1,205 matches
-
a devenit...bunică! Tânăra văduvă Caracterul ei integru Feste s-ar părea că-i joacă: Ziua se îmbracă-n negru, Noaptea, negrul o dezbracă... Soția primarului Ea se ceartă foarte des, Cu cei care l-au ales, Susținând cu mult tupeu: “El e doar alesul meu!
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
la plex mon cher arde-l pînă-l faci una cu pămîntul) — Da de unde ai mai scos-o că e țigan? Nu spuneai chiar mata că numele lui adevărat e Feher? — Da ce, de țigani unguri n-ai auzit? Să vezi tupeu la ăsta. Îmi vine dumnealui duminică dimineața la ora nouă cu plozii și cu balabusta, ea proaspăt coafată, el pus la costum, să-i pozez că vor să le trimită rudelor ei din Tel Aviv un „mic suvenir“ din partea nepoților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În care căzuseră — Da, fără Îndoială, dar erau la fel de mulți cei care aplaudau de frică sau dintr-o, hai să-i zicem, omenească tendință de parvenire. Parcă și noi cunoaștem unele exemple similare, nu? — Te referi la Bârsan? Bineînțeles că tupeul și cinismul lui sînt respingătoare, dar iartă-mă, el este totuși un artist, atunci cum rămîne cu teoria ta? — Indiscutabil, dar de ce Îți vorbeam eu de tineri isteți și de proveniență mediocră? Fără să vreau m-am gîndit la Bârsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndrăznește?! Își urmă doamna Wilcox gîndul. — Mamă dragă, e cel mai vechi prieten al meu! zise Henry. Cineva urca scările. — De ce-ai venit, Arthur? Îl Întrebă Henry. — Ca să te rog să-mi dai niște bani... În schimbul unui cec. Ce tupeu! izbucni doamna Wilcox. — Nu aflasem despre... — CÎt Îți trebuie, bătrîne? Douăzeci de lire, să zicem... N-am decît cincisprezece. Ți le dau. Să n-ai Încredere În el, Henry! zise doamna Wilcox. — A, cecurile mele au acoperire, Henry știe bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se auzi din nou aceeași voce plângăreață. — Michael, treci imediat În camera ta! tună Elvis. Cele două tabere se Înfruntară cocoșește, din priviri, estimându-și reciproc Înzestrările de război. Câteva săgeți prinseră a zbura peste capetele beligeranților. „Regele Italiei? Ce tupeu! Eu sunt regele Italiei!“ strigă Sinatra. „Noroc cu Columb, altfel rămâneați nedescoperiți“, punctă ironic o voce de pe Bătrânul Continent. „Cine poate Înțelege filmele voastre? Parcă sunt teatru“, veni prompt replica de peste ocean. „V-am vândut Louisiana și nici nu știți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un autoturism; În ce ordine vor trece acestea?“ -, teste care nu fuseseră nicicând fidel reproduse În debandada de la picioarele sale: uneori motocicleta ignora regula priorității de dreapta și, profitând de dimensiunile-i reduse, tăia calea autoturismului, alteori tramvaiul trecea cu tupeu Înaintea ambulanței, iar când toate defilau În ordinea corectă , șoferul autoturismului sfârșea prin a cala motorul, rămânând pe loc. Să nu mai vorbim că existaseră și cazuri În care, În locul motocicletei din desen, În situația reală apărea o furgonetă, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
urechea” să fie unul dintre asistenții noștri, anume, mierosul de la cenaclu. Surîzător tot timpul, individul avea un chip cu trăsături dulcege, fine și viclene. Mureau studentele după dînsul. La rîndul său și lui îi lunecau ochii pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea i se întîmpla destul de des să n-aibă chef de seminarii; atunci își lua de-a valma grupa, fete și băieți, și-i ducea sub deal, la cramă. Acolo încingeau un chef
