5,770 matches
-
ascultăm cu sufletul. Căci muzica asta e izvorâtă din suferință, e spusă cu jele și grăiește fiecăruia în parte și nouă împreună. E un suspin venit de departe, transmis de Năstăsiè băiatului ei, Grigorel. Maestrul Leșe a „cântat pe multe uliți”. Căci, așa cum singur spune, dacă a văzut că mama și tatăl îi spun că știe hori, atunci a cântat de l-a auzit tot satul. De acolo a mers să cânte și prin alte sate. De acolo la oraș. În
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
ei se-ntinde salcie galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul slut. Aripa de guguștuc Pașii îmi aleargă pe ulița aburului de toamnă, Tăcere, nu se aude pe nicăieri sorbitul paharului întins de-o Doamnă, sunt împins ca o remorcă cu proțapul frânt în accidentul pe autostrada numelui de ieri. Azi sunt altul, nu mă salută cunoscutul, Își aduce aminte
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352653_a_353982]
-
la țară în Dobrogea, când am revenit în mediul în care am crescut și m-am format ca intelectual, mi-ar veni greu să plec, să reiau viața de profesor de țară, să trăiesc în praful de acolo, sau pe ulițele desfundate când plouă. A fost o experiență frumoasă într-un fel, romantică, acolo te-am cunoscut și pe tine, dar nu mai am chef să o repet. Nu ai nici o perspectivă, asta este principalul motiv. Aș rămâne un simplu profesor
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului Peste două zile îi făcu o vizită surorii sale ce locuia într-un sat ce pe vremuri fusese unul din principalele sale puncte de lucru. În drumul spre casa surorii lui, pe ulițile satului se întâlni cu unii săteni ce îi cunoștea și stătu câte puțin de vorbă aproape cu fiecare. Contemplând toată acea lume a satului ce îi era atât de cunoscută, și unde altădată se simțise atât de bine în mijlocul acelor
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352705_a_354034]
-
vară fierbinte.Inceput de august 2012...Că, de altfel în fiecare dimineață, si acum, am scos la plimbare drăgălașul meu pechinez,bodyguardul meu ,Tigrut,’’suflețelul meu’’, cum îl alint, care nu concepe să se ușureze în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
Inceput de august 2012...Că, de altfel în fiecare dimineață, si acum, am scos la plimbare drăgălașul meu pechinez,bodyguardul meu ,Tigrut,’’suflețelul meu’’, cum îl alint, care nu concepe să se ușureze în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am spus în gând, știind că în perioada copilăriei mele, la ore matinale ale zilelor de vară, primăvara ,și până toamnă târziu, ulițele satului forfoteau de oameni ,animale ,atelaje ,tractoare cu remorci și mașini de dimensiuni mari,în special camioane...Cultivau și întrețineau terenurile, apoi culegeau și depozitau recoltele.Bineanteles, în funcție de anotimp. Știu, atunci se exagera , muncind aiurea ,zi lumină , dar acum se
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
plătit, o „hevra” mai simpatică și, bineînțeles, posibilitatea de a intra în proprietatea unui cartonaș verde. care să le dea dreptul de ședere legală. Deci, cum e cu dorul? O băbuță săracă din Nehoiu, simțindu-se legată de țara și ulița sa își ia în valiza ei prăpădită o piatră de râu, ca semn de loialitate față de pământul natal, pleacă în America și se întoarce, cu aceeași valiză și aceeași piatră, fericită că și-a putut vedea fata, dar și pentru că
CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354088_a_355417]
-
pe actori. Unul dintre ei a fost Ștefan Ciubotărașu. Odată, la o filmare pentru „Amintiri din copilărie”, în mahalaua Țicăului, marele actor s-a machiat, apoi a mers în cimitir la mormântul lui Ion Creangă. Ieșind de acolo a trecut ulița, la o cârciumă, unde a dat băutură de pomană pentru sufletul povestitorului humuleștean și, desigur, și-a dat sieși. Într-un târziu Ciubotărașu a revenit la bojdeucă adus de câtre șofer și urmat de alaiul unei liote de copii. Actorul
ELISABETA BOSTAN. CORIFEU BUHUŞEAN AL CINEMATOGRAFIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354128_a_355457]
-
unde le-a dat încredere scriitorilor si publiciștilor români, mai puțin cunoscuți, în valoarea lor creatoare. Pe Oamenii Mari, cei care au rămas modelele neamului îi numea „Înțelepții secreți ai nației”: „Școala lor era altundeva. Ei erau ca Socrate «pe uliță», în biblioteci, la Academie, într-o Academie care avea marile grădini de Lyceum; așa îmi apar acum, din perspectiva memoriei care transfigurează și explică, marile grădini în care îi întâlneam... Și am încredințare ca trăim într-o lume ce ne
O CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354153_a_355482]
-
să ia în stăpânire terenul și să-l ocupe cu holde, ori vile slute și sfidătoare...! Prin locurile-acestea, la Dealu Perjului mai exact, s-a născut actrița Maria Ploae. Pe aici a copilărit, și s-a jucat de-a lungul ulițelor satului, ca toți copii, a zburdat pe răzoare, dar a și muncit, de mică, la prășit, secerat, cules, la tot ce se lucra în sat căci așa era rostul țăranului cinstit: să deprindă copiii cu munca pentru a trăi simplu
MARIA PLOAE. ARTISTĂ REVENDICATĂ ÎN IUBIRE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354549_a_355878]
-
Apostolul fără pereche al lui Hristos, în marele Apostol Pavel. La acest mare ceas pentru creștinătate, cel dintâi slujitor dintre oameni, spre care S-a îndreptat Mântuitorul, în vedenie, a fost Sfântul Anania, căruia i-a poruncit să meargă pe ulița <> să caute pe un oarecare Saul, care se roagă orb, în casa lui Iuda, și-l așteaptă. Și îndată Anania, sculându-se, a mers la Saul și punându-și pe el mâinile i-a zis: <>. Și îndată Saul a văzut
