1,424 matches
-
aruncase dezastrul cu tehnologia de la Jugomax? Făcuseră datorii peste datorii pentru casa cea mare, cumpărată din bani ipotetici care nu se materializaseră niciodată. În acele zile groaznice, stăteau în restaurantul lor preferat, împărtășindu-și șocul cu mulți alți oameni la fel de uluiți ca și ei de ceea ce li se întâmplase. Dar Nieve găsise soluția de una singură, punând mâna pe o slujbă în afara acestei industrii informatice și întorcând astfel situația în favoarea lor. În tot acest răstimp, reușise să rămână optimistă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe ceafă. Deschise ochii și-și dădu seama că Neil o privea drept în ochi. Și își dădu seama că și el își aducea aminte. Așteptă să îl audă spunând răspunsul corect. —Sos, spuse el. Darcey se uită la el uluită. — Îmi pare rău, zise Anna în dezamăgirea generală de la Masa 6. Răspunsul corect e cratiță. Neil dădu din umeri. —Darcey. Dacă răspunzi, victoria e a celor de la Masa 9: ce înseamnă hipocaust? Privirile ei se întoarseră spre Neil. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
încă foarte convinsă. Absolut deloc, zise Darcey. Totuși, spuse ea ca să fie sigură că schimbă subiectul, ceea ce mă deranjează e prostia pe care am făcut-o acceptând invitația la nunta lui Nieve Stapleton. —Cee? Amândouă se uitară la ea complet uluite. Darcey era și ea uluită de sine însăși. Nu avusese intenția să dea curs invitației. Hârtia zăcuse în sertarul biroului până când, într-o zi, o scosese și se uitase la ea și își dăduse seama că trebuia să răspundă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve se uită la ceas. —Cam târziu pentru prânz, observă ea. — Am lucrat până acum, zise femeia. Aveam de terminat câte ceva. Nu poți să sari orele de masă, spuse Niev severă. Ești gravidă. Trebuie să mănânci ca lumea. Paola părea uluită. —Ca să nu-mi zici după aia că bebelușul tău are probleme pentru că n-ai avut timp să mănânci, o lămuri Nieve. Pune mâna și organizează-te mai bine. N-are de-a face cu asta, spuse Paola. Depinde de tranzacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
umeri. —Nu vreau să vii, zise el. Nu cred că există vreun motiv bun pentru care să vii. —Nieve, în schimb, crede. — A invitat o mulțime de prieteni și nu a vrut să te excludă. Darcey își luă un aer uluit. —Cam neobișnuit din partea ei, nu crezi? — Haide, Darcey, doar ai depășit faza aia, nu-i așa? zise Aidan privind-o rugător. —Ce ușor ți-ar fi să fie așa! replică Darcey cu însuflețire. —Ai venit ca să creezi probleme? o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
obicei nu se comportă ca niște fraieri. Am crezut că mă iubești și m-am înșelat și m-am lăsat orbită de asta. Nu te-ai înșelat, spuse Aidan. Inima ei parcă i se opri în piept și îl privi uluită. — Nu i-am spus niciodată asta lui Nieve, dar de iubit, te-am iubit, continuă el. Nu destul, Darcey, până la urmă. Dar te-am iubit. Ne-am simțit bine împreună. Am ținut la tine, dar eram foarte tineri. Nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
foarte diferite. Pur și simplu nu înțelegeam cum puteai să fugi cu ea după ce îți doriseși să-ți petreci tot restul zilelor alături de mine. —Sunteți diferite, dar, într-un fel, sunteți și foarte asemănătoare, zise Aidan, iar Darcey îl privi uluită. Uite ce e, amândouă sunteți inteligente, istețe și... două femei interesante care știu ce vor. Îmi place asta la o femeie. Serios. Am nevoie de cineva care să mă pună la punct puțin. Mă știi, sunt cam leneș. Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era că petrecuse atâta timp discutând cu Aidan. În ciuda faptului că toată lumea era șocată de situația de la Ennco și de pierderea banilor, Aidan era mult mai preocupat de dispariția logodnicei sale decât de aceea a averii ei. Darcey era chiar uluită să vadă că reușea să suporte pierderea unei cantități uriașe de bănet și să afișeze atâta seninătate. Deși știuse întotdeauna că banii nu îl interesau, una era să zici că nu îți pasă și alta era să îți alunece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă cuprinde și mânia. Nu vreau să desfigurez pe nimeni, dar mi-e cunoscut sentimentul. —Neil! —Bizar, nu? Dar... dar ai fost cât pe-aci să te logodești cu altcineva. Ești împreună cu Anna. Ai uitat de Marmite. Neil o privi uluit. —Ce? —La concurs, zise ea. Cuvântul francez pentru „cratiță“. Ai uitat. —Ba nu, n-am uitat, zise el. —Ai pierdut concursul din cauza lui. Mă gândeam că având în vedere ce... ce a însemnat pentru noi, o să-ți aduci aminte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
