27,233 matches
-
Sper să am succes! Acestea fiind spuse, Dragoș, cu inima strânsă, abătut, se îndreptă spre targa mobilă pe care fusese așezată Maria după C.T. . Dormea. Îi luă cu două degete, încet și atent, o șuviță din părul negru, lung până la umeri, ce-i stătea rebelă pe obraz și i-o duse după ureche. Părea atât de liniștită! O strigă ușor: - Maria! Iubito!... Maria!... Aceasta nu schița niciun gest, nu dădea niciun semn că l-ar auzi... Îi ridică pleoapa privindu-i
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
de ea decât după plecarea Marlenei în Franța. Era un om timid, serios și nu i-ar fi plăcut să audă clevetiri prin spital la adresa lor. Maria în vârstă de 45 de ani, o femeie frumoasă, cu părul negru, până la umeri, ce-i încadra fața albă, rotundă, cu ochii mari, migdalați și sprâncene frumos arcuite, cu buze pline, roșii, nefiind nevoie niciodată să folosească rujul, având o culoare naturală rar-întâlnită. Era cu aproximativ 20 de centimetri mai scundă decât el, suficient
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
urmă, să o prindă bine și să o scoată pe mal... - Dragoș,... Dragoș! Ce este cu tine prietene? Hei! Gata! A trecut! Profesorul doctor Vlad Lăcătușu, care tocmai ieșise din sala de operații, își trezi prietenul scuturându-l ușor de umăr... Dragoș, transpirat tot, de parcă ar fi ieșit de sub duș, a sărit direct în picioare, buimăcit... " Am..., am adormit...? Maria! Unde este Maria?" Va urma... Martie. 29. 2015 Autor, Olguța Luncașu Trifan Iași Referință Bibliografică: ÎN MÂNA DESTINULUI...( 9) / Olguța Trifan
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
se confirma că doar atitutudine în fata vieții a făcut-o să-și poarte pașii semeț. Deci dragele mele, înălțați-vă voi, credeți voi în voi, doar v-au fost dedicate cele mai frumoase versuri și susțineți viitorul lumii pe umerii voștri firavi! Niciodată nu vă subapreciați în gândul sau în singuratea unei dureri! Noi știm să împrumutăm din atitudinea copacilor înfrunziți și din măreția munților și asta cu cea mai firească atitudine! Sunteți frumoase, simțiți-vă așa și veți vedea
DAR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377252_a_378581]
-
înclina desigur în partea Ramonei, o femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
-Foarte bine! Hai, să colinzi înăuntru! Floricica ezită. I se păru ceva neclar și dubios. Din apartament nu se auzea nicio voce, nu simți nicio mișcare. Spuse sfios : -Am să colind aici. -De ce, de ce? insistă bărbatul, punând mâna pe umerii ei. Hai înăuntru, că am să-ți dau bomboane, mere, nuci, ciocolată! Am și păpuși. Hai să colinzi înăuntru! Vocea bărbatului devenise tot mai slabă, ca un șuierat de șarpe. Iar mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
de ce? insistă bărbatul, punând mâna pe umerii ei. Hai înăuntru, că am să-ți dau bomboane, mere, nuci, ciocolată! Am și păpuși. Hai să colinzi înăuntru! Vocea bărbatului devenise tot mai slabă, ca un șuierat de șarpe. Iar mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic și o împingea tot mai insistent în apartament. Simți un pericol nedeslușit și se smuci brusc, luând-o la fugă în jos, pe scări. Inima i se zbătea gata să plesnească. Tremura toată de
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
acelea scumpe. Am muncit prea mult pentru ele, și de aceea... am întârziat. Îți voi iubi umbra mamă! Te voi iubi în fiecare grăunte de colb cu care ai bătătorit așteptările mele! Icoană de înger! ... Sufletul mamei plângea încolăcit pe umerii fiicei. Atunci a înțeles de ce nu o mai doare nimic! S-a amestecat rușinată de ce făcuse, pe sub poalele vântului, și a început să o mângâie... Ea nu făcuse nimic! Doar viața își mutase în alt trup, lumina! Autor Doina Bezea
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
colind Sub cer toți îngerii se-adună Prin orice suflet curge un izvor De datini și de voie bună Se cântă lerui-ler,florile dalbe Lângă bradul cu cetina bogată Împodobit cu praf de stele Și bucurie pentru lumea toată Pe umăr Moș Crăciun își duce sacul Miros de cozonaci respiri abia-abia Chiar dacă, azi, lipsește zăpada cea pufoasă O-ntreagă sărbătoare se-ntinde-n fața ta ! Referință Bibliografică: COLIND / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818, Anul V, 23 decembrie
COLIND de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382200_a_383529]
-
