10,815 matches
-
să-i aducă un pahar cu apă. Nu vreau apă. Vreau ceva tare, să mă îmbăt și să uit de voi, toți bărbații, copii născuți să-mi aduceți suferință. Tânărul coborî la bar și reveni cu o sticlă de vin. Turnă în paharele mari de pe noptieră și ea bău cu sete, printre sughițuri. Mai vreau unul! Ai să te îmbeți, Luana... Și ce dacă! Vreau să fac, într-adevăr, ceva rău, să ai motive reale pentru a mă oropsi. Rosti îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să te gândești bine la ce ți-am spus, altfel să știi că-ți vom face viața un iad. La îndemnul Luanei, Sanda plăti un arhitect care făcu schița construcției, angajă doi muncitori și începu lucrul. Oamenii săpară fundația și turnară cimentul. Întorși de la serviciu, conlocuitorii casei se îngălbeniră văzând ce se construise în lipsa lor. Până în seară, o liniște apăsătoare prevestitoare de furtună pluti peste întreaga ogradă. La lăsarea întunericului, unchiul Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce catastrofă se întâmplase, strigă după ajutor cu o vehemență care-l făcu pe acesta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai era acolo. O făcuse fără să stea pe gânduri, iar atât cât durase acea Îmbrățișare - trei, patru, cinci secunde? mai mult? - nu mai ținuse seamă de prezența lui Din și a lui Mick. Fierbătorul Începuse să fluiere. Margaret a turnat În ceainic apa fierbinte și a privit cum prinde culoare și cum se Învârte odată cu frunzele de ceai. și-a amintit de vorbele pe care uneori, la vremea adolescenței, i le spunea maică-sa. „Tu ești o persoană reținută, așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
face decât mai apoi, când se desprinseseră din Îmbrățișare. — Eu n-am avut niciodată parte de așa ceva, i-a șoptit Mick când s-a strecurat pe lângă el În drum spre bucătărie. A deschis o cutie de lapte condensat și a turnat conținutul În trei căni, apoi a adăugat ceaiul. În drumul spre casă Îi ceruse lui Mick să oprească mașina ca să cumpere ceva de-ale gurii pentru Adam, două franzele, câteva conserve diverse de carne, sardele și o pungă cu dulciuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost serviți, iar el a mâncat, deși foame nu-i era. A tăiat cu grijă mâncarea, observând atent cum pătrunde cuțitul În carnea fără pic de sânge. Din când În când Își atingea colțurile gurii cu șer vetul și Îi turna maică-sii apă cu gheață. E-așa de plăcut să ies cu tine la restaurant! Uneori mămica are nevoie să-ți arate cât de tare te iubește. Tu ai fost Întotdeauna favoritul meu. Fiul meu cel perfect. Îl ai și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să nu te faci praf după un pahar în asemenea condiții? Uneori, așa cum stătea prostit pe un scaun în mijlocul bucătăriei, se apleca să-i maseze fruntea, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dornic să alunge o asemenea posibilitate. (Nina râde și bate din palme, oho, ho, ho!) Iar dacă personajul nostru suferă de ceva, atunci numai de la mesele festive i se trage. Face și pe dracu în patru să fie invitat și toarnă în el, gospodărește, bucate de tot felul, mai cere și supliment, deșartă pahar după pahar, spune bancuri, uneori cântă romanțe sau ține mici discursuri sentimentale, bine cântărite, are o tehnică predilectă de a strecura mici elogii câtorva persoane de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în triumful lucidității. Numai așa poți să cunoști fericirea supremă, spuneau ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei, vocea cu inflexiuni plăcute, vibrante. Libertate spirituală, auzea pomenindu-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec, imperturbabil, concluzii. Nina amplifica comentariul, turna încă puțină mocirlă, se juca cu oamenii, cu vorbele. Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze ochii în fața unor străini. