1,333 matches
-
răsfoi, se lăsă pe un scaun cu ele în mână, apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoasă, mătăsoasă îl umplea de înfiorări noi. Nu-i plăcea în fond poezia, o găsea prea prețioasă, dar pricepu prin ea reveriile Otiliei, tumulturile ei tăcute de fată. Pe marginea mesei zări un degetar și o păpușă de stofă. Din paginile volumului căzu un mic ac de păr ondulat și o panglică verde. Otilia îi apăru ca o ființă fragilă, suferind la o muzică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și un respect nesfârșit pentru bărbat. Nimic în purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile și cuvintele ei erau pline de grație, însă totul respira prea multă inteligență. Otilia trăia cum cânta la pian, zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni, notate precis pe hârtie, stăpânite și justificate. Otilia părea că "știe multe" și intimida pe bărbat, iritând pe femei, care în genere dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
absolut. Asta este intenția, dar degeaba vă străduiți. Așa că, mai bine treziți-vă voi din somnul comandat și dați oamenilor ceea ce le trebuie cu adevărat. A propos: unde sunt lecțiile de limbi străine? Dar cele de limba română? Trăind În tumultul capitalei poate că n-ați observat că oamenii, și mai ales tinerii, au nevoie de multă educație și Îndrumare, că vor mereu să Învețe, mai mult, mai bine. V-ați gândit că sunt tineri care vor să Învețe, În sistemul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pentru ca să mai aibă pasiune pentru aspectele ei. Pe culmile disperării, superficialitate în iubire este o superficialitate din adâncime. Am încercat într-o mare tăcere și într-o mare singurătate, în mijlocul naturii, departe de oameni și aproape de mine, o senzație de tumult nesfârșit, în care lumea, ca un torent irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent și insesizabil. Închizând ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema a avut efect. Îi prinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mama lui, prietena ei cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar de răzvrătit nu îndrăznește... Rămâne brusc cu ochii țintă la un tânăr rezemat de o coloană. Stă tăcut, departe de tumultul din jur. Zăbovește perplex asupra benzii de purpură, nici lată, nici subțire, țesută vertical în pânza togii. Senator, sau cavaler? Bărbatul îi susține privirea fără să-și plece pleoapele. Schițează apoi un zâmbet timid. I se pare că-l recunoaște
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
agățându-se cu forcepsul, cum voi putea sta dreaptă sub hupa1, cum va putea sta el alături de mine, ultima rămășită a măreției sale i-a fost răpită chiar în ziua nunții mele, iar de atunci am ascuns de ochii lui tumultul noii mele vieți, mi-am uitat promisiunea și numai atunci când mergeam să îl vizitez, rareori, umbra termometrului rămasă pe perete îmi mai amintea de ceea ce făcusem, îi promisesem, mâine-dimineață mă duc să îți cumpăr unul exact la fel, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu pierd răsăritul. Ea continuă și îmi pune întrebare după întrebare, iar în tot acest timp mâinile ei îmi mângâie degetele, întrebări simple pentru care, tocmai din pricina simplității lor, uitasem răspunsul, asemenea prietenilor din copilărie care s-au risipit în tumultul vieții, amintindu-mi de o existență îndepărtată, de pe vremea când nici măcar eu nu mă cunoșteam, nu știam ce culori îmi plac, ce îmi place să mănânc și să beau, ce condimente folosesc, ce anotimp prefer, de ce sufăr cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doi sudori care asamblau coca unei nave spațiale. În această sală închisă, rafalele erau asurzitoare. Pentru cei doi operatori de criblor, acest vuiet era comparabil cu o fugă de Bach. Vocea lui Gorman răsuna în receptoarele lor, abia sesizabilă din cauza tumultului. ― Cine trage? Am interzis folosirea armelor grele, ce dracu'! Vasquez ridică mâna pentru a-și smulge casca fără a pierde din vedere ecranul de ochire al armei. Mâinile, ochii și corpul întreg deveniră niște extensii ale criblorului, iar ființa rezultantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
parte părul din ochi. Lovi cu cotul sfera chirurgicală cu cablurile, proiectoarele și instrumentele ei, imprimându-i o mișcare de balans. Aruncă o privire scurtă către cupolă și apoi studie sala. Remarcase ceva. Atunci acel ceva îi sări pe față. Tumultul potopului și al sirenei acoperi urletul femeii care se împiedică și căzu de pe masă; se prăbuși zbătându-se sălbatic. Newt strigă și se dădu la o parte când Ripley zvârli cât colo pe atacator. Creatura se izbi de perete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
urce, nici să coboare; nu aveau nici măcar o conductă de aerisire în care să se adăpostească. Platforma se zgudui din pricina unei explozii care sfărâmă pântecele stației. Niște bârne metalice se îndoiră și Ripley era să-și piardă echilibrul. Într-un tumult asurzitor, un turn de răcire se prăbuși ca un copac tăiat. Sistemele de securitate nu reușeau să zăgăzuiască reacția în lanț și exploziile se succedau. Dincolo de ușă, liftul se opri și ușa-grilaj începu să se deschidă. ― Închide ochii, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Dădea înapoi încărcătoarea și pornea mersul înainte astfel încât brațele mașinii sale să fie plasate între ea și regină. În timpul confruntării, ele striveau lăzi, aparate și alte mașini mai mici: tot ceea ce se nimerea în calea lor. Buncărul era zdruncinat de tumultul luptei necruțătoare dintre cei doi dragoni. Închizând mâinile ei mecanice puternice pe două dintre cele patru membre anterioare ale creaturii, Ripley strânse și degetele ei cât putu de tare înăuntrul mănușilor telemanipulatoare, zdrobind brațele reginei care se