Comanda a fost preluată de către directorul laminorului, care, văzând în ce pericol de moarte se află cei doi lucrători, se prinde de chinga legată de podul rulant și, foarte sigur și rapid în mișcări, coboară în canal, trece chinga pe sub umerii unuia dintre cei doi accidentați, dă ordin să fie ridicat. La fel a acționat și pentru salvarea celui de al doilea laminorist. A dat ordin să fie scoși la aer curat și să se cheme salvarea. După tot efortul, și
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
de încălțămintea netrebniciei și a cerbiciei noastre!... Acolo am văzut încununarea întregii activități și osteneli purtată de către obștea acestui complex monastic de-a lungul anilor, de la înființarea lui în anul 1991 și până acum, osteneală ce a stat, îndeosebi pe umerii Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioan Iovan - Duhovnicul și a Maicii Cristina Chichernea - Stareța acestei sfinte mănăstiri - două personalități care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei și important centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului și a spațiului nostru sacru ce
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem iubire , Lumina și candoare , Un strop Din raza lunii , Parfum suav De floare . Suntem cristal Din ploaie , Cuprins în palmă Verii , Un gând purtat Pe umeri , De vânt și curcubee . Suntem seninul Vremii , O lacrima de roua , Un zbor în zori de ziua , Un cânt , O adiere . Referință Bibliografica: Suntem / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi
SUNTEM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382260_a_383589]
-
sprâncenele încețoșându-i privirea iar tinerețea-i tăiase riduri adânci cu unchiile pe față, când trecutul o smulsese nemilos din brațele lui prea neputincioase spre a o mai putea păstra. Doar bătrânețea ca o amantă credincioasă îi rămăsese alături mergând umăr lângă umăr, numărându-i pașii târșâiți. Călca cu teamă să nu strivească vreo frunză, amintiri rupte din pomul vieții scrise de mâna destinului. Când trecuseră anii? Parcă mai ieri cobora pe-o coajă de copac lunecând peste pârâul de frunze
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
-i privirea iar tinerețea-i tăiase riduri adânci cu unchiile pe față, când trecutul o smulsese nemilos din brațele lui prea neputincioase spre a o mai putea păstra. Doar bătrânețea ca o amantă credincioasă îi rămăsese alături mergând umăr lângă umăr, numărându-i pașii târșâiți. Călca cu teamă să nu strivească vreo frunză, amintiri rupte din pomul vieții scrise de mâna destinului. Când trecuseră anii? Parcă mai ieri cobora pe-o coajă de copac lunecând peste pârâul de frunze ce șerpuia
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
prelung și cedă sub greutatea lui. Spiridușul chiui de bucurie văzând cum se zbate namila în undele înghețate, în timp ce se transforma într-un bloc de gheață uriaș. - Ce crezi că voia de la noi arătarea cu un ochi? Ștefania ridică din umeri, fără să îi răspundă. Conducând ca vântul săniuța de gheață, ajunseră în curând la treptele sticloase ale palatului în care domnea Zâna Iarna, o domniță înaltă, cu părul lung și alb atingând zăpada de la picioare și cu o mantie pufoasă
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
fi fost! Ia spune-ne care e numele tău și cu ce treabă ai venit în Ținutul Zăpezilor? Monstrul privi nedumerit în jur. Îl mai scutură pe spiriduș de câteva ori, după care îl lăsă lângă masa goală, ridicând din umeri. - Vino, îl trase moșul de labe, așezându-l pe fotoliul său, spune-mi cum ai ajuns aici! În timp ce Moș Crăciun încerca să afle cine era uriașul și ce căuta acolo, Zâna Iarna începu să deseneze cu bagheta ei magică ornamente
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
lângă focul care fusese reaprins în sobă și îl așeză cu genunchii pe perna moale, cu ciucuri aurii, pentru a ajunge cu capul în dreptul urechilor lui. În timp ce rostea în șoaptă cuvinte magice, îl atingea cu bagheta iernii pe frunte, pe umeri și în piept, în dreptul inimii. Repetă gesturile de trei ori, după care un fuior de fum gros și negru umplu întreaga căsuță, orbindu-i pe toți cei prezenți. - Să ieșim, hotărî Moș Crăciun. Dacă vraja va fi dezlegată, uriașul va
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
