3,106 matches
-
și a stat câteva ore cu Rahela, a spălat-o, i-a dat să mănânce bucățele de pâine înmuiate în miere și a convins-o să bea câteva picături dintr-o băutură roșie aromată. Inna a strecurat cuvinte secrete de ușurare și speranță în urechea Rahelei. I-a spus că nu-i va fi ușor să aibă copii, dar a prezis că într-o zi va purta în pântec băieți frumoși, care vor străluci ca stelele și-i vor păstra amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
intrat. Suflul greu al lui Laban era singurul zgomot. A aruncat o privire în cort și n-a întâlnit nici o pereche de ochi de femeie. Nimeni nu mișca și nu scotea un sunet. Până la urmă și cu un fel de ușurare a zis „Bah” și s-a îndreptat către o grămadă de pături. Rahela s-a ridicat de la locul ei de pe paie. Nu și-a plecat ochii când i s-a adresat tatălui ei. Nu, l-a privit drept în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimic, dar când a văzut-o pe Re-nefer, Nakht-re s-a ridicat în picioare s-o îmbrățișeze, iar hârtiile s-au împrăștiat peste tot. Când brațele lui au cuprins-o, Re-nefer a izbucnit în plâns - și nu erau lacrimi de ușurare sau de fericire ale unei femei care se bucura că se reîntâlnește cu familia, ci suspinele grele ale unei mame al cărei fiu fusese ucis în patul lui. A căzut în genunchi și a început să bocească, dând glas inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
diferit de fratele lui. În timp ce primul fusese gras și perfect, dar mort, acesta era plăpând, zbârcit, dar dotat cu niște plămâini de taur. Meryt a râs la auzul acestui sunet, iar camera a izbucnit în chicote, hohote și râsete de ușurare și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe. Dar Hatnuf nu ne auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
doar pentru ochii mei. Când mesagerul vizirului a venit la ușa noastră, așa cum știam că avea să vină într-o zi, am înghețat de frică la gândul că va trebui să plec pentru mai mult de o zi, dar, spre ușurarea mea, scrisoarea nu mă chema la palatul de pe malul de răsărit. Lui Iosif i se împlinise visul și i se născuse un al doilea fiu. Acesta venise atât de repede, că As-naat nu avusese timp să trimită după mine înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e treapta de la intrarea blocului nostru, și am fost atât de ușurat și de bucuros, că am și strigat, iată, am ajuns acasă, ajunsesem într-adevăr acasă, iar tata, de parcă nici nu mi-ar fi luat în seamă bucuria și ușurarea, continua să spună cum vaporul lui Amundsen, numit Gjoa, s-a întâlnit, după trei ani, în strâmtoarea Bering cu o balenieră din San Francisco, și cât de mult s-au bucurat că au reușit să descopere Trecătoarea de Nord-Vest, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul, era el într-adevăr, a strigat la mine să nu îndrăznesc să fug mai departe, că mă calcă, ci să mă bag imediat lângă el în mașină, că vrea să vorbească cu mine, iar eu am simțit o mare ușurare, ca o oboseală după cros, doar că asta era o oboseală ca o febră, a ținut doar o clipă, apoi am simțit că mi se face stomacul ghem, nu puteam să-mi închipui ce vrea bunicul de la mine, obișnuiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o șuviță de păr cu o unghie Îngrijit lăcuită. - Crede-mă, dacă fiica mea ar ști ceva despre moartea fratelui tău, mi-ar fi spus-o deja. Mie Îmi spune tot. Marie dădu din cap, sensibilă la imperceptibila expresie de ușurare care destinse brusc trăsăturile lui Chantal, care era convinsă că se afla În avantaj. După o pauză, tînăra polițistă se ridică. Încet. - Foarte bine, spuse ea pregătindu-se să pună bijuteria În buzunar. Mă voi mulțumi să-i Înapoiez brățara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe mătasea fustei, lăsînd-o o clipă pe soția lui Yves să se confrunte cu evidența afirmațiilor ei. Alte două lacrimi se rostogoliră, iar vocea cu timbru grav a lui Chantal, inexpresivă, fără să opună rezistență, Își făcu mărturisirea aproape cu ușurare. - Am auzit zgomot de voci, era aproape ora trei, au trecut la cîțiva metri de noi, fără să ne vadă... Yves Îl ocăra pe Gildas... - L-a amenințat? - Da, șopti ea concentrată asupra a ceea ce Își amintea. Zbiera că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
