1,788 matches
-
furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
un nespus de dureros fapt care vinde și-n timpul nostru pe Iisus. A fost un Paradis odată și-o lume plină de minuni, o veșnicie înșelată de ale noastre slăbiciuni. Rătăcitori pe-aceste valuri care încarcă și descarcă fulgere, tunete-ntre maluri la care nu e nicio barcă; Din idealurile firii de foste armonii și taine mai sunt doar urmele iubirii printre cutremure și spaime. Trăim pe semne de-ntrebare, iluzii, cumpene și lacrimi naufragiați pe-această mare a propriilor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în câmpul uscat, rugăciunile au tainele lor, seceta seceră-n adânc și-n lat firul oricărui izvor. Tot preotul satului spune că pe jeratic seceta crapă, și iată-n prânz cerul se-ntunecă, și norii curg râuri de apă. Fulgere, tunete, grindini năprasnice dărâmă copaci și gospodării, furtunile bat din harapnice păcatele ce ne-ngroapă de vii. Pământul ca piatra, nu poate bea apa, care se învârte în valuri, la vale, trăgând sub ea cu grapa, cu sapa tot ce-i
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
10 iunie 1997 În noaptea în care s-a născut Dora, la Fribourg a fost o furtună nemaivăzută. Aici plouă mocănește toată toamna, iarna ninge corect, iar primăvara plouă regulamentar. Pe 7 spre 8 noaptea a plouat însă nebunește, cu tunete și fulgere, cu răpăituri înspăimântătoare, ca la revoluție. Poate de aia copilul nici nu voia să se nască. Stătea acolo pitit, în cap, iar eu mă alungisem într-un bazin cu apă caldă și beam ceai. A fost partea cea
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca de tunet, oamenii treceau grăbiți să prindă trenul, iar În privirile, gesturile și atitudinea lor - În clipa cînd vedeau cercul privitorilor și bărbatul de pe bancă - se puteau citi toate reacțiile de care omul este capabil cînd dă ochii cu moartea. Unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se zărește Anglia! — Da! strigă el. Și la Paris, la Neapole, la Roma și Dresda! Ah, să fii la Budapesta acum, cînd a sosit aprilie, strigă tata, și cînd cade bruma peste dovleci și cînd se ivesc zorile ca un tunet din noaptea care mă Învăluie. Parcă Întinerise din nou, arăta așa cum arăta cînd eram mică și băteam la ușa biroului lui, iar el Îmi răspundea cu glasul său minunat de actor: — Intră, fiică a Tristeții În acest lăcaș al durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sau cel sirian Hadad. De fapt, citind unele imnuri din Cartea Psalmilor, limbajul utilizat ne trimite imediat la descrierea zeului furtunii din textele de la Ugarit unde Baal este definit ca stăpân al forțelor naturii a cărui voce e ca un tunet puternic. La fel, Ps 29,3-11: „Glasul lui Yhwh este peste ape, Dumnezeul slavei tună. Glasul lui Yhwh despică cedrii, Yhwh zdrobește cedrii Libanului” sau Ps 18,14: „A tunat din cer Yhwh, Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acoperi cu stele albe și aurii. Lanark simți cum forma gotică îl domină de la o distanță de kilometri întregi, o galaxie cu formă umană. Apoi figura deveni o pată aurie care se extinse într-un glob orbitor. Se auzi un tunet și o clipă aerul din încăpere deveni dogoritor. Podeaua se umflă și luminile se aprinseră. A luat ceva timp să vadă deslușit lucrurile. Tunetul se sfîrșise, dar în întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark observă că Munro stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Apoi figura deveni o pată aurie care se extinse într-un glob orbitor. Se auzi un tunet și o clipă aerul din încăpere deveni dogoritor. Podeaua se umflă și luminile se aprinseră. A luat ceva timp să vadă deslușit lucrurile. Tunetul se sfîrșise, dar în întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark observă că Munro stătea tot lîngă el. Fruntea îi era transpirată și-și ștergea cu rîvnă ochelarii cu o batistă. Ecranul gol era crăpat dintr-o margine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușa s-a trîntit sau nu, nu a auzit, pentru că zgomotul de afară era îngrozitor. Această sală avea în centru un puț și două cabluri imense care treceau prin el venind de sus și care produceau o vibrație ca de tunet. Lanark fugi de-a lungul pereților în căutarea unui lift, dar pe toate ușile erau plăcuțe cu DEFECT. în cele din urmă, găsi un mic tunel cu pulsații de căldură și luminozitate care curgeau spre el, dar își croi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi se revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lună uluitoare. Deși nu era plină, lumina îndeajuns cheiul canalului de peste drum, poarta și cărarea cu cenușă. Se îndreptă vesel și temător spre poartă și urcă poteca auzind cum sunetul acela de alinare crește pînă ajunge la intensitatea ca de tunet a apei dinn cascadă. Mai multe stele tremurătoare se reflectau în apa întunecată de desubt. Imediat ce părăsi podul, lui Thaw i se păru că luna țipă la el. Era o sirenă. Vaierele sale treceau straniu peste acoperișuri, părînd că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Drumul trecea printre taluzuril largi și de mică înălțime. — Lanark, ai observat ceva diferit la trafic? întrebă Rima brusc. Nimeni nu merge în direcția opusă. — Așa era înainte? — Bineînțeles. A încetat acum cîteva minute. Și ce-i cu gălăgia asta? — Tunete, cred, zise Lanark după ce stătu să asculte. Sau un avion. — Nu, este