niște țigări. Am așteptat o oră, dacă nu mai mult, până să auzim voci În fața ușii, iar când aceasta s-a deschis ne-am ridicat amândoi În picioare. Doi tipi În uniformă Luftwaffe l-au urmat pe Goering În Încăpere. Uluit, am văzut că acesta purta În brațe un pui de leu. L-a sărutat pe cap, l-a tras de urechi și apoi l-a pus pe un covoraș de mătase. — Fuguța la joacă, Mucki... așa... ce cuminte ești. Puiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de vată sau de șosete jegoase, cu labele păroase-n pantofi de damă, așteptîndu-te la fiecare intersecție de culoare, la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cea bună a ascultat cu atenție povestea bătrânului și i-a promis că îl va ajuta. A luat în mână pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat de zmeu. Muntele a fost spulberat și razele de lumină au invadat micuțul sat. Oamenii, care
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dealuri și munți împodobiți cu zăpadă argintie, peste mări și țări, până când am zărit un castel imens, străjuit de doi ursi polari, cu blana pufoasă și albă ca spuma laptelui. Niște oameni de gheață ne-au condus până la palat. Eram uluită! Era un palat cu totul de cleștar, cu turnuri înalte, împodobit cu diamante asemeni celor de pe rochia crăiesei. Îmi era frig și abia așteptam să intru înăuntru. Am uitat să te întreb, cum te cheamă? — Mă numesc Mara. Și am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
crime pe care îl citisem înainte de a-l ucide pe Georgie Tilden. Ramona Sprague era cea care a omorât-o pe Elizabeth Short. Am îmbrățișat-o pe Jane cu putere, apoi am plecat în goană, iar ea a rămas locului uluită. M-am întors la mașină, am hotărât că asta e o trebă pentru un singur om, am urmărit luminile aprinzându-se și stingându-se rând pe rând în casa imensă și m-au trecut toate nădușelile reconstituind totul: Ramona și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan pe strada Întunecată. Nici urmă. Măcar asta Însemna că va fi cruțat de o vizită din partea zânei vesele În dimineața aceea. — Și? Urmă o pauză la celălalt capăt al firului. — Și l-ați arestat pe Bernard Philips. Pe Hoitar. Uluit, Logan lăsă draperia să cadă la loc. — De unde naiba știi? În comunicatul de presă nu era nimic din care să reiasă identitatea celui arestat, ci doar obișnuitul: „un suspect a fost reținut, iar raportul a fost transmis procurorului“. — Știi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-n sentiment de ură crescândă, Logan apucă raportul autopsiei Încă necitit al lui Geordie. Fragmentul despre urmele de mușcături era destul de precis. Își Închise ochii și Înjură. Cinci minute mai târziu, zbura pe ușă, tragând-o după sine pe agenta Watson, uluită. Turf ’n Track arăta la fel de jegoasă și neprimitoare ca și data trecută. Zăpada care cădea nu-i dădea un aer vesel și festiv; În schimb, dreptunghiul jos de beton cu magazine arăta mai detestabil ca orcând. Agenta Watson strecură mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că am găsit lichid seminal În gura fetei? Cameron păli. — Pe cât vrei să punem pariu că se potrivește cu mostra de ADN pe care am luat-o de la tine? Cum dai vina pe Doug Disperatul pentru asta? Cameron părea la fel de uluit ca inspectorul Insch. Stătea de cealaltă parte a mesei, cu gura mișcându-i-se ca a unui pește muribund. Tăcere. — Sergent, spuse Insch În cele din urmă, putem discuta ceva afară, te rog? Suspendară interogatoriul și Logan i se alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