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se încovoia peste pânza de olandină, dar fața toată îi radia de zâmbet. Tatăl abia de-și mai făcea simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din bucata de lemn abia pusă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura lui acrită cu un fel de triumf răutăcios: na, mănâncă, îmbuibă-te, îi turna ea în pahar vinul, îl urmărea cum își tamponează buzele cu șervetul, cu un fel de superioritate, ca și cum totul așa s-ar fi cuvenit să fie. Ai văzut ce ți-a făcut fie-ta? părea să întrebe în loc de mulțumiri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Alexe fusese neutralizat, o putea întâlni pe stradă sau în societate fără să se mai simtă incomod. Orgoliul lui rănit se considera vindecat. Își luă rămas bun în grabă. Era tot cu gândul la ciorba aia de burtă. Spera că turnase mamă-sa destul oțet în ea. Într-o altă după amiază, Carmina revăzu un om cunoscut în casa familiei Alexe... Era Marcu, un inginer electronist. Fusese împodobit cu atâtea elogii de cei doi soți încât, dacă nu voiai să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cunosc niște rude îndepărtate ale persoanei în cauză, aflate în conflict cu eroul nostru...Așa se face că am aflat niște amănunte de-a dreptul inedite și picante. Bineînțeles, cu prima ocazie când am trecut pe la profesor i le-am turnat fără nici o ezitare, mi-am golit sacul, am mai aruncat și niște remarci personale și am așteptat reacția. Ei, bine, Alexe se înfurie când îl vede pe altul mai pornit decât el împotriva unui om și atunci se simte dator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o încerca un vag sentiment de recunoștință. Alexe vorbea calm, cu siguranța celui ce se știe foarte stăpân pe poziție, știa că în fața lui nu stă un rival, ci un receptacul lipsit de agresivitate, căruia era de ajuns să-i torni până la suficiență informații, el era obișnuit cu manevrele, obișnuit să atace pentru a se apăra, cu rapiditate, în așa fel încât să nu mai fie timp pentru clarificări, în fața Carminei se putea desfășura fără teama de a fi contrazis. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să-și mai toarne un pahar. Nu-i nimic, orice-ar fi se rezolvă, a liniștit-o el. Maman are relații peste tot. Și apoi nu-i obligatoriu să fim ochiți de poliție. A întrebat chelnerul dacă aveau alune și a rămas mirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un fâșâit domol, după care lichidul nu se învolbură, nu țâșni în sus, ci rămase cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși unul de altul paharele, și-au mai spus vorbe protocolare, și-au zâmbit, dar pe urmă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate într-un loc al lor, bine gândit, achiziționate meticulos de Sidonia. Doamna avocat se retrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tristețe. O studia pe Fana și prin ea îl vedea pe Ovidiu, erau asemănători la înfățișare, la suflet, își închipuia că, desigur, așa ar trebui să arate rasa superioară, cu părul de culoarea tutunului care albește foarte târziu, cu porii turnați într-o substanță mai dură, rezistentă la factori de tot felul, climatici, chimici, nervoși, cu creierul limpede, funcționând după o programare anume, fără să posede calitatea de a face concesii de dragul cuiva apropiat, imperturbabili în fața unui climat emotiv, lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
indiferent. Ia și mănâncă, ascultă-mă pe mine, toate au un început și un sfârșit. Sidonia luă un alt pește. Atunci o privi cu atenție pe Carmina. Era așa de schimbată, de palidă și ea care nici nu se controlase, turnase gaz peste foc. Te rog, mănâncă un pește, bea un pahar de vin. Te asigur că nu s-a sfârșit lumea. Aș vrea să cunosc și eu un bărbat care nu-și înșală nevasta, ca să mă uit la el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-ai chef sau ești beat, când noi te așteptam mahmuri fiind, serios? Mărește el ochii, și eu care credeam că ești o vacă, mov, zic, ha! Ia pizza, nu vreau, și îmi îndeasă pizza în gură și eu îi torn apă în cap și ne scufundăm în negrul ochilor de animale sălbatice. La o petrecere unde era și fosta lui iubită care se va da la Filosof de ziua mea, când eu voi primi cadou un bărbat, pe Filosof, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
case de țară despărțite printr-un zid comun, locuite probabil de lucrători agricoli și transformate, mai aproape de zilele noastre, într-o singură locuința, cu numeroase îmbunătățiri și modificări. Intrarea din fața este plasată de fapt într-o parte, unde s-a turnat și o alee cu pietriș, ca loc de parcare, iar fațadă lungă are ferestre acolo unde odinioară erau uși. Acestea dau spre o grădină plăcută privirii, lipsită de pretenții, cu o pajiște, arbuști și straturi de flori. În spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și șapte la suta hidrocarbonați, din care zaharurile reprezintă mai puțin de unu la sută. Și nu conține sare deloc. Bănuiesc că de-aia n-are nici un gust, conchise el, punându-și o porție de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]