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și Costică trebuia să intre în învățămînt. Mai întîi a pus mîna pe orele de agricultură. Cu o astfel de disciplină, Fărocoastă nu trebuia să-și bată capul prea tare; odrasle de țăran, elevii știau ce au de făcut. Cu tupeu, Costică pretinse și altfel de ore. Așa a obținut norma de învățător la două clase a întîia. Vorba forfetarului: îndefinitiv cine nu știe să scrie și să citească? Ce-i drept, în activitatea culturală, prezența lui Costică era indispensabilă, așa că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aș dori să-i recomand o rețetă care mi-a trecut prin cap și nu aș vrea să rămână fără ecou. Deci eu recomand ca pe lângă rețetele divulgate de ea pentru ziarul Libertatea, pentru conservarea fără fisură a proverbialului ei tupeu, să-și aplice acasă niște măști cu bani. Să bage la ceas de seară, niște euroi în blender (bancnote, nu monede, atenție!) să-i toace bine și să-i amestece după aia cu miere polifloră și cu un ou bine
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
moț? Rectific, nu s-a luat de moț, fiindcă nu mai are demult moț, fiind chel ca-n palmă, ci s-a luat de guler, fiindcă din acesta mai are deocamdată. Încolo ce-i mai trebuie, cap limpede are, hâc!, tupeu are, hâc!, ciraci are, hâc!, coniac are, hâc!, contract de chirie la Cotroceni pentru încă cinci ani are, hâc!, cupluri nu lipsesc, hâc! Așa că istețul nostru președinte s-a apucat cu spor, hâc!, să scrie acel ghid al cuplurilor (bune
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut pâlnie la coniac de calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit de acum proverbial. Se dă în bărcile puterii, ca un copil răzgâiat, și țipă la toți din jurul său, numai dacă se uită mai lung la jucăriile sale, d- apoi să i le ia. încăpățânat, nevoie mare, cum pune ochii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Ghiță zarzavagiul, din piața veche a Vasluiului, oare cum vor percuta acum, pupincuriștii de serviciu. Ce explicații vor mai găsi și pentru asta? S-o credeți voi că problema e din categoria "imposibil de explicat". Știu eu, că ei au tupeu să explice tot, cu obrăznicie, având dispensă de la stăpânu'. Și o vor face! Pe principiul, cum e turcu-i și pistolul. Jos cu Iliescu! Tare mai e presa asta! Nimic nu-i scapă! Numai că nu știu cum naiba, vede orice se întâmplă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
da puțică ai, grăsane? Hă hă hă! Târfă blondă, s-o fut pe mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
călugăr franciscan, Rabelais, dar treceam de la Hegel la Zola și de la discursurile lui Cicero la un Louis Dumur, cu o dezinvoltură de ignorant în transă. Căci marea șansă a acelei aventuri, ca ea să arate cum a arătat, a fost tupeul de a socoti accesibil orice. Altminteri cum aș fi putut să-i amestec pe Nietzsche cu Casanova sau pe Montaigne cu Bacalbașa? Noapte de noapte, cărțile au jucat pentru mine rol de Șeherezadă. Râdeam, plângeam, sufeream, urmăream cu sufletul la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
răspunse mohorât cu gândul la ce va face. Toți încercau să mai învețe câte ceva, consultându-se în diverse probleme, doar Laur nu venise pregătit cu nicio carte. Se uită la Rebegilă cum stă de vorbă cu ceilalți cunoscuți, cu atâta tupeu despre ei, că starea lui se schimbă și deveni mai sigur pe sine! Când le-a venit rândul să intre în sală a zărit într-un capăt al încăperii un birou imens, mese așezate ordonat acoperite cu fețe de masă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
atmosferă destinsă, veselă, hărmălaie sporită cu prilejul revederii după vacanța de vară; stăteau tolăniți prin paturile aranjate... se râdea cu și fără motiv, se lua în glumă orice, se șicanau între ei, pe unii timizi mai mult, pe alții cu tupeu mai puțin cum se obișnuiește în asemenea situații. Florin îl prezentase rapid și plecase prin cămin să-și salute alți prieteni. Cum tocmai își epuizaseră subiectele de conversație considerau că a venit momentul să glumească pe seama noului ,,intrus,, mai mic
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
parte. — Și tu știi totul despre gust, desigur, spuse Phoebe. Remarca a fost însoțită de o privire cât se poate de semnificativă, care-l făcu să arate cu degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva? Ai avut mare tupeu să vii aici. Weekendul pe care l-ai petrecut la reședința familiei a fost suficient de lung ca să-ți înfigi ghearele în tatăl meu. Câți bani ai stors de la el, aș vrea să știu. Și mai clar, de ce a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
