2,409 matches
-
prin crânguri, atent la pericole, abia dacă exista, apoi, deodată, își făcea apariția: traversa cărarea fulgerător, trebuia să apeși trăgaciul ca, în sfârșit, să-l poți vedea, să-l poți atinge. Uneori, iepurele se rostogolea printre frunzele uscate, trăznit. O dată ucis, nu mai era chiar el însuși, dar, chiar și așa, te surprindea căldura și, mai ales, greutatea lui. Când îl țineai pe brațe, grația, viteza, șiretlicurile, teama lui de oameni nu mai erau, dintr-o dată, decât greutate. Imediat ce îl puneai
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu stă într-o coamă și într-un răget) pare supraestimată. Adept al legii minimului efort, lăsând în grija femelelor vânătoarea și urmărirea prăzii pe sub soarele încins, având doar îndrăzneala de a se înfrupta primul din prada proaspăt doborâtă și ucisă, leul se impune numai în captivitate (atunci când se învârte în cușcă). Om "Mândru ca un om" ( Fier comme un homme): pleonasm, tautologie. BIBLIOGRAFIE SUMARĂ BATAILLE, Georges, Oeuvres complètes, vol. IX, Paris, Gallimard, 1979. Oeuvres complètes, vol. XII, Paris, Gallimard, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
col. 257-258; aceeași idee o expune Sfântul Ioan și mai încolo, când spune: Ucigașul ucide numai trupul, pe când cel care predică spre a face plăcere ucide sufletul, că îi împinge la păcat pe ascultătorii săi. Ucigașul îl dă pe cel ucis morții acesteia de aici; predicatorul, însă, care predică spre a plăcea, ucide sufletul și-l dă unei osânde și pedepse fără de moarte. (P. G., L, col. 656.) footnote>. Astfel, după ce le vorbește despre diferite păcate, pe care el le observase
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne apar într-o dublă situație tragică. Ei au revelația că moartea îi răpune mai înainte ca destinul lor să fie împlinit; tatăl îl avertizează pe Hamlet că a fost "Trimis cu catastiful ne-ncheiat", după cum personajul lui Camil, mult apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vieți ce includea și moartea rituală a scenaristului. Ce a avut loc in vivo pe 2 noiembrie 1975, în noaptea dinspre Ziua Sfinților și Ziua Morților, pe plaja de la Ostia, unde Tibrul sfârșește în mare. Acolo Pasolini s-a lăsat ucis, ca vrednică victimă jertfelnică (hostia) pe altarul propriilor obsesii. Mitul corpului masacrat devine formă, structură, organizare și transcedere a umanului, iar corpusul textelor, formă de transcedere a romanului. Artistul se odihnește acum în cimitirul localității friulane Casarsa; adevărul e că
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cerebrală; este găsit în cele din urmă de Cristiano și dus la spital în comă. Același Cristiano va căra în furgonetă cadavrul Fabianei, după care îl va arunca în râu, spre a elimina orice legătură între tatăl său și fata ucisă. Brânzilă plecase călare pe preistorica sa motoretă, nu înainte de a face un cinic bilanț al situației: "A murit pentru mine, Dumnezeu voia pe cineva pentru moartea Ramonei și Rino s-a sacrificat. O să-l găsească și o să creadă că el
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
încrede în străini, lăsându-se pradă unor gazde, par hazard, atinse de o gravă psihopatie cu episoade criminale. Pentru personajul Colin, un tânăr de o frumusețe desăvârșită, pericolul a fost mortal. Dacă în romanul lui McEwan frumusețea aproape nepământească este ucisă, cea întrupată de băiatul polonez Tadzio din "Moarte la Veneția" se salvează, cel ce moare fiind urmăritorul său, estetul Gustav vo Aschenbach, extenuat de însăși lunga, voluptuoasa și nicicând împlinita lui năzuință. Colin și Mary își trăiesc ritualul de amanți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-i lui Jean Ange că el este singura lege peste Coran, un supraom ce va rămâne în memoria colectivă a lumii. Un ultim gest tipic pentru sângerosul tiran este decapitarea megaducelui Notaras, care înainte de a-și vedea cei doi fii uciși (o scenă ce amintește de patimile domnitorului român Constantin Brâncoveanu) are răgazul să se căiască pentru opțiunea sa pro-otomană și să se încredințeze Dumnezeului Judecății. Inspirat de faimosul motiv baroc al măreției și decadenței, dar și de biblicul vanitas vanitatum