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
și ei, pentru că primesc și ei pomeni, de la ăia bogați sau de la oameni miloși, pomeni pe care le împart lor, oamenilor străzii... A aflat că așa li se spune: oameni ai străzii... De parcă vrea vreunul să bântuie ca strigoiul pe uliță... De parcă strada e mă-sa sau ta-su... Stau pe stradă, pentru că nu au unde se duce! Nu-i vrea nimeni. Nici ăștia cu Samul lor. Le vorbește frumos, îi aburește cu ce pot sau cu ce vor și atât
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
de 26 Decembrie, la ora 17, asistăm la deschiderea Pârtiei Clăbucet din Predeal. Soarele creionează pe cer pete de culoare portocaliu-roșcat. Deschiderea pârtiei are loc, chiar dacă zăpada este insuficientă. Copii cu săniile dau viață pârtiei, amintindu-ne de „Iarna pe uliță” a lui George Coșbuc. Pe o scenă în aer liber are loc un spectacol al iernii, al zăpezii și al tinereții. Acesta a început cu intonarea de către un grup de tineri a Imnului Predealului, „Shift - La Predeal”: „Ai vacanță sau
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
făcea parte din ființa sa... îl năpădea căldura, privind mânzul cum alerga liber pe lângă maică sa. Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului au încetinit ritmul sus pe deal, așa se apropiau de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară într-un ritm încetinit se apropiau de sat, vroiau să guste din belșug, din liniștea locului, din zumzetul
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
s-a urcat repede și a rugat-o: - Să alergi mai încet. Așa ca la început, Bătrâna mea dragă. Animalul a nechezat ștrengărește, ca semn de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați. Tudorel era cuminte. Nu făcea cu mâna, așa cum ar fi dorit prima oară, nu lăsa coama din mâinile strânse pe ea și nici privirea nu o lua de pe firul drumului. Aproape de
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
scormonitor în publicitate, Doar îndemnul mă face să înțeleg saltul Până în cuvintele cu săgeți împănate. Mă întorc de unde n-am plectat Și dorul mă doruiește ca un glonț pe țeavă Gata s-o ia razna la tine-n sat Cum ulița alunecă sub roți ca o lavă. E suficient ce n-ar ajunge și nu vine Urechea ce n-aude și ochiul ce nu vede, Dorul mă impinge să vin către tine Dar am rătăcit drumul ce în mine se pierde
E SUFICIENT SÂNGE PENTRU ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357170_a_358499]
-
nu poate fi oprită, imediat s-a dus vestea peste tot. Tetea Ion a lui Irimie, care nu scăpa nicio ocazie să facă glume pe seama altora, după întâmplarea cu mămaliga și acul, întâlnindu-l pe Nicolae a lui Horduc pe uliță, i-a spus râzând în batjocură: Bine măi, nea Nicolae, știu că ai fost în America, știu și că ești zgârcit, dar chiar așa, să mănânci ace? Obiceiuri, tradiții și...neuitare! Multe am vorbit în acea zi cu Dumitru Sinu
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
fiului plecat în Afganistan. Vorbise cu el prin telemobil și îi spusese că vine în permisie peste două zile. Azi se împlinea această perioadă. Lucra și din când în când se uita spre poartă. Poate vine, gândea. Mai trecea pe uliță câte o muiere sau un sătean spre centrul comunei. De când îi murise tovarășa de viață, toată speranța și dragostea se răsfrângea asupra feciorului. Pe el îl avea, și nepotul Constantin, profesor de ziaristică în București. Fiul nostru acolo, departe, să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
Tina, „să-l omor” pe Dorel în Afganistan? Mă îndoiesc... Îmi pare rău de bătrânul Marin că prea l-am făcut să-l aștepte cu dragoste. -Nu-l omorî! Să scrii că el se întoarce spre seară în bucuria copiilor de pe uliță. Stând pe cărămidă, îmi imaginam întoarcerea lui Dorel. Eram nerăbdător să revin acasă la calculatorul meu și să continuu acest episod întrerupt. -Să ne întoarcem draga mea. După amiază vine și Constantin. Apucăm a mânca și apoi sunt nerăbdător să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
până acum bine ascunse în sufletul meu și din care îmi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjîind agitat pe la ferestre, viscolind zăpada în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea ca un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
în curte și îl urmăream cu privirea. Tataie trecea pe lângă mine fără să mă vadă, era nervos și nu știam de ce. A luat gălețile și a plecat la fântână, care era la patru sau cinci case mai sus, în colțul uliții care ducea spre gârlă. Toți țăranii se grăbeau înainte să se întunece. Într-un târziu, cum nu mai venea, mamaie m-a trimis după el. Am ieșit în drum, era întuneric și îmi era frică de broaștele care săreau seara
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
nu mor... Mi-e dor de tot ce-n urmă am lăsat: De freamătul copacilor din vale, De doinele ce-adesea pe-nserat Le îngânau femeile , cu jale... Mi-e dor de tropotul copitelor de cai Ce alergau pe-a satului ulițe, De zilele când că un evantai Răcoarea adia fugara prin cosite... Mi-e dor...atâtea gânduri călătoare Brăzdează inima-mi plină de dor, Si de vre-odata cad în contemplare Ma-nvaluie un sentiment covârșitor.... Referință Bibliografica: Mi-e Dor / Ana Georgescu
MI-E DOR de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357229_a_358558]
-
până acum bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
până acum bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă.Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]