murit ultimul tău sclav? — Lapte și două de zahăr, da? Bombănind, umplu la loc ceainicul și-l puse la fiert. Eu am făcut ultima dată, spuse ea Înapoi În sufragerie. E rândul tău să faci ceai. Agentul Rennie o privi uluit. — Dar o să pierd Începutul de la Emmerdale! — E pe casetă! Cum să pierzi Începutul de la Emmerdale dacă e pe casetă? Pune pe pauză porcăria aia! Așezată În fotoliul ei tăiat excesiv, doamna Strichen depuse În teanc Încă o țigară moartă. — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capul în mâini. — Ascultă-mă, te-am iubit întotdeauna, chiar și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Și părticica din el care supraviețuia percepea toate acestea. Chereas privi uluit acea apariție, apoi îi porunci lui Julius Lupus s-o omoare pe cea care, în ochii lui, era doar soția înspăimântată a Împăratului ucis. O loviră în spate, dar ea nu-și dădu seama. În genunchi, continua să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și fură primite cu entuziasm de tineri - strălucitoarea eleganță orientală, pieptănăturile, pliseurile, transparențele, colierele și brățările, cingătorile subțiri, perucile. Pe somptuoasele tunici, hlamide, mantii, perdele, perne sau sandale străluceau sutele de culori ale vopsitoriilor din Pelusium și Bouthos. Senatorii descoperiră uluiți și alarmați că, în particular, Împăratul purta tunici în stil grecesc, lungi și înguste, cu mâneci largi care ajungeau până la încheieturi, iar la Roma, cine știe de ce, aceste plăceri erau considerate deplasate, chiar și pe timp de iarnă. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsturnându-i pe soldații distrați care stăteau de gardă. În câteva clipe, într-un galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se întoarcă puțin, grupul cavalerilor barbari se deschise ca un evantai și în mijlocul lui, printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi făcut apariția un zeu - dar ceea ce văzu în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
despre Etruria, despre Carthago, despre Roma din primele secole. Era complet lipsit de apărare în fața farmecelor unei femei; avusese două-trei soții frumoase și neastâmpărate, și toți râdeau de stângăcia cu care le inoportuna pe tinerele sclave străine sau pe soțiile uluite ale prietenilor săi apropiați. Un om care, de data aceasta, nu avea să le creeze probleme senatorilor și - simbol inept și ușor de manevrat - avea să lase puterea celor două facțiuni în care Senatul era împărțit de aproape o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se aruncă asupra celui căzut, văzu sângele, îi luă capul în mâini. — Ascultă-mă, te-am iubit întotdeauna, chiar și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Chereas privi uluit acea apariție, apoi îi porunci lui Julius Lupus s-o omoare pe saga, vrăjitoarea, periculoasa soție a Împăratului ucis. O loviră în spate, dar ea nu-și dădu seama. În genunchi, continua să-i vorbească, mângâindu-l cu mâinile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acțiuni, înainte să se întunece nu trebuie să mai rămână nimic din ele. Pretorienii urcară la bord. De pe câmpiile din jur, puținii oameni ce văzuseră coborând spre lac cohortele călare se opriră speriați să privească. Pretorienii se năpustiră asupra preoților uluiți care, neștiind dacă să implore milă sau să încerce să se apere, se refugiaseră în khem; îi aduseră pe punte, îi uciseră cu lovituri de pumnal, îi azvârliră în apă, indiferent dacă erau morți sau încă mai agonizau; și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde cu totul solidele corăbii proiectate de Euthymius cel plin de fantezie; începură să se scufunde încet, cu eleganță, abia spre seară, în timp ce Euthymius părăsea în lanțuri șantierul de la Misenum, sub privirile uluite ale oamenilor săi. Me-se-ket, cu traversele ei solide și vâslele lungi, se scufundă drept, cu un plescăit ușor, ca o umbră tot mai întunecată în apă. În schimb Ma-ne-djet, corabia de aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]