contorsiona de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vieți. Asistentele aproape că nu mai făceau față. Singura persoană liniștită era Iustin Dobrescu, atâta doar că era inert, cuminte în patul său, străin de tot ce se întâmpla în jurul său. Nu vedea și nu auzea. Totuși, agitația de acolo, tumultul acela marcat cu încărcătură emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat ori, foarte posibil, stimuli de natură necunoscută să-l fi reconectat, parțial, la viață. Cel puțin așa indicau aparatele prin care era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Laura, într-un târziu, bucuroasă că a găsit o soluție mulțumitoare... * La Craiova o parte din evenimente urmau o linie plină de monotonie, iar altele se precipitaseră oarecum și se îndreptau în direcții mai mult ori mai puțin așteptate. În tumultul vieții, oamenii se pierdeau adeseori căutând rezolvări facile problemelor de orice fel. Nu adânceau alegerea și nu mai urmăreau calitatea acțiunilor în care se avântau. Mulți nu mai aveau răbdare și nici interes să își respecte principiile ori să supună
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți atuncea mai fâlfâie lumina
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Rașcu, George G. Ursu, Vasile Voiculescu, Ion Valerian, Gheorghe Vrabie. „Puțini scriitori s-au aplecat cu mai multă dragoste și răbdare asupra manuscriselor celor începători, transmițând tinereții entuziasmul său pentru viață și creație. Ședințele «Academiei Bârlădene» — erau adesea pline de tumult, dar Tutoveanu domina exuberanța noastră cu măsura și distincția ținutei lui maioresciene. Învățase la școala parnasiană cultul formei perfecte și ne atrăgea atenția mereu că «arta trebuie să fie îmbrăcată în aur, purpură sau mătase»". (G. G. Ursu. Amintiri despre
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
suferit mai mult ? Ea care, sub efectul anestezicelor, a hălăduit într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar și poate exagerate, de a i se arăta, eventual, că este cu mult mai tânără decât își închipuie, mult mai tânără decât alții cu adevărat tineri care au ajuns deja la seninătatea dezavuării, că se poate arunca oricând în tumultul acestei vieți, numai să vrea, numai să întindă un deget. Ascuns, Sidonia nutrea speranțe uriașe, curând, foarte curând se va ști scăpată de Ovidiu și de grijile pe care i le pricinuia acesta și de privirea lui trează, crudă, cercetătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Țara de mucenici, pământul basarabean e motiv de definiții: Țară cuprinsă În brațele apelor Țară de vinuri și de grâne „Curcubeu peste veac” cetățile: Soroca, Tighina, Cetatea... Hotin! Eul liric al celui „născut din zbucium și urgie” se autoprezintă semeț. Tumult, temerități, vitalitatea se Înscriu Într-o monadă: „Eu n-am să mor, desigur, niciodată, Căci simt În mine toate câte sunt... Tresar În sânge câte-au fost În lume Și cele câte Înc-ar să mai fie.” Într-o altă plachetă
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
planuri istorice și planuri personale într-o scriere densă, îndrăzneață și aromată. Altfel spus, în Bastarda Istanbulului se întâlnesc două lumi - cea „nouă“, emancipată, și cea a tradițiilor, blestemelor și supunerii, înrădăcinată -, pentru a revela frumusețea alegerilor proprii, dar și tumultul repercusiunilor istorice asupra societății și-a individului „în ansamblu“. Și, deși tentația ar fi (fost) mare, Shafak nu lasă să se strecoare în roman nici urmă de ranchiună ori severitate încrâncenată. E subtilă și își ascunde judecățile fine în substraturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
suporta cele mai aspre rigori disciplinare legale!” Știe toată lumea ce înseamnă aceste aspre rigori disciplinare legale. “Simfonia Nr. 41, Jupiter.” Finalul. Măreț, plin de lumină... Orchestra atacă, acum, “Tablouri dintr-o expoziție”. Prin fața ochilor spiritului se perindă imagini sugerând viața, tumultul ei cotidian, prin intermediul unei muzici divine. Fiecare frază muzicală înseamnă oglinda plină de armonie a unei idei. Notele, în curgerea lor măiestrită, nu reprezintă numai sunete în sine, disparate, care, puse împreună, să poată alcătui o imagine, un gând, un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
clasică, dacă vreți, deci mult mai cunoscută: “Nu spera și nu ai teamă, Ce e val, ca valul trece, De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece” R: Credeți că poetul trebuie să fie rece, departe de tumultul vieții cotidiene?” P: N-am spus asta. Și nici Eminescu nu cred că s-a gândit la așa ceva când a scris aceste versuri. Mai degrabă totul trebuie judecat și înțeles altfel: “Poetul rămâne rece la nimicul cotidian care-l înconjoară
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mine. Eu nici acum nu știu ce vreau să fac. Sunt slabă. Îmi dau seama că mi-ai plăcut mereu și îmi placi, dar n-aș fi în stare să stau multă vreme lângă tine. Simt în tine ceva neclar, ca un tumult care m-ar zdrobi. Mie îmi place să mă mișc în voie și să ard. Tu ești în stare să arzi? Ai ars vreodată? Nu-mi răspunde, nu-ți dau încă voie să vorbești. Am să-ți spun eu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să i le ofere. Numai că oricând, oricând se putea ivi și... neprevăzutul. PAGINĂ NOUĂ 11 Degetele se desprindeau cu greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu, și nu te necăji! Vei rămâne întotdeauna tânăr. Inima ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de șalvari. Ziua, pe talazuri clătinate de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă-n sticla ninsă Și se-apleacă-n mine, vesel peste pult. Dincolo de zvârcolirea apelor năpârci, Pleacă-n larg un braț de piatră arsă. Pe argint suflat cu aur se revarsă Pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]