2,252 matches
-
mahări. Ce părere ai, Emma ? Abia pot vorbi. Sunt peste măsură de jenată. Nu-mi doresc decât să dispar sub pled și să nu mă mai vadă nimeni niciodată. — Domnule Harper ! ne Întrerupe o voce și trag aer În piept, ușurată. Ne uităm cu toții În direcția vocii și-l vedem pe Cyril aplecându-se stângaci spre Jack. Îmi cer mi de scuze că vă Întrerup, domnule, spune, aruncând priviri mirate spre familia mea, de parcă ar Încerca să Înțeleagă ce l-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
târziu, încât s-a văzut nevoit să accepte un loc de dormit pe coridoarele lor sinistre, cu miros de proaspăt zugrăvit, cu bocănituri de cizme, cu... Dimineața, tot Miliția a trebuit să-i plătească drumul înapoi spre București, mult mai ușurat, având în vedere că renunțase la bagaje... În parc o caut fără să-mi dau seama pe Tania. Dacă Ilie n-a fost de găsit atunci, relația mea de la Miliția din Costinești a rămas secretă peste ani. Pe coridorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aprobe ea toate cheltuielile. Și s‑a ținut de cuvânt. E foarte strictă. Câteodată sunt de‑a dreptul îngrozită la gândul că ar putea zice nu. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu prea ai de ales, nu? Exact, spun ușurată. Iau hârtia cu planul de la ea, o împăturesc și o bag în geantă. Ia ascultă, Bex, ce‑i asta? E nouă? zice brusc Suze. Deschide larg șifonierul și mă apucă tremuriciul. Se încruntă la haina mea cea nouă, absolut încătătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încet un surâs larg, și ochii încep să îi strălucească. — Ai foarte mare dreptate, zice și se îndreaptă spre mine, descheindu‑și nasturii și lăsând‑o să cadă pe podea. Nu știu ce‑o fi fost în capul meu. Slavă Domnului! mă gândesc ușurată, în clipa în care el începe să‑mi desfacă topul. E perfect. E exact ce... Ooo. Mmmmm. De fapt, chiar e foarte foarte bine. Patru La ora 8.30 a doua zi dimineață sunt încă în pat. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din iunie până acum? Zău, Suze, nu e cazul să te îngrijorezi. S‑o luăm de pildă... pe‑asta. Apuc un plic la întâmplare. Ce mi‑am cumpărat eu de la M&S în ultimul timp? Nimic. — Foarte bine, zice Suze, ușurată. Atunci înseamnă că factura asta e pentru... 0 lire, nu? — Categoric, spun, rupând plicul. Zero! Sau, mă rog, zece lire, acolo. Vreo pereche de chiloței, cine știe... Desfac hârtia și mă uit la ea. O clipă, rămân fără grai. — Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑mi scape un pic de sub control. Dar ideea e că înainte de asta mi‑am plătit toate datoriile. M‑am gândit că pot și eu, în fine, să mă răsfăț un pic! — Am înțeles. Deci mă înțelegeți, nu? Îi zâmbesc ușurată lui Suze, care îmi urează noroc, ridicându‑și degetul mare. Așa mai da. Dai un telefon scurt, exact ca în reclame și gata. Fără scrisori urâcioase, ori întrebări dubioase. Înțeleg perfect, spune Dawna. Ni se întâmplă tuturor, nu‑i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acum am început, trebuie să continuu. Trebuie să‑i spun adevărul. Îmi dau părul pe spate și respir adânc. — Puloverul ăsta, zic. Nu merge deloc cu vesta asta. — A, zice Tarquin, părând complet șocat. Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi‑l dau jos? Da. Ia stai, dă‑ți și vesta. El își dă ascultător vesta și puloverul jos - și e incredibil, arată mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că ăștia din Manhattan nu mănâncă pâine cu usturoi. — Și de băut? zice chelnerul. — Ăă... Arunc o privire asupra mesei. Nu știu. Un Sauvignon Blanc, poate? Voi ce vreți? Sună bine, spune Kent cu un zâmbet prietenesc, iar eu răsuflu ușurată. Pentru mine, doar niște sau Pellegrino, adaugă, arătând spre paharul său. — Și pentru mine la fel, spune Judd. Sau Pellegrino? Asta beau ei, Sau Pellegrino? Atunci și pentru mine tot niște apă, zic repede. Nu vreau vin! Era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o să știe niciodată. Ce ziceți de un compromis? Îmi epilați picioarele și sprâncenele și despre restul nu pomenim nimic. Dacă vreți, vă pot face un masaj în schimb, zice cosmeticiana. Ca să profitați de timpul pe care îl aveți. — Vedeți! zic