PM. Se Întreba pînă unde fuseseră În stare să meargă pentru a obține ce doreau. Senzația de dezgust pe care o simțise la jandarmerie Îi reveni. Deschise larg geamurile mașinii și trase În piept aerul răcoros, Încercînd să găsească o ușurare. Toată povestea asta o revolta, nu că ar fi fost mai șocantă decît tot ce Întîlnise pînă atunci la SRPJ la Brest, dar nu suporta ca În fiecare clipă personajele familiare din Lands’en să-i dezvăluie una cîte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luă Înainte. - E fratele ei. Și apoi, Marie n-ar face nimic Împotriva legii. Ia te uită! gîndi el, dar ținu remarca pentru sine. - Așteptați pînă ce pleacă ea și apoi dați-i drumul. - O să fie mulțumită, răspunse Annick cu ușurare. Lucas se Îndreptă spre biroul lui Morineau, pe care Îl rechiziționase Încă de la sosirea pe insulă, obligîndu-l pe sergent să-și Înjghebeze un sălaș provizoriu În biroul subordonaților săi, și, cu un gest sec din bărbie, Îi făcu semn Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe de el, agăță la nimereală ce izbuti să prindă și tînăra femeie ieși la suprafață alături de el, gîfÎind. Ușurarea pe care o simți fu atît de mare Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub picioare și, de Îndată ce se văzură În afara valurilor, se prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a-i da și ea un bobîrnac ginerelui. - Are dreptate, taci din gură. Ești mult prea amărît ca să-ți poți permite să critici pe cineva... Gwenaëlle, plicitisită, evadă la bucătărie. Îl sună Încă o dată pe Loïc și simți În sfîrșit ușurarea de a-i auzi glasul. - Unde ești? - Cu Marie... Am să-i spun totul... - Dacă faci asta, Înseamnă că s-a zis cu noi toți, Își pierdu cumpătul Gwen. - Mai bine deschide ochii, totul s-a sfîrșit deja. Ea percepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe o grămăjoară de nisip, accesorii bine cunoscute copiilor care participau pe vremuri la marile concursuri pe plajă organizate de Clubul Mickey. Înțelese atunci că avea să moară. Pe insula aceea de la capătul lumii. Și izbucni Într-un rîs deznădăjduit. Ușurarea lui Gwen deveni palpabilă cînd o recunoscu pe Marie În silueta proțăpită pe malul estuarului. Măsurînd-o din ochi pe tînăra polițistă, Încercă din nou să lanseze motorul. - Bujiile nu mai funcționează. Soțul tău trebuia să le schimbe În următorul weekend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sub controlul legii. De la sosirea lui În internat, izbutise să se facă temut. Știa că, fără ultimul bastion al legalității pe care Îl reprezenta, băieți ca Bruno ar fi fost supuși la cruzimi depășind orice limită. Bruno a repetat, cu ușurare, clasa a șasea. Pelé, Brasseur și Wilmart treceau Într-a șaptea și aveau să fie În alt dormitor. Din păcate, În urma directivelor date de minister după evenimentele din mai ’68, s-a decis reducerea posturilor de supraveghetori spre a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pare acum inevitabilă. Contrar tuturor previziunilor pesimiste, această dispariție se petrece În liniște, În ciuda câtorva acte de violență izolate, al căror număr scade În permanență. Suntem aproape surprinși să constatăm cu cât calm, cu câtă resemnare și poate cu ce ușurare secretă și-au acceptat oamenii propria dispariție. După ce am rupt cordonul ombilical care ne lega de umanitate, noi trăim. Din punctul de vedere al oamenilor, trăim o viață fericită; e drept că noi am fost capabili să Învingem forțele egoismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcut o greșeală. Am făcut o greșeală. Ce-o să mă fac ? Sunt încordată din cap până-n picioare, nu pot gândi