calmă a negrului. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — V-am pus o-ntrebare, domnu’ Francis, spuse negrul cu blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea omului și pe urmă, când te roagă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au nevoie de o lumină pe timpul nopții. — Eu vreau să merg acasă și să mă bag În pat. — Suntem din specii diferite, spuse chelnerul mai bătrân, care Între timp Își Îmbrăcase hainele de stradă. Nu ține numai de tinerețe și tupeu, deși lucrurile astea sunt minunate. În fiecare noapte mi-e greu să-nchid, pentru că s-ar putea să fie cineva care să aibă nevoie să vină la cafenea. — Hombre, există bodegas deschise toată noaptea. — Nu-nțelegi. Asta-i o cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ani doldora de hormoni. Ea avea un exemplar din albumul lui Mott the Hoople: Mott. Tu te-ai gîndit că era meserie că o interesau chestiile astea. Voiai să vorbești cu ea. Probabil că toată lumea voia, dar nimeni n-avea tupeu. Da, felul În care arăta te-a făcut să vrei să-i vorbești, dar modul cum se mișca Îți inspira repulsie și te stînjenea. Te rușina pe tine În ochii tăi și o rușina pe ea În ochii tăi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
handi azi? — S-a dus... — Io bucățică meserie frățîne, zice alt tip, — i-aș tragio șiio! Du-te-n măta puțoi pervers, rîde Meldrum. — Nema, spune tipul mai mare, io păpușică pizdoasă. Numa fiincă voi, puțoi ce sînteți nați avut tupeu săi dați ontîlnire. Nu contiazun picior prost. De mutră, țîțe și pizdă tresă vă pese. Micuța Rhona, iubițel... Meldrum Încă se holbează la tine: Cii cu mutra ta Robertson? Tia respins? Respirația lui cu aburi de vin e pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
neliniștită acasă, dar nici un semn. După un timp tatăl adoptiv se duce la Facultatea unde odorul lui trudise din greu pentru reușită și constată, stupefiat, că nici măcar nu figura printre înscriși, darămite printre reușiți?? Ieșind la iveală escrocheria săvârșită, cu tupeu, spune că va repeta la anul examenul de admitere. Încă un an de tensiune, cu pregătire zilnică, de data aceasta este înscris de părinți, supravegheat pe timpul concursului, revine acasă cu așteptarea rezultatului care este în final negativ. Lacrimi din partea mamei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Bine, bine, s-ar putea spune că iepurii sunt, în general, fricoși, n-am auzit - în pofida vastei mele experiențe de viață pe care nu ai cum să o pui sub semnul întrebării - de un iepure erou. Există un iepure cu tupeu, e adevărat, dar îl poți găsi numai prin desenele animate, Bugs Bunny ăla care face tot timpul figuri și îi trage pe toți pe sfoară, în timp ce roade din morcov, dar ascultă la mine, scriitorule, acolo este o aiureală, copiii pot
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
conjugale. Olga era destul de abilă în a mima o prietenie sinceră, dându-i Inei impresia, după toate cele întâmplate, că era doritoare de pace. Mărturisea că dorește menținerea unei relații cât mai apropiate cu ea. Declara în diferite ocazii, cu tupeu, că Ina era pentru ea singura și cea mai trainică prietenie. Viclenia ei era așa de bine acoperită cu vorbe, încât hainele acesteia păreau a fi țesute cu fir de adevăr și lumină. Ina, în naivitatea ei, era convinsă că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ă s-a risipit ca un fum prin unghere ascunse ale creierului meu extrem de agitat. Nu am trecut Întrebarea În Buletin, după cum cerea protocolul; am cerut permisiunea de a intra În biroul ei și - probabil fiind atât de șocată de tupeul meu de a-i vorbi fără să mi se fi adresat - a aprobat. Ca să scurtez povestea, Miranda a suspinat și m-a umilit și m-a insultat În toate felurile care Îi stăteau În minunatu-i caracter, dar și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]