o mulțime care ovaționează. — Dacă o să mergem înainte, poate o să aflăm. Era limpede că se întîmpla un lucru ciudat undeva înainte, că luminile se aglomerau la orizont. Taluzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Taluzul deveni mai abrupt, pînă cînd drumul se întrerupse. Marginea era o fîșie acoperită cu iarbă sub o stîncă neagră înfășurată în iederă. Vaierul sirenelor se auzea undeva în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau cînd se apropiau de ea. Curînd, Rima și Lanark ajunseră la o coadă mare de camioane și autocisterne. Șoferii stăteau pe margine, vorbind tare și gesticulînd, căci larma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o credeai, zise el stînjenit, adică, nu sînt un om de acțiune. Jack dădu din umeri și-i spuse: Nu-i vina ta. O să-ți dau un sfat... Fu întrerupt de vuietele unei sirene și de un zăngănit ca un tunet slab. Traficul din piață se opri. Pietonii rămaseră pe loc, uitîndu-se la un camion plin de oameni în kaki cu berete negre, care țineau puști în mînă. Se deplasa ca un miriapod, de genul celor care se tîrau lent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gigantice - era văzut. Sforțîndu-se să se gîndească la altceva, privi spre stele, dar imediat se uită în jos și văzu că ochiul era mai aproape acum și vedea doar stelele reflectate în adîncuri. în ureche auzea un sunet ca de tunet depărtat sau o boare de vînt. „Este... este... este...“ zicea. „Este... dacă... este...“. își dădea seama că jumătate din stele vedeau cealaltă jumătate și schiță un zîmbet, nefăcînd diferența dintre sus și jos sau nepăsîndu-i care dintre ele erau, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai reflectau voința proprie: "e o prostie. Creierul meu este prea echilibrat ca să poată fi influențat vreodată de asemenea..." "N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unul prin altul ca niște ape înfrățite („Să nu mă lași singur, Zenobia !“). Eram în mine, unul singur, deși singurătatea dispăruse. Nimic n-ar fi putut să ne desfacă încleștarea. În jurul nostru se lăsase o tăcere uriașă, ca între două tunete. Vedeam până dincolo, unde se roteau astrele, și până dincolo de ele. Pluteam ușori și liberi deasupra pământului pe care ne așteptau trupurile noastre pline de un simț al inutilului și al neantului, distanțele mi se păreau nostalgice, nu știu cum să spun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sălcii bătrâne, găunoase, murdare, le mângâiasem altădată firele lungi, îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niște plete, și am pornit spre ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc, în jurul meu au început să cadă trăsnetele. Cădeau în rafale, unul după altul, ca dintr-o mitralieră gigantică perfect reglată, cădeau trosnind și bubuind, lumina lor mă orbea, cădeau în cerc precis, cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai reflectau voința proprie: "e o prostie. Creierul meu este prea echilibrat ca să poată fi influențat vreodată de asemenea..." "N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bătut, ci continuă s-o privească țintă. - Sunt calm și destins; gândurile îmi sunt clare... Cuvintele acestea îi răsunară puternic în urechi, dar numai o clipă; în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet, care se stinse și el, fiind înlocuit de un murmur, ca acela al unei scoici uriașe. Grosvenor zări deodată o lumină pâlpâitoare, că licărul unui felinar printr-o ceață deasă. - Sunt încă stăpân pe mine, își spuse. Primesc impresii senzoriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat îi zbuciuma nervii - un sunet înfricoșător, ca un bubuit de tunet, provocat de o colosală revărsare de energie. Nava continua să străbată spațiul, înfundându-se din ce în ce mai rapid în hăul negru, căscat între galaxia spiralată, în care Pământul reprezenta doar un punct rotitor, și o altă galaxie, aproape la fel de imensă. Pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
păcătos. În mâna zeiței Fortuna sau a Parcelor, frânghia sau firul vieții poate fi tăiat, simbolizând existența. În nord, vrăjitorii leagă vânturile cu o frânghie. Altele spre elemente simbolice în societăți secrete (instrumentele dezvoltă spații speciale: ciocanul simbolizează uneori și tunetul; în simbolistica francmasonilor, ciocanul este simbolul inteligenței, care făptuiește și perseverează în acțiune, conduce gândul, însuflețește meditația, prin tăcere caută adevărul; ciocanul, ținut în mâna dreaptă, reprezintă autoritatea, energia făptuitoare. Apropiat de securea cu două tăișuri, ciocanul trimite spre simboluri
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
buzduganul în cap și-i risipi creerii. - Cerul încărunți de nouri, vântul începu a geme rece și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și palidă. El se apropiă de ea și-o cuprinse cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ta, ca la boierul când ajunge la mărire, n-o lua pe biata măsa s-o ție, deși era-mpărat. - Mamă, n-ai v-o bucățică de lumânare s-aprinzi? - Am, dragu mamei, de la Paște (o ține, doamne ferește de tunet, s-aprindă ). Aprinde lumânarea. Da el zice: - Doamne, mamă, tare mi-i a mânca. Am niște pere și niște mere, da m-a durea la inimă să mănânc. Da el n-o luat sama că ele-s de aur. Le-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]