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de la noi/ amprenta morții" (Mai crezi). Celălalt nume al anonimatului este, firește, mediocritatea acoperită de scoria groasă a ridicolului: "ridicolul/ eternul cadou/ pe care ni-l facem/ reciproc/ într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu...). A nu se înțelege însă că acest gen de sentință versificată se schimbă, vreodată, total în rechizitoriu adus acestei exteriorități inferioare. Retras într-o singurătate orgolioasă, care îi mediază relevarea adevăratei identități ("singurătatea/ mă conduce cu eleganță/ spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însingurata și desișul ( Infinitul). Declarația lui Quasimodo continuă astfel: un desiș ce închide străvechi civilizații și necropole și cariere de piatră și telamoni zdrobiți în iarbă, și mine de sare și sulf și femei ce își plâng de veacuri fiii uciși și manii înfrânate sau dezlănțuite, fugari de dragoste sau de justiție. Insula, spațiu intim al primilor ani de viață, exercita o fascinație constantă asupra poetului, prin urmare nu surprinde faptul că tensiunea lirica a multor versuri, din ambele perioade de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cercetarea lor amănunțită, în întreaga casă, sugerează nevinovăția soțului părăsit abrupt de consoartă. Totuși, o mică greșeală duce, în final, la prăbușirea întregului edificiu. Încrezător în propria eficiență, povestitorul amin-tește deliberat cea mai riscantă dintre ipoteze: eventuala zidire a soției ucise. Oamenii legii sînt invitați să lovească pereții pivniței pentru a se convinge de autenticitatea granitului lor. Un țipăt lugubru se aude dinăuntrul unuia, la această neașteptată provocare. El aparține pisicii (dispărute subit după incident), martor și deconspirator al crimei, supraviețuind
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o sugestie destul de evidentă, căpitanului sud-american ocazia de a sari în barca sa pentru vînat balene. Cereno nu ezită și, deși rănit de Babo pe neașteptate, ajunge alături de oamenii lui Delano, strigînd dramatic (înainte de a leșina din nou): "Prietenul meu ucis și neîngropat!" Aluzia este la Aranda, al cărui schelet devine astfel cheia rezolvării întregului mister. Vasul lui Don Benito nu a intrat în derivă din cauza furtunilor și a epidemiilor, ci datorită răscoalei sclavilor negri (conduși de Babo). Aceștia pun stăpînire
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe o "texistență" de tip cărtărescian. "Texistența" oferă independență spațiului ficțional. În romanul scris de Haruki Murakami, Autorul (cel creionat atît de plastic, la sfîrșitul anilor șaizeci, de Roland Barthes) transpus în tipologia unui charismatic Lider de sectă religioasă moare (ucis chiar de unul dintre protagoniști Aomame!), lăsîndu-și "opera" într-o stare de deplină auto nomie. Creația (literară) este, în limbajul parabolic al cărții și în arhitectura semiotică imaginată de prozator, aidoma unui organism viu, cu funcții, instincte, impulsuri și nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întregului text. Aflînd că Margot a revenit în apartamentul comun pentru a-și lua niște lucruri, Albinus se duce să o împuște, mai mult adulmecînd obiectele decît văzîndu-le. Într-o scurtă luptă cu Margot, este deposedat de revolver și, ulterior, ucis. Moartea violentă a lui Albinus este o necesitate absolută a destinului său. Subjugat impulsurilor vulcanice irepresibile, protagonistul nu poate ieși din scenă decît abrupt și neconcesiv. Orb precum eroii decrepiți ai lui Shakespeare -, el nu mai are șansa vreunei reabilitări
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de țara de-afară,// Ofer de bună voie un vis numai al meu,/ Știind că nu se poate să răscolești prin vise,/ Ce nu-ți sunt la-ndemână și să nu vrei și tu,/ Să le mai vezi altfel decât ucise.// Iau zâmbetul complice al celui ce-l primește,/ Un semn de bun venit, în lumea de afară,/ Colind un timp prin țara de care mi-a fost dor,/ Și mă întorc, plângând, în propria mea țară" (Exil). După cum se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cartea cu același titlu de Dimitrie Cantemir. SOROHAN, Elvira. Japonia din noi. În: Cultura (București), 2, 29 iun. 2006, nr. 28, p. 29. Despre volumul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit de Florina Ilis. SOROHAN, Elvira. Jurnalul altui "albatros ucis". În: Convorbiri literare, 140, sept. 2006, nr. 9, p. 16-18. Despre volumul Carnete maro de Aurel Dumitrașcu. SOROHAN, Elvira. La Călinescu lucrurile vorbesc. În: Convorbiri literare, 140, iul. 2006, nr. 7, p. 22-23. SOROHAN, Elvira. O Spanie spirituală. În: România
