte încă ce se întâmplase. Privirea tulbure, cețoasă. Voia să se ridice, dar efortul i se părea prea mare. Nedumerit, încerca să-și revină, să înțeleagă ce e cu el și cum a ajuns acolo ?! Vântul aducea o boare răcoroasă care îl înviora. A mai trecut puțin
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
VECERNII (POEME) Autor: Domnica Vărzaru Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului LA CEAS DE VECERNII La ceas de vecernii se sting trandafiri. Petalele curg vânturate. Mă bucur de crezul a noi zămisliri Din apele tulburi de multe păcate. La ceas de vecernii un dangăt dulceag Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag În casa luminii cu geamuri deschise. La ceas de vecernii cuvântul șoptit Se-ntoarce-ncărcat
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
LA CEAS DE VECERNII (POEME), de Domnica Vărzaru, publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. LA CEAS DE VECERNII La ceas de vecernii se sting trandafiri. Petalele curg vânturate. Mă bucur de crezul a noi zămisliri Din apele tulburi de multe păcate. La ceas de vecernii un dangăt dulceag Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag În casa luminii cu geamuri deschise. La ceas de vecernii cuvântul șoptit Se-ntoarce-ncărcat
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
greu. Am vrut să ajung la apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Citește mai mult LA CEAS DE VECERNIILa ceas de vecernii se sting trandafiri.Petalele curg vânturate.Mă bucur de crezul a noi zămisliriDin apele tulburi de multe păcate.La ceas de vecernii un dangăt dulceagMă cheamă s-aprind lumânări pentru viseSe strâng ne-mpliniri și trec peste pragîn casa luminii cu geamuri deschise.La ceas de vecernii cuvântul șoptitSe-ntoarce-ncărcat de miresme alpine.În casa sunt
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
Uite așa reușesc să termin școala iar când ajung acasă mă și îmbrac în mire pregătindu-mă de nuntă (aveau ăștia un plan lugubru cu mine de mă lăsau așa după ce am reușit să fug de ei așteptându-mă vremuri tulburi). Toate erau aproape gata dar cu foarte mare greu - nu vroia nimeni să le dea carne - de abia după multe rugăminți au primit aprobare, pentru că așa era la odioși, dacă vroiai să cumperi carne multă de la abator pentru nuntă trebuia
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
Acasa > Poeme > Emotie > MIHAI MERTICARU - TAINĂ ȘI TĂCERE Autor: Mihai Merticaru Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TAINĂ ȘI TĂCERE ... am intrat în lumea aceasta pe calea robilor înotând prin apa tulbure a îndoielii și a suspinelor în spate ducând o raniță plină cu temeri cu blesteme și păcate ancestrale duios călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de aguridă. Ca un somnambul am pășit pe promontoriu... Prăbușindu-mă în mare...vis albastru, iluzoriu. Doamne, Aruncă-mi speranța să se-nfășoare de-a mea mână, Și scoate-mă din adâncul tulbure al întunericului... Spre LUMINĂ. Referință Bibliografică: RUGĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
caut, de nu-i prea târziu, Aș lua cu mine să cânt -o vioară de nuc, Dar încotro s-o apuc și unde să viu? Mi-amintesc cum se destramă povestea, Și-aș vrea să țină la nesfârșit, Sunt cesuri tulburi orele-acestea, Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit? Referință Bibliografică: crăiasa mea dragă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1596, Anul V, 15 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CRĂIASA MEA DRAGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370286_a_371615]
-
noi a murit demult rămânem doar cu sufletul trăind printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă orașul din tinerețe care se rupea în mahalale până prin munții fără de sfârșit s-a transformat într-o imagine vagă cu străzi tulburi și case vechi cu prispe brâncușiene timpul meu a semănat cu al lui Democrit din Abdera care și-a smuls ochii ca să poată gândi imaginile erau prea mincinoase și pline de penumbră totul atunci curgea parcă pe un povârniș și
REMEMBER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370342_a_371671]
-