limpede... Când, brusc, cuvintele de ieri ale lui Guy îmi răsună în minte și simt un val aproape dureros de ușurare. O greșeală nu e o greșeală decât dacă nu poate fi îndreptată. Da. Ideea e că pot foarte bine s-o îndrept. Încă mai pot să înregistrez împrumutul. Va fi cumplit de jenant. Va trebui să spun băncii ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți face probleme. Încerc să-mi controlez vocea. Îmi pare rău că te-am deranjat. — Stai ! strigă. Nu închide ! Ce-o să faci ? — Haide, mă, Guy. Reușesc să râd. De parcă ți-ar păsa. Închid telefonul, cuprinsă de un sentiment ciudat de ușurare. Totul s-a schimbat. Sau poate că nu. Poate că Guy a fost așa întotdeauna, dar eu nu mi-am dat seama. Mă uit în jos la ecranul minuscul al mobilului, respirând precipitat, uitându-mă cum trec secundele. Întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
au chef de el, pot să mă trimită la plimbare. Apuc tava strâns și lovesc tare cu colțul ei de ușă. Imposibil să nu fi auzit. După o clipă, se aude glasul lui Trish. — Intră ! Mă străbate un val de ușurare. E în regulă. Mă așteaptă. Știam eu. Răsucesc mânerul ușii în timp ce țin tava în echilibru lipind-o de ușă. Împing ușa și intru în cameră. Trish mă privește din pat, răsfirată pe perne, singură. Poartă o cămașă de noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uimire. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Dacă mă întrebați pe mine, asta-i numai vina filmului Rain Man. — Nu sunt autistă ! Spun. Doar că... doar că pur și simplu mă pricep la socoteli. Nu e mare lucru... Spre marea mea ușurare, se aude soneria și mă duc să deschid. În prag se află Nathaniel, puțin mai elegant decât de obicei, în jeanși cafenii și cămașă verde. — Bună, zic iute. Hai să mergem. Stai ! Eddie îmi blochează drumul. Domnișoară, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
țâșnesc cât pot de în vârful picioarelor spre seră, traversez rapid casa și urc scările. Când mă aflu în camera mea și ușa e închisă bine, mă prăbușesc pe pat, cu o dorință nebună de a râde de propria mea ușurare, de ridicolul și de stupiditatea absolută a situației. Apoi mă ridic și mă uit pe fereastră. Îi zăresc pe toți trei lângă heleșteu. Nathaniel le arată ceva cu un băț. Mă grăbesc în baie, dau dușul la maxim și stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ursuz. — Deci tu te ocupi de grădină. Guy se uită în jur. Foarte drăguț. Bravo ! Îl văd pe Nathaniel cum strânge instinctiv pumnul. Te rog nu-i da una, mă rog în gând cu putere. Nu-i da una... Spre ușurarea mea, o văd pe Iris intrând pe poartă și uitându-se la ziariști curioasă. — Uite ! Îi zic repede lui Nathaniel. Mama ta. O salut pe Iris cu o fluturare a mâinii. E îmbrăcată cu pantaloni de doc trei sferturi, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
secret... — Nu poate să centralizeze tot marketingul, spune Artemis, Încercînd să ridice glasul deasupra tuturor. — Unde-i Jack Harper ? spun, străduindu-mă să-mi iau un ton cît mai firesc. — A plecat, spune Nick, și mă străbate un val de ușurare. A plecat ! A plecat ! — Se mai Întoarce ? — Nu prea cred. Emma, mi-ai făcut și mie scrisorile alea ? Fiindcă sînt trei zile de cînd ți le-am dat să le faci... — Le fac imediat, spun și-i zîmbesc radioasă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper cu un surîs. Connor, ce-ar fi s-o iei tu Înainte ? Nu pot să fac asta. Pur și simplu, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Am citit mai demult un articol despre el În Newsweek și scria ca partenera lui de la ora aia era președinta de la Origin Software. Și mai zicea și că Înainte de ea a fost cu un supermodel. Mă străbate un val de ușurare. Știam că nu e homo. Evident, știam că nu e homo. Pe bune acum, oamenii ăștia chiar nu au nimic mai bun de făcut decît să se apuce să facă tot felul de speculații idioate despre oameni pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]