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tuturor membrilor săi. Controlat de societate, șeful nu este stăpînul, ci servitorul ei. Șeful, explică Clastres, este un "funcționar". Dacă începe să vrea să fie "șef" dacă dorința de prestigiu se transformă în sete de putere este părăsit, alungat, chiar ucis. În acest tip de lume, riturile de trecere către vîrsta adultă sunt însoțite în mod frecvent de scarificări, de găuri în trup, de țepușe înfipte în răni sau chiar de arderi. De ce să provoci atîta suferință, care e rostul torturii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la fel de teribil ca al celorlalți boieri: "Ticălosul [...] căzu în brațele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăți". Aceeași mișcare de telescopare paralelă ni-l prezintă pe Lăpușneanu dând porunci precise: el "pusă să răteze capetele ucișilor și trupurile le aruncă pe fereastră". Sadismul nu se poate împlini decât într-o arhitectură, atent ierarhizată, a macabrului, executată cu măiestria unui Tamerlan: "După aceea, luând capetele, le așăză în mijlocul mesii pe încet și cu rânduială, puind pe ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Băncilă). Numai că, aici, nu detaliul realist este important, ci tensiunea care derivă din gest deplasare de accente, sesizată și de Anton Coman (Petru Comarnescu), ca inadecvare între teme și procedee, specifică picturii simboliste. În Recunoașterea (1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape maternă, acest cap este îmbrățișat cu delicatețe. Salomeea apare ca o soră care-și plânge fratele ucis, sau ca o femeie care-și jelește soțul sau iubitul mort. Chipul Salomeei a fost înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ziaristului, articolul prezintă o perspectivă negativă, unilaterală asupra vlahilor transilvăneni, influențată probabil de gazdele lui Stephen, o familie de unguri. Aceștia vorbeau din punctul de vedere al unor oameni care își pierduseră doi membri ai familiei în Revoluția din 1848, uciși, după câte se pare, de valahi. Resentimentele lor nu sunt îndreptate doar împotriva valahilor și a inferiorității lor față de unguri, dar și împotriva austriecilor, pe care îi prezintă ca pe niște asupritori fără inimă. Leslie Stephen descrie foarte detaliat locurile
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sugestiva 209. Această amintește de figurile baroce, sculptate în metale rare, precum aurul, si împodobite cu pietre prețioase, care servesc la identificarea supremului idol fals, incarnare a egoismului. Damon crede că Heruvimul Ocrotitor "este greșeală finală, ultimul dușman care trebui ucis" (1988, p. 93), "dogmele false ale Bisericii Militante" (1988, p. 94). Interpretarea sugerată de el vizează tradiția biblică inițiată de profetul Iezechiel, care utilizează aceeași formulă pentru a-l denunță pe prințul Tirului (Damon, 1988, p. 93)210. În interpretarea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la adresa sa și chiar îndrăznește să intervină pe lângă soțul ei pentru a stopa lungul șir de crime nejustificate. Dar nu i se promite decât „un leac de frică”, care va fi reprezentat de înfiorătoarea piramidă de capete ale altor boieri uciși, cu deosebit sânge rece, chiar în incinta palatului domnesc, la un ospăț. Romanticii au cultivat cu precădere antitezele, iar dacă Lăpușneanu este imaginea tiranului sângeros, doamna Ruxanda păstrează în ea ceva angelic, delicat. Cu toate acestea, în calitate de mamă reușește, pentru
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
-i garantează aceluia care se atinge de el că nu va cădea și el victimă a capcanelor lui. Dar înseamnă un risc frumos la care se expune"217. Tragedia reașază mereu spiritul uman în fața răului nejustificabil. Nimic nu justifică fericirile ucise, libertățile zdrobite sau triumful macabru al violenței. Dacă tragedia greacă ne-a dăruit arhetipuri eterne ca Agamemnon, Ajax sau Oedip, "marele inocent pedepsit", odată cu creștinismul, tragicul se mută în sfera valorilor, devine un tragic de tip cartezian. Locul Destinului din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se poate ivi licărirea de chihlimbar. Menită a ți înflori ființa, sperând. Să-ncătușăm suferința și să-mbrățLșăm amintirea gândului senin. Dorul, sete neostoită, își va așterne covor mângâios peste toată firea. în timp, așterne-se-va tăcerea - „umbra unor strigăte ucise” (Octavian Paler) și între cele două surori va curge noaptea marilor așteptări. „Chemarea”, posibil, s-ar putea împlini, pentru a „ține în palmă sufletul” mult iubit, pentru a-l reîntâlni, „pentru o clipă ca-ntr-un ținut de vis” și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]