-ul într-o notă veselă, tonică. Ne-am amuzat teribil cu George Roca atunci când ne-a recitat două fabule scrise de domnia sa, ambele foarte expresive, cu tâlc, și cu...evident, morală! Mulțumim, Mariana Cristescu, mulțumim tuturor celor care au pus umărul la construirea ediției a III-a a „Punților de lumină”! Sursă: CUVÂNTUL LIBER Ion Drăgan
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]
-
vor da un enter, iar premierul va răspunde prompt. Dacian Julien Cioloș este piesa de bază din mult-rîvnitul, de către Iohannis, guvern al său. „Vreau un guvern al meu”, striga Iohannis! Sînt încredințată că noul executiv de la București va guverna „la umăr arm” cu prioritățile Uniunii Europene, din ce în ce mai haotice, nu cu cele ale românilor. Voci avizate susțineau la un post național de televiziune că se știa în medii restrînse că feisbuciștii președintelui vor organiza manifestații de stradă, se știa că în clubul
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
azi: pedepsește muncă, economiile și investițiile. Frustrarea americanilor privind codul fiscal a făcut ca de două decenii să se întrunească comisii în Washington, D.C. și să facă planuri detaliate pentru a reforma codul fiscal. Aceste eforturi nu au ridicat de pe umerii americanilor povară extraordinară impusă de codul fiscal. Dacă s-ar concepe un cod fiscal pentru a pedepsi muncă, economiile și investițiile, actualul cod fiscal din S.U.A. ar putea servi drept model. Eforturile republicane din 2008 de reformă a codului fiscal
Planul lui Donald Trump pentru a face din nou America mareata. Viziune, proiecte, asteptari [Corola-blog/BlogPost/93122_a_94414]
-
atunci, vin germanii, austriecii și alții, si ce zic ei: „Ce vedem noi aici, in România ? Vedem un băiat călare pe un cal care galopează prin mijlocul satului... Vedem două fețe care merg pe drum, una cu mâna trecută peste umărul celeilalte... Vedem doi băieți care se joacă de-a calul și vizitiul, folosind drept haturi o sfoară... Vedem că te duci pe ulița și ești deja în mijlocul vieții...” Ceea ce eu completez: nu mă poate trimite soția în vecini după lapte
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
al Dorului - / joardă pentru iertarea păcatului, / dezlănțuiri ale sufletului - / invizibile pete creștine / lacrimi ale alfabetului înfundîndu-se / în Semnul neînțeles al Crucii - / capăt al copilăriei - / pod de piatră ce s-a dărîmat - / și Lopadea Veche - lada de zestre, / spirit ducînd pe umeri / bunătățile îngerului păzitor". Însușindu-și un rol de exponent al Satului scris cu majusculă, bardul nu ezită a se recomanda, agreabil-grandilocvent, astfel: "Spinii se-aruncă să-mi spele picioarele / să le sărute / retras în înțepăturile lor / apa Lopezii nu mă
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
nu sunt importante." Impresionant (prin modestie) este faptul că Ion Simuț figurează și el în sumar cu un studiu - Petru Dumitriu între "cronica mică" și "Cronica Mare" - , solidarizându-se astfel cu tinerii critici, ca un comandant de pluton care luptă umăr la umăr cu soldații săi. Studiul, foarte dens și decent-reformator, ca tot ce scrie profesorul (inclusiv în România literară), aduce în prim-plan o carte mai puțin cunoscută a lui Petru Dumitriu, versiunea restrânsă a Cronicii de familie, aceea din
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
importante." Impresionant (prin modestie) este faptul că Ion Simuț figurează și el în sumar cu un studiu - Petru Dumitriu între "cronica mică" și "Cronica Mare" - , solidarizându-se astfel cu tinerii critici, ca un comandant de pluton care luptă umăr la umăr cu soldații săi. Studiul, foarte dens și decent-reformator, ca tot ce scrie profesorul (inclusiv în România literară), aduce în prim-plan o carte mai puțin cunoscută a lui Petru Dumitriu, versiunea restrânsă a Cronicii de familie, aceea din 1955, și
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
domnii Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu și Miti-telu, pe tema acestei decizii, evoca etape ale funcționării posturilor în chestiune, însemnătatea lor în menținerea unui spirit de rezistență/ libertate în țară, rolul lor informativ. Discuția sfârșea, melancolic, printr-o ridicare din umeri în fața acelei evidențe, a posturilor de televiziune din patrie, în proprietatea unor moguli, modelând o firavă opinie publică. Posturi unde adevărul se pronunță cu gura închisă și unde bebelușul răsfățat rămâne dl. Ion Iliescu. La B.B.C., în fiecare zi, la
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]