logică și o simetrie de invidiat. Trăirile foarte intense, personajele atent creionate, stările adesea contradictorii, de la liniște la furtună, de la calm la precipitare, de la bucurie la tristețe profundă, simulează valurile vieții - când calme, când vijelioase, purtând omul în ape când tulburi, când liniștite. Prin DESTINE, Angela Burtea își probează și reconfirmă măiestria în a crea un epos rațional, de a aronda unei vieți o poveste, cu secvențe adesea incredibile, peste toate triumfând dorința de viață, dorința acerbă de a se realiza
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
unui om beat, am mers ceva mai atent, fără să mă grăbesc, cum glasurile veneau de undeva din dreapta mea, era sigur că ne vom întâlni. Într-adevăr, pe potecă venea un bărbat, înalt, cu părul roșu, mare, vâlvoi, cu ochii tulburi, cu mâna înfiptă în părul unei tinere femeii, o târa după el, bărbatul o amenința, că odată ajunși la cabană, o va lăsa acolo, iar el va pleca, fără să spună vreo destinație. I-am lăsat să meargă înaintea mea
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
de conceptul „revoluție” ca gaia de maț) și, în cei 27 de ani scurși de atunci, încă nu s-a înregistrat acea vrere cârmuitoare, grație căreia țara să poată reveni la normalitate. Da, căci fiind știut faptul că în apele tulburi se pescuiește cu mai mult folos decât în cele limpezi, cui naiba din gașca profitorilor interni și externi îi surâde ideea ca țara să se pună pe picioare? Asta ar însemna ca cetățenii români să fie stăpâni, nicidecum chiriași în
TOT MAI MULŢI POSTDECEMBRIŞTI N-AU CURAJ, CI-S TUPEIŞTI ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369357_a_370686]
-
redactorul șef, nici nu s-a uitat spre fițuica de hârtie pe care i-o dădusem la semnat, pur și simplu s-a uitat în ochii mei, a ieșit pe ușă și dus a fost. M-a privit cu ochii tulburi, semn că votca era ieftină și de proastă calitate. Nu vă grăbiți să puneți etichete, nu vrem ca îngerii noștri să poarte buline negre pe aripi, prietenii știu că aici facem vorbire despre acea băutură în care marele jurnalist nu
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
niște stropi de ploaie, suficienți ca să ne facă să părăsim cimitirul. L-am revăzut pe Traian Suciu, pe atunci ziarist la “Tribuna Sibiului” după câteva luni la o ședință de cenaclu la care fusese invitat. Atunci, în acele vremuri roșii, tulburi de tot din punct de vedere social și politic, el s-a urcat pe o bancă și a recitat în fața celor prezenți poezia “Doina” de Mihai Eminescu, știam cu toții că era interzisă de regimul comunist. Plămădit din aluat de cea
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipă”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se știu de pe mal!”, la „Scară cu flori”, la „Toamnă”, la „Iubita mama”, cu o emoție tulbure. Chiar dacă nu se mai scrie poezie că în secolul din care am ieșit, Rodica Elenă Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie românește, scrie așa cum vorbește. Spun asta pentru că este ceea ce am simțit citind aceste poeme. Octavian PALER
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipă”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se știu de pe mal!”, la „Scară cu flori”, la „Toamnă”, la „Iubita mama”, cu o emoție tulbure. Chiar dacă nu se mai scrie poezie că în secolul din care am ieșit, Rodica Elenă Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie românește, scrie așa cum vorbește. Spun asta pentru că este ceea ce am simțit citind aceste poeme.” La poeziile
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
celor vii din neam / nație, în timpul somnului, dar nu oricum, ci numai spre „a le suge sângele poveștii“, adică „globulele roșii ale epicului“, și, respectiv, Legenda unui oraș cu tramvai tras de poeți (p. 165 sq.), într-adevăr, «o legendă / tulbure despre un oraș ciudat / cu tramvai tras de poeți», nu de cai / pegași, ci de unii poeți dintre cei «fără cine știe ce nume», pe când Steaua Polară «era mușchiul / ce-ți creștea pe mușchiul inimii», pe când «carnea ta se frăgezea în mers / sub
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]