ușurată. Perfect! Ușor epuizată, mă așez pe pat, iar cosmeticiana mă acoperă expert cu un prosop. — Deci doamna Sherman are un fiu? zice, dându‑mi părul spre spate. Da, spun ridicând privirea, șocată. Nu v‑a vorbit niciodată despre el? — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune Erin. Stă cu capul înclinat ușor într‑o parte și mijește ochii la reflexia mea din oglindă. Mă gândesc că, totuși, parcă ar arăta mai bine cu o fustă până la genunchi. — Ca cea despre care v‑am spus! zic ușurată. E la etajul șapte, chiar lângă... — Se poate, spune cu un surâs. Dar mă gândesc și la alte variante... — Sau cea de la Dolce & Gabanna, de la etajul trei, adaug. M‑am uitat mai devreme la ea. Sau cele de la DKNY. — DNKY
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi spuneau că o să fac senzație. Iar eu n‑am avut nici cea mai mică idee că nu e chiar așa. Am crezut totul. Apoi, în cele din urmă, aud ușa deschizându‑se. Aproape că mi se face rău de ușurată ce sunt. Simt o dorință disperată de a mă arunca în brațele lui Luke, de a izbucni în lacrimi și de a‑l auzi spunându‑mi că totul e bine. Însă în clipa în care intră, simt că mă strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și Domnului Zhao, niște nume de contact în Shanghai. Au fost îndeajuns de amabili să-mi dea un nume, un bărbat pe care-l cheamă Shi, un producător de film originar din Shan-dong. Yu Shan mi-a urat noroc. Părea ușurată că mă vede plecând. Nu mi-a spus că fratele ei era pe cale de a se căsători. După ce m-a părăsit, Yu Qiwei nu mi-a mai scris niciodată. Nici măcar un cuvânt. A fost ca și cum nu fuseserăm nicicând iubiți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o privire care spune Păstrează-ți calmul și apoi se furișează de pe locul lui. După un scurt răstimp, se întoarce. Îmi dă un bilețel: „Mao e pe drum.” Înainte să apuc să-i spun lui Kang Sheng cât sunt de ușurată, Mao apare lângă cortină. Aplaudând, își face loc pe scenă. Este recunoscut imediat. Mulțimea e în fierbere: Trăiască tovarășul președinte Mao! Îmi țin răsuflarea și strig cu mulțimea. Mao nu spune nimic. Nici măcar nu încetinește pasul. Merge și bate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se ridică să Îi aducă o scrumieră și pe urmă, oftând, ușurat, scoate și el pachetul lui de țigări și Îl trântește, victorios, pe masă. * — ...Dar vă puteți imagina, dragii mei, ce Înseamnă să stai ore Întregi, Înțelegeți? Ore Întregi, Într-un aeroport, fără să ai habar de ce? Mi-au trecut atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
camarazii cântând Heidemarie. Poate nici Klara nu a vrut să dea Germaniei Încă un soldat, ca fată-mamă, așa cum spunea, ci doar Își pierduse răbdarea pentru că Hermann nu venise În permisie, la vârsta ta de acum ai putea să Înțelegi ce ușurată de grijile casei s-a simțit după ce patronul șchiop al cofetăriei a Început să vă umple casa cu alimente la negru și pachete de prăjituri. Poate Klara n-a mai vrut să coboare În adăpost din capătul de la Bergstrasse pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întors, mintea Îți fuge mereu În altă parte. Acolo... Susțin În continuare că această călătorie prea târzie a fost un șoc periculos, ți-amintești doar cât am insistat, până și În drumul spre aeroport, să n-o faci... Christa respiră ușurată. Acum, la curbă, o să se vadă imensa ceașcă de cafea, proiectată pe cerul intens albastru, cu stele aprinzându-se În jurul panoului publicitar. Lavazza. Literele roșii cu acoladă aurie. Plinul, mai Întâi. Și, pe urmă, el o decaf, ea un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vorbind despre marele și puternicul împărat al Franței, îl numea le petit-gris sau chiar le petit Nap. O văzu revenind cu unul dintre platouri, pe care îl așeză între ei, pe canapea, invitându-l din ochi să servească. Și respiră ușurat. În general, rolul de gazdă îi dădea dureri de cap. Ea, însă, îl preluase cu cea mai mare naturalețe. ― Am auzit câte ceva despre un boier... Fil... Filipescu, da?... Cu siguranță, știți mult mai multe amănunte legate de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
discuție din care ceilalți erau cu totul excluși, pentru că se întrețineau în limba rusă. Fără să știe, tânărul Iancu fusese la un pas de a da peste cap un aranjament bine pus la punct. Și ar fi fost păcat! oftă ușurat Dante Negro, instalându-se, cu carnetul lui de desen pe genunchi, într-un separeu alăturat, de unde putea auzi și vedea, la nevoie, fără să atragă atenția nimănui. PAGINĂ NOUĂ 7 Ledoulx se plictisea. Stătea pe scaunul de la birou, avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o bârfă subțire... Teatru, muzică... Știi și tu, nu există aici. De aceea, cred că nu te vei mai opune unei dorințe atât de minore și vei vorbi cât de curând cu acel pictor... A, da, Dante Negro! Ledoulx respiră ușurat. Nu suporta scenele și era fericit că scăpase, da, scăpase doar cu un portret care - știa el bine de ce - nu-l va costa nimic. Simți chiar un fel de înduioșare față de soția lui. Se dovedise neașteptat de tolerantă. Oare mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
singură apăsare a lamei cuțitului, apoi îl împinse, până când îl văzu rostogolindu-se în farfurioara pentru resturi și zâmbi, cu totul mulțumit de sine. Terminase și cu Ciciagov. Privi cele două capete alăturate și, pentru prima oară, respiră cu adevărat ușurat. De acum se putea ocupa liniștit de acel lider mărunțel și efeminat, complexat de aceste neajunsuri și dorind să se dea mare și tare atacând nesfârșita întindere de stepe, munți, pustiuri, câmpii, fluvii, tundre și taigale, numită Rusia. Oare Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu una nouă. Ucenicii lustruiseră toată lemnăria, de la picioarele scaunelor până la tocurile ușilor. Dincolo de zidurile hanului, însă, pe străzi și în casele lor, locuitorii orașului nu prea înțelegeau ce li se pregătea. Nu cunoșteau ce anume hotărâseră părțile. Unii respirau ușurați. Încetau, în sfârșit, suferințele și lipsurile generate de război. Puteau spera la vremuri mai bune. Alții se scărpinau a pagubă în cap. Regretau imensele profituri din comerțul cu armata rusă. Chiar și femeile tinere aveau ceva probleme. Oftau adânc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și cât. Totul sub înalta oblăduire a marelui vizir. Important era că se salvase restul. O pace ușor nefavorabilă, desigur, dar ea salvase Imperiul Otoman de un război mult prea costisitor. Sultanul și toți ceilalți ar fi trebuit să respire ușurați. De aceea, nu înțelegea zâmbetul lui Galib și nici toate acele șoapte grăbite surprinse între colegii turci, urmate de o tăcere suspectă. Se gândea apoi și la cei care plecau sau plecaseră deja. Omul lui de încredere, Apostolache Stimo, pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se învârti, încercând să scape de mirosul care emana din pielea folosită de tapițer. Ce animal respingător! Pha!... Sări mai sus, se adună colac pe marele birou consular și adormi imediat. Ajuns, în sfârșit, în lumea viselor plăcute, Bichon oftă ușurat și porni în căutarea altor căței. Destul de curând, nimeri într-o haită de semeni gălăgioși, dornici de o mare zbenguială. Tot sărind și alergând, căzu într-un strat de levănțică. Mirosea cu adevărat câinește! A o mie de oase îngropate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu vede cum s-ar putea întâmpla asta. A zis că, după părerea ei, sunt o persoană obsedată de sine și superficială. În mod convenabil, Julia a scos partea cu „plicticoasă“. —A! Și cu asta ați terminat? Bărbatul părea aproape ușurat. —James! Julia îi relatase felul în care îi fusese împroșcat caracterul pentru că voia ca bărbatul să fie indignat în numele ei. —Deborah m-a făcut obsedată de sine și superficială. Nu ți se pare că treaba asta nu e în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mi-a spus. Cred că sunt mai multe șanse ca Israelul și Palestina să se piardă, mână în mână, înspre un apus de soare aninat la orizont, decât să ne vezi pe noi două prietene. —A! James părea ușor mai ușurat. — Deci n-o s-o mai inviți și altă dată la masă? —Ei, nu știu... Julia s-a ridicat și a început să strângă farfuriile. Cred că s-ar putea s-o invit la petrecerea